Mihail VAKULOVSKI

Alisa lui Nick Willing

Nu v-aţi întrebat niciodată ce-a ajuns Nică al lui Ion Creangă după ce a ieşit din copilărie? În ce s-ar fi transformat relaţia dintre Romeo şi Julieta dacă ar fi avut o viaţă de familie îndelungată? E doar un exerciţiu de imaginaţie, care nu i-a lăsat în pace pe unii scriitori, astfel transformîndu-şi romanele în trilogii, sau pe unii regizori, care-au prelungit viaţa personajelor prin partea a II-a şi chiar a III-a a filmelor gîndite iniţial fără continuare. Dacă Guy Ritchie ne-a propus doar o altă interpretare a poveştii lui Sherlock Holmes de Arthur Conan Doyle, şi aşa enervîndu-i pe tradiţionalişti, oare care o să fie reacţiile acestora la filmul lui Nick Willing, în care Alice din Ţara Minunilor, cunoscută tuturor ca o fetiţă, acum e o adolescentă de 19 ani, ca şi în filmul lui Tim Burton, de altfel... Subiectul filmului e destul de simplu: prietenul Alicei vine în vizită la ea, face cunoştinţă cu mama ei, apoi îi dăruieşte un inel şi pleacă. Alice refuză cadoul, dar observă că inelul a rămas la ea, aşa că iese după el, pe care-l vede bătut şi băgat într-o maşină. Asta se întîmplă la începutul filmului, sfîrşitul fiind trezirea ei dintr-o comă destul de scurtă pentru ce i s-a întîmplat Alicei în acest timp, filmul propriu-zis, pe care însă nu vi-l povestesc, ca să nu pierdeţi din curiozitate. Vă spun doar că e un film frumos, cu actori mişto, cu aventură şi mister care te ţin atent în continuu, un film pe care-l poţi vedea în familie fără nici o problemă, cu părinţii sau copiii, acasă, în faţa calculatorului sau la cinematograf, un film anti-stres şi anti-plictiseală, aşa cum e şi cartea lui Lewis Carroll.

Alice in Wonderland (Alice în Ţara Minunilor), 2009, SUA, Fantezie

Regie & scenariu: Nick Willing

Cu:  Caterine Scorsone, Philip Winchester