Primul meu fum
Ed. Art, 2010
lia & dan
lia perjovschi
Primul fum (tutun)
L-am gustat la sfirsitul clasei a 8-a era o petrecere intre fete (de adio pentru citeva prietene sasoaice care plecau definitiv in Germania)
Mi s-a parut mai bun decit ce inhalam acasa, de la tata (am scapat cu greu de dependenta de tutun)
Primul fum de (marijuana)
L-am tras in Copenhaga 1994 (eram pentru prima data intr-o expozitie importanta, internationala, de grup, mi-am spus ca pot sarbatori)
Eram curioasa de efect, citisem ca ori te simti expandat la dimensiunea universului ori micsorat la dimensiunea celulei.
Senzatia a fost ca am luat foc in interior (parea un foc atomic) parca aveam soarele in stomac, m-am speriat, mi s-a parut si caraghios, eram in flacari, fiind inconjurata de apa (hotelul era pe un vas, camera mea era undeva in fata, era mare si puteam sa vad apa de jur imprejur)
Am incuiat usa, am baut multa apa si m-am intins, mi-am spus ca daca scap cu bine nu am sa mai fac asta niciodata. Am scapat.
Mai vreau totusi o data, dar asa ca un ultim fum.
cheloo
Primul meu fum
Nu cred ca pot sa ma intind prea mult cu acest subiect. Avand in vedere ca sunt din colectia ’78 operatiunea “Primul fum” s-a derulat in 1985 in Calarasi in spatele blocului in care traia bunica mea. Amanunte: una bucata tigare “Bucegi”. Am urcat sus dupa chibrit si m-am tirat la umbra. Am aprins mizeria si am suflat cu incredere pana s-a stins. Dupa 3-4 incercari de succes si placut surprins de gustul infect am aprins inca odata si am tras in piept… un jeg infect… (probabil ca a sunat altfel in cap la vremea aia).
Urmatoarea tentativa de a ma apuca de fumat a fost in clasa a 4-a cu un miraculos pachet de tigari pe care scria ceva in arabeste. Dupa ce am fumat jumatate de pachet am mancat o jumatate de bataie de la maica-mea. Am considerat ca meritam.
Din clasa a 5-a m-am organizat un pic. Impreuna cu un coleg Orlando veneam de la scoala si executam una-doua tigari pe zi si ascultam povesti la pick-up.
Clasa a 7-a a stat sub invataturile varului mai mare Veronel cu care fumam doar in drum spre scoala cat asteptam autobuzul. Ii multumesc pe aceasta cale.
Consider ca m-am apucat de fumat in 1993.
M-am lasat ceva timp prin 2003, le rarisem bine de tot, impulsionat de prietena mea pe atunci (acum sotie) care se lasa de fumat si imi placea ca nu are gust de scrumiera. Ma simteam si mai bine fizic.
Acum iarasi bag 2 pachete pe zi, horcai ca un porc si vreau sa ma las, dar nu pot, sau cine stie, poate voi deveni candva un nefumator convins. Cred ca daca nu m-as enerva atat de des nici nu as simti nevoia sa fumez. O aprind cand am spume si le am destul de des pe zi.
Ma enerveaza ca acum nu se mai poate fuma niciunde, in cafenea, restaurant, afara nici macar in club sau in taxi nu ai voie sa iti aprinzi o tigara. Daca mai scumpesc mult tigarile cred ca ma apuc de cultivat tutun.
Amin.
