Oleg CARP

MONOLOG:

CĂCAT PENTRU TINE

 

 

O să-l chem deoparte şi-o să-i zic:

Domnule Fusu, bună seara! Mă numesc Oleg Carp şi v-am adus un colet. Nu prea cred că o să vă impresioneze conţinutul. Numai bun de aruncat la coş! E din partea lui Slavik. Poftiţi, luaţi-l. Nu-i un secret. E un căcat! În popor i se mai zice performance. Ha-ha! Nu glumesc, e-un căcat nou de-al lui Slavik. În exclusivitate pentru posteritate!.. Ce, ..nu-l ştiţi pe Slavik?

 

Nu! Categoric n-o să încep cu căcatul. Da’ de unde poate şti el despre ce căcat îi vorbesc? Poate să creadă că-i vorba de un căcat natural. Te mai pui cu fantezia lui?.. E nu ştiu cum prea bădărăneşte spus. Şi-apoi nu e politicos să încep pe nepusă masă chiar cu căcatul. Omul practic nici nu mă cunoaşte şi eu hai să-l terorizez cu căcatul lui Slavik. Trebuie altfel să mă apropii de el.

 

Mă gîdesc, poate să înlocuiesc cuvîntul căcat cu diareie verbală. Diaree parc-ar suna mai limpede în acest context. În orice caz, nu pare a fi atît de supărător ca şi căcatul. Ia să vedem încă o dată cum sună: “O diaree verbală în exclusivitate pentru popor!” Nu-i chiar rău. Dar ceva totuşi simt că mai trebuie de adăugat. Da, entuziasm! Să fiu expresiv la rostirea cuvîntului diaree. Şi să pun accent îndeosebi pe popor. Da’ dacă o să-mi reproşeze că poporul e şi-aşa sătul de căcat? “Nu-i destul că lumea nu se vede din căcat, mai vii şi tu cu o lingură ca să-i îneci de tot!” Domnule Fusu, Slavik e de vină. Căcatul ăsta e-a lui Slavik, nu-mi aparţine! Mi s-a plătit ca să vi-l aduc. Vi l-am adus. Acum ce mai vreţi de la mine, domnule Fusu? N-am io nicio treabă cu căcatul vostru. Mă-nţelegeţi?!

 

Sau! de exemplu: Domnule Fusu, bună seara! Dumneavoastră presupun că sunteţi Fusu ăla, regizorul, nu? Îmi pare bine. Mă numesc Oleg Carp. Iată, poftim. Textul, poftim, luaţi-l, e de la Slavik. În drum spre teatru, am mai tras cu ochiul pe ici-colo. E cu greşeli, e coşcova de greşeli. Dar nu cred că asta-i principalul. Nu, nu, absolut! Nu sunt nici pe departe dramaturg. Nu am nimic în comun cu scriitorii. Sunt doar un simplu intermediar. Da, exact, ca-n filmele despre narcotice. Da, da. Ha-ha! Slavik m-a rugat să vi-l transmit încă cu vreo lună în urmă.., dar nu prea aveam drum prin centru. De fapt, am avut, dar ştiţi cum e cu lăsatul ăsta. Întîlnirea aceasta cu dumneavoastră o amînam din pură iresponsabileitate. Aşa-s eu. Ha-ha! Acum, în sfîrşit, cu întîrziere, dar vi l-am adus. Iată-l. Dacă are şi-un titlu? Da, bineînţeles că are şi-un titlu. E o mizerie care se intitulează “Căcat pentru tine”. Şi are mii de greşeli, l-am răsfoit. Ştiţi, acum, cînd îl văd în mîinile dumneavoastră, în sfîrşit, parcă mi s-a luat o piatră de pe inimă. Dacă nu vă grăbiţi, aş putea să vă invit la o cafea unde între timp o să-l mai răsfoiţi şi dumneavoastră. Nu e mare, numai nouă pagini A patru în format word. Cu cea mai mare plăcere o să mă uit la faţa dumneavoastră în timpul lecturii. Pentru dumneavoastră, maestre..! Vorba lui Slavik, un performance în picioare. Cum ar veni, un căcat de zile mari! Dar să nu mai stăm aici în drum, să intrăm în cafenea. Nu vă faceţi griji, am eu bani, am împrumutat de la Slavik douăj de lei. Un modest avans. În fine, ne descurcăm în privinţa finanţelor. În caz că o să mai doriţi ceva, haleală, de exemplu, aş putea să iau împrumut. Sveta de la bar îmi dă. Ha-ha! O cunosc încă de cînd eram şcolar.  

