Stoian G. BOGDAN
Poem pentru pian şi-o altă seară
Fuma cu sete
fuma ca şi cum
fiecare fum o aducea mai aproape de moarte,
o-mbălsăma ca pe o nefertitti a localurilor triste –
iar moartea era un loc cald
cu canepele roz
şi ursuleţi de pluş
Fuma lângă mine şi gândurile îi zburau departe
în alt loc
în alt timp
sau în altă viaţă
undeva în braţele unui amant
ale unui părinte
sau la o altă masă dintr-un alt local.
Purta o rochie de cenuşă, părul în coc, cercei
şi decolteul larg ca un zâmbet amar.
Avea sânii rotunzi, bărbia înaltă
puţină moarte pe pometele stâng
şi ochi fără capăt.
Ce trist e şi tangoul ăsta... Să dansăm
mi-a zis
strivind ţigara într-un sunet prelung de vioară
/Te rog
am şoptit
luându-i mâna rece ca o altă seară
în care îi scriam de pe un 0743897806:
ce-o să fac oare când o să ne întâlnim şi
bătăile inimii tale or să-mi spargă faţa
ca o serie de pumni
uriaşi şi grei? o să cad oare? sau o să-ţi spun
bună
cu gura plină de sânge?
/Ne-am întâlnit târziu
şi peste golul lăsat de atâtea absenţe
a început să-mi crească o crustă
şi lumea aceea cu nopţi cărunte
tangouri uitate şi-atingeri sfârşite-n ...
Atunci a spart un craniu în asfalt
un craniu de copil vopsit în culorile apusului
a păşit peste el şi m-a sărutat.
Nu simt niciun gust de sânge
mi-a zis
cu vorbele rujate ca în altă seară
când într-o baltă de sânge-am dansat
Atunci oraşul de devenit o mâzgâlitură
o pisică mi-a fugit din suflet şi
din galop a oprit doi cai ca smoala
în smoala blănii ei. doi cai cu scheletele prelungite într-o caleaşcă
în care ne-am urcat surâzând
şi-am zburat
cum am zburat în acea seară
când am luat-o de mână şi-am aruncat-o-n tango
/Rochia i-a lăsat în aer o dâră
sânii îi păreau mai rotunzi, mâna mai rece
şi gândurile mai aproape de flacăra galbenă
din buzunarul meu de la piept
Știi... după tangoul ăsta n-o să mai dansăm niciodată
mi-a zis
unduindu-se ca o iederă pe lângă mine
...
am schiţat
cu gâtul strâns în nodul de cravată
şi mi-am retras genunchiul dintre coapsele ei
Dansam mecanic ca un nebun
şi-o regină pe-o tablă de şah, dansam
o muzică albastră prelinsă dintr-un clavir, dansam
cu o luciditate pe care cocaina te-ajută doar
s-o presimţi
/Te sinucizi
am întrebat forţând cu ? distanţa
ce-ncremenise între noi
E şi ăsta un fel de-a spune
mi-a răspuns distantă
De-a spune ce
am întrebat forţând cu ? a ei ! mare
Că punem .
pam pam
pam
pam
Că-i ultima seară
/Clavirul a murit şi vioara
cu-n ţipăt scrut. culorile s-au şters
şi seara
nu a mai mers
n-a mai fost ca în seara
de-atunci, de depatre
din alt loc
alt timp
sau altă viaţă
când pe un ring de lupanar din Buenos Aires
am început să dansăm
Atunci a spart o clepsidră-n podea
o clepsidră de sticlă în care se scurgea orbitoare
cenuşa unui zeu. a păşit peste ea
ca-ntr-o rochie
şi m-a tras în tango
/Un fluture mi-a zburat din suflet şi
a vărsat din aripi
purpură
peste noi
peste tot
până s-a evaporat
Muzica era de dantelă şi-n jur
una dintre colegele ei făcea o felaţie de milioane
numai eram eu eram cel de-acolo
cel care-i sugea sfârcurile şi-i muşca gâtul
îi strecura limba-n ureche o săruta.
nu era dragoste.
nu era patimă.
nu era joc.
era poezie...
ca şi când lumea noastră era poemul
pentru pian
şi-o altă seară
/O capodoperă. mâna ei
mă mângâia până la suflet
avea şampanie-n priviri
şi şoldul absolut ca-ntr-un
vers de Rimbaud. coapsele ei
îmi stângeau inima ca-ntr-o menghină
o stărutam pe sub piele
pe sub moartea
din obrazul ei stâng pe subconştient
Ah tu
laitmotiv al dezamăgirii mele
cu sâni rotunzi
şi buze rujate cu scoch
ca în seara
când în arena Colosseumului am dansat
/ca să mă trezesc că hâr
că pâr că mâr că hop
stai aşa pac
/Noi nu facem parte din aceeaşi lume
mi-a zis
şi seara a ajuns la chiştoc.
A fost frumos cu tine
i-am zis
fiindcă a fost pe bune un poem
pentru pian
şi-o altă seară
cu ea.
/Să scrii ceva despre noi, într-o seară
mi-a zis pe trotuarul peste care noaptea fâlfâia
ca un liliac. şi-o rază mi-a ţâşnit din suflet
o rază
vânătă ca un cadavru
care i-a luminat calea
în alt loc
în alt timp
sau în altă viaţă.
Cât mai departe de mine.