 

Nu!, nici chiar aşa! O să încep altfel. Pentru orice eventualitate, mai întîi, o să mă prezint, că doar nu mă are numai pe mine în cap. Apoi îi întind foile şi-i spun: “Ţineţi, domnule Fusu, e de la Slavik. E-un fleac de monolog. M-am uitat pe text, e plin ochi cu greşeli.” Dacă mă întreabă ce greşeli, îi spun că nu prea am timp pentru detalii, vorbim altădată. Şi fug. De ce nu?

 

            Sau! Pur şi simplu, intru tiptil în 513, îl caut din priviri, mă apropii de el oarecum ruşinat şi-i zic repede cu palma la gură ca să nu mă audă ceilalţi: “Bună seara, domnule Fusu! Regizorul? Nu puteţi să nu mă cunoaşteţi, mă numesc Oleg Carp. Vă spun din start, bani n-am dacă cumva credeţi c-o să vă fac cinste cu o cafea. Scriitor? Io? Domnule, Fusu, ia uiataţi-vă la mine. Numai o clipă, priviţi-mă, domnule Fusu şi spuneţi-mi am eu oare faţă de scriitor? No, exclus! Sunt prietenul lui Slavik, atît. Şi v-am adus textul acesta promis de aproximativ o lună.  El m-a rugat să vi-l dau personal în mînă. Mă scuzaţi pentru întîrziere, dar nu prea o duc bine cu timpul. Bissnesman? Io? Da-de-unde? Eu şi banii. Ha-ha! Tocmai că sunt şomer. De treizeci de ani tot caut de lucru. Vă rog să mă scuzaţi, trebuie să zbor. Da, mereu în aer. Să vă uitaţi bine, o grămadă de greşeli. Nu glumesc. Dar nu-i pe asta. Şi Slavik zicea că nu-i pe asta. Şi uite ce-a ieşit! Ha-ha!  

 

Pana mea! Nici aşa nu merge! Trebuie.. cît mai simplu. Fără abureli. Să trec direct la subiect, cum m-a învăţat Slavik. Nici măcar să nu mă prezint, îl doare-n cot pe el de prezentările mele.

 

Să-i spun: “Auziţi, domnule, sunteţi bine? Sunteţi Fusu? Sigur? A, atunci bună seara! De ce singur? Iată un text de la Slavik.” Şi tot atunci să mă întorc într-un călcîi şi s-o şterg pe scări în sus spre ieşire. Iar în caz că se ia după mine, dacă mă ajunge din urmă şi mă ia la pumni? Cine ştie ce-a scris acolo Slavik printre rînduri. Ş-apoi, cine ştie în ce stare o să-l surprind pe domnul Fusu? Dar pentru ce pumni, domnule Fusu? Pentru că am cheltuit ultimii doi lei la troleibuz ca să vă aduc panarama asta? La urma urmei! De exemplu.

 

Sau! Poate să o rog pe mătuşa Paşa să i-l ducă? Ea s-ar distra, curva! Îi plătesc şi biletul la troleibuz numai să se care-n mă-sa odată ca să scap de foile astea puturoase. O să i-l descriu în detalii pe Fusu. O să-i spun că seamănă cu-n spaniol. Da’ n-o să-i mai spun eu chiar nimic. La cîte i-am făcut eu lu’ mătuşă-mea, ar trebui acum să zboare cu acest manuscris în dinţi pînă la Fusu! Îi dau textul, o pup în frunte şi-i spun: “Orice s-ar întîmpla, acest performance să ajungă în maximum jumătate de ceas întreg şi nevătămat în mîinile lui Fusu! Spune-i că e un pachet de la Slavik, Fusu ştie ce-i în el! Dacă îţi miroase a bătaie dă vina pe mine, oricum nu ştie unde trăiesc. Şi te întorci! M-auzi? Te-ntorci cu sau fără text, indiferent de obstacole! Şi să nu-ţi pierzi minţile pe drum, curvă bătrînă!”  

 

Sau poate să mă duc totuşi eu să-i spun calm ca e al unui vecin de palier? Să-i zic:

 

”Domnule Fusu, bună seara! Nu demult, cu aproximativ o săptămînă în urmă, într-o seară, era într-o luni, am venit aici în 513.” Fără emoţii, să mă controlez, să-i vorbesc din piept: “M-a invitat Doriana. Aha. Talmazan. Se dădea un spectacol în care şi ea avea un rol. Mi-a zis să vin mai devreme măcar cu un sfert de oră ca să mă prezinte dumneavoastră. Marafetul avea să se înceapă la opt. La şapte şi patruşşapte eram déjà pe loc. Două minute mai tîrziu v-am zărit, la şi patruşnouă. Era multă lume. Exact ca şi azi, îmbulzeală şi mult fum de ţigară. Ţineţi minte? S-au adunat feţe de feţe. Cunoscute şi necunoscute, ca la bazar. Fetele fumau. Băieţii nu. În orice caz, cei cu care stăteam la masă făceau baloane din gumă de mestecat. Dincolo de pletele lor nu vedeam nimic. Numai fum şi gălăgie, ca la gară. Am comandat o cafea. Am avut bani numai de una. De fapt, iniţial credeam că o să-mi ajungă pentru una la început şi una la plecare. Dar 513 nu s-a dovedit a fi de buzunarul meu. Şi cu ceaşca aburind în mînă m-am strecurat într-un colţ alături de dumneavoastră. Am sorbit-o din picioare, locuri la mese nu mai erau. A trebuit să lipsesc numai un minut şi pe locul meu s-a aşezat un oarecare Fedea. Cînd am dat să-mi fac loc ca să nu stau cu spatele la dumneavoastră, una roşcată, avea brînză între dinţi, mi-a spus peste umăr că aici se rezervă masa măcar cu treizeci de ani înainte. Dumneavoastră aţi aprobat clipind din ambii ochi. Domnule Fusu, se juca o piesă de Nicoleta Esinencu. Vă amintiţi? Asta a fost nu demult. Să fi trecut o săptămînă şi vreo trei zile de-atunci... Chiar nu vă amintiţi? Chiar nu? Vreţi să spuneţi că nu-l cunoaşteţi nici pe Slavik? Nici 513 nu ştiţi unde e..? Nimic-nimic nu vă aduceţi aminte? V-am lăsat atunci şi-un manuscris semnat tot de Slavik, dar scris de Grişa. Nu pornografia asta. Altul. Acela cu păsărele. Nu vă cred, mă luaţi la mişto, aşa-i? Hai, domnule Fusu, încordaţi-vă un pic memoria. Eram într-o geacă vişinie raiată, mi-am deconectat mobilul în faţa dumneavoastră demonstrativ cînd mă suna mama. Cum... nici pe mama..? Nu se poate! Păi ea-mi zicea că i-aţi fost coleg de bancă. Atunci pe bune, nu mai înţeleg nimic. În cazul ăsta, din două una. Sau nu, din trei una: ori dumneavoastră mă aveţi ca pe-un peşte mut, ori Slavik e un smintit, ori eu am sărit de pe fix!

 

Gata, ştiu cum! Cel mai simplu posibil. O să iau şi-o să culeg la comp deşeu’ ăsta de text şi-o să i-l trimit lui Fusu pe sms de pe mobilul lui Mişa. Strategie modernă! Ce dobitoc! Cum de nu m-a dus mintea pînă acum? Mesaj anonim. Îi scriu că e un semn de la Slavik. Că sunt nimeni, dacă atît de tare vrea să ştie cine-i autorul. Că dacă nu ar fi fost Slavik nu era să-i trimit acest sms în veci. Că pe mine mă ustură drept în anus de afacerile lor. Că Slavik nici măcar nu ştie să scrie, că acest text este copiat de pe un blog. Şi că i l-a copiat Mişa contra cincizeci de lei. Iar eu numai i l-am şlefuit. Că Slavik nu are nici în clin nici în mînecă cu performance-ul ăsta. Că Slavik are bani căcălău şi că statutul de scriitor al Republicii Moldova şi l-a dobîndit anul trecut cu numai cinci mii de lei moldoveneşti. ..Curios, oare cît o fi costînd statutul de scriitor în Amsterdam sau în Belgia? Da-n Africa? Oare în Africa tot sînt scriitori? Da-n România? Şi chiar de-ar fi, cui dracu mai trebuiesc ei dacă totul demult e scris?! Domnule Fusu, cui? Se înmulţesc scriitorii ca şi mobilele. Poate vreţi să spuneţi că şi ăsta-i un performance al sec. XXI? Şi cel mai tragic e că acum, în loc să mă uit la adorabila mea telenovelă, trebuie să vă scriu porcăria asta. Şi ştiţi de ce o fac? Fiţi sigur că nu de plăcere. Scriu contra unei sume de bani. Slavik plăteşte cît îi cer. La capitolul plată este parţial corect. Măcar cu atîta are şi el o scuză. Mi-a mai promis că mă invită la saună, dacă termin într-o singură noapte textul. N-am fost încă niciodată la saună. Iar acum o să am prilejul şi-o să mă duc. Îmi bag picioarele şi mă duc! Mi-a spus că o să vă cheme şi pe dumneavoastră. Să veniţi, ăsta are de unde să achite. Are cinci volgi, proprietar a trei sau patru vile în oraş, mai multe în afara oraşului. Nu are copii. Nevastă are, numai că s-a convertit cu evangheliştii şi mereu e pe drumuri. Domnule Fusu, Slavik are şi statut de membru al Uniunii Artiştilor Plastici din R.Moldova şi încă un statut de muzician emerit al R.Moldova. Ştiaţi? Ba, mai mult, deunezi, chiar după telenovela mea preferată, la ştiri au arătat cum îl decernează cu titlul de cetăţean de onoare al României. Ce om mare, nu, domnule Fusu? Sînt zvonuri că Slavik e luat drept sfînt care nici nu se cacă, nici nu mănîncă. Iar azi, culmea! şeful turcilor în persoană i-a înmînat premiul mare pentru cel mai bun zooofil al anului. Nu ştiam că şi asta e o artă, domnule Fusu! Ăsta are bani, vă daţi seama. De ce n-am profita ambii de el? Să născocim vreun titlu de emerit. De exemplu, emerit în suflat în cur. Anunţăm concurs. Îi spun pe sub masă că aş putea să-i mai fac rost şi de titlul ăsta anunţat. Bine-nţeles, contra bani, domnule Fusu! De fapt, despre bani nici n-ar trebui să-i pomenesc, fiindcă el singur o să mă întrebe dintr-odată: “Cît?”. Şi credeţi-mă, că nicio fundaţie din lume n-ar da atîţea bani pentru un astfel de serviciu. Domnule Fusu, ăsta chiar are bani! O să-i cer pentru acest mic serviciu şapte mii de euro sau zece, ca să pară mai impunător titlul de suflător. Mai vedem. De banii ăştia, domnule Fusu, în R.Moldova poţi să cumperi pe puţin vreo opzeci de titluri de academician, vreo şase sute de profesor habilitat, pe puţin vreo douăşpe titluri de doctor honoris cauza, un miliard de locuri la fac. de drept pentru prieteni şi rude, un premiu la titlul de Nobel pentru literatură. Şi iarbă, bineînţeles! Mda.. domnule Fusu, să fi avut eu acum banii ăştia era să vă fac un regizor recunoscut în toată lumea. Iar eu mi-aş fi făcut un harem de fete. Exclus, nu pentru sex, nu! Sunt homosexual! Fete gata gravide de la alţii. Să le duc pe altă planetă şi să facem o lume nouă acolo. Cîte o să încapă într-o rachetă reactivă, restul vi le fac cadou cu tot cu ce au ele înăuntru. Pe urmă, după un an, după ce cheltuim banii, dumneavoastră aici, eu acolo, anunţăm din nou concurs. De data asta cu genericul - Linge Cur. Nu neapărat numai curul, se poate orice de lins. În orice caz, la concurs se pot prezenta toţi ahtiaţii de lins. Şi ca să vă conving că nu-s un laş, recunosc. Am lins şi eu un cur la viaţa mea. Un singur cur, dar din dragoste. Curu lu’ Sveta. Da, Sveta de la bar, aia de la care pot lua împrumut orice şi oricînd. Ei na, nu chiar din dragoste, frec capul. Treizeci de ani am de cînd am ajuns cu ea la o înţelegere. O cafea - o limbă. Un mic - trei limbi. Respectiv doi mici, şase limbi. Dacă îmi pune şi sos pe deasupra şi pîine, îi dau între şapte şi nouă limbi. Oferta mai depinde şi de dispoziţia ei din acea zi. Am de gînd să-i dau limbi pînă la infinit, altfel, domnule Fusu, mi se topesc maţele de foame. Oricum în ţara asta, vorba lu’ Sveta, să lucrezi ori nu totuna te îngroapă de viu în aceeaşi pereche de chiloţi în care te-ai născut. Bani de încă o pereche niciodată nu-ţi mai ajung, dar nici nu-ţi mai trebuie. La trei metri sub pămînt nu te mai vede nici dracu’! Iar cînd îmi vîr botul în curul lu’ Sveta enorm cît R.Moldova, de fiecare dată am o presimţire că mor, că nu-mi ajunge aer. Sveta are un cur mare şi zbîrcit. De fapt, are şi o vîrstă corespunzătoare. Cînd ea îşi răşchiră fesele sale jigărite ca s-o ling, îmi prinde între ele capul cu tot cu umeri şi dintr-o dată mi se face negru în faţa ochilor şi mă ia cu greaţă. Mai mare pedeapsă ca întunericul din curul ei cred că nu-i pe lumea asta. Pe bune! Europa e pleavă în comparaţie cu curu lu Sveta. Cu toate că în ziua de azi, nu mă pricep de ce, mai toţi umblă cu Europa în gură. Deşi pînă nu demult erau cu America în dinţi. Dar să mă ţineţi mine, domnule Fusu, n-o să trecă mult timp şi Europa ca şi America şi alte fleacuri din astea o să dispară din peisaj. Pur şi simplu, o să iasă din modă. De altfel, ca şi curu zbîrcit al lu Sveta, care nu mai e ca altă dată. Azi curu lu Sveta nu mai prezintă niciun interes. E un cur-zbîrcit-autohton-fără-valoare-în-sine. Cît era tînără mulţi au visat să pună mîna pe curul ei, azi însă… Mda.. Azi însă am rămas numai eu să i-l ling. Tac şi ling, gîndindu-mă mereu la Dumitriţa. E fata care-mi stă ca o pată pe creier. E fata pe care o iubesc, pentru care mai trăiesc. E fata din Polonia. S-a măritat cu unul care nici măcar nu ştiu cum arată. Are de-acum copii, dar asta nu mă încurcă să o iubesc mereu. Ha-ha! Ani? Mi se pare că veacuri au trecut de cînd o tot iubesc neîncetat. Iubesc, domnule Fusu! Nu obişnuiesc să folosec cuvîntul ăsta, dar în cazul ei chiar nu găsesc un alt cuvînt mai acătării. Nu-s homosexual, domnule Fusu! Am vrut doar puţin să mă amuz de reacţia dumneavoastră. Ha-ha! Şi pînă la urmă chiar mi-a reuşit! Ha-ha!        

 

Domnule Fusu, am impresia că aţi cam obosit. Ca să vă recreaţi, o să vă ataşez aici şi o frîntură de autobiografie semnată de Slavik şi redactată de Sveta. Asta chiar a scris-o el, n-a copiat-o de pe niciun site sau blog. O să vă distraţi.

 

Compunere,

subiectul: dacă m-aş fi născut

 

Am o presimţire vie că degrabă o să mă nasc! Ce trebuie să fac ca să nu mă nasc? Am pus accent pe nu.

 

După părerea lu ăsta de l.română, naşterea este primul sărut al morţii. Detest să asist la lecţiile lui şi de fapt la lecţii. De obicei, ca să trag de timp, ori întîrzii, ori îmi fac de cap mîzgălind pe coperta caietului tot felul de porcării, ori în mod voit aţipesc ca să nu le aud aberaţiile ăstora din clasă. Adesea mă plimb pe dealuri, pe sub ferestrele spitalului, mă ţin cît mai departe de şcoală. Pe uşile laterale ies şi intră neîncetat femei şi bărbaţi însoţiţi de femei şi bărbaţi în alb.

 

Nu-mi dau seama cîţi ani am. Şcoala după părerea lu Sveta este o maşină în care urcă toţi copiii împreună cu învăţătorii ca să se deplaseze în cur. Adesea, după un program prestabilit de director, în maşină sunt chemaţi şi părinţii. Nu am de gînd să prezint această compunere învăţătorului. El ne-a ordonat să scriem o compunere despre ceea ce vedem afară. Dar afară e toamnă. Şi în timpul primei lecţii e încă întuneric după fereastră. Pe fereastră nu se vede nimic. E ceaţă. O să-i scriu că nu văd nimic. Ce să fac ca să treacă timpul mai repede? La lecţii e trist. Nu suport lecţiile. În timpul lecţiilor te prefaci. În orice caz, eşti nevoit să te prefaci că ştii măcar ceva, altfel te socot nebun.

 

Am răcit. Ieri la geografie mi-a venit să strănut. Şi-am strănutat. E ceva normal. În timp ce arătam pe harta lumii cu degetul mare unde se află Africa am strănutat. Am strănutat în clipa cînd degetul meu a indicat pe hartă locul. Mucii şi saliva s-au lipit instant de pata cu pricina. Aproape toată Africa era în muci. Învăţătorul şi colegii au izbucnit de furie. Nu pricepeam de ce fac atîta gălăgie. Sunt pur şi simplu nişte muci. Cum poţi să te superi pe nişte muci ca răcitura? M-am descălţat de un papuc, l-am ridicat în dreptul capului şi l-am aruncat în fundul clasei. Papucul a nimerit peste instrumentul de momit al fetei pe care mi se pare că o îndrăgesc. N-am făcut-o conştient, a fost mai mult o pornire venită parcă din stomac. Pur şi simplu, m-am aplecat, mi-am scos papucul de pe laba piciorului, l-am ridicat cu zece centimetri mai sus de Africa şi l-am trimis cu viteză maximă peste faţa fetei. N-am pocit-o tare. M-am prefăcut că îmi este totuna de frumuseţea ei. Da, m-am prefăcut. Am fost scos din clasă, dus cu sila la direcţia pentru minori delincvenţi. M-au ţinut acolo la frig cam.. Dar asta, vorba lu Sveta, îi pleavă.

 

Vreau să vă spun, domnule Fusu, cu totul altceva. Bine că mi-am amintit. E vorba de un proiect uluitor. Am un prieten, îl cheamă Sereja Pascaru, pictor. Într-o seară, în timp ce ne fumam în pace şi linişte marijuana noastră cea de toate zilele, mi-a dat o idée fenomenală cum se poate de făcut bani practic din nimic. Bani nebuni! O să rîdeţi - din căcat! E atît de simplu. Da, da, bani din căcat de om. E nevoie numai de pleavă. Nu cred să nu ştiţi cum se fac cirpicii din lut. Uite, la fel, se poate de făcut chirpici din căcat de om. Aceştea se pot folosi ca element de încălzire. Căcatul de om arde ca benzina dacă păstrezi proporţia la fabricare. Şi asta încă nu-i tot. Vă daţi seama cite păduri ar rămîne netăiate? Din aceşti chirpici se pot construi case, şcoli, grădiniţe pentru copii, preşedinţii, guverne, marketuri, bănci. Din acelaşi material se pot fabrica farfurii cu diferite ornamente, peruci pentru doamne şi nu numai pentru doamne, vase maritime. Vă daţi seama, domnule Fusu, să faci înconjurul lumii plutind pe propriul tău căcat. Nu-i o minune a sec. XXII? Să vezi lumea de pe propriul căcat! Să obţii licenţă şi în domeniul textilelor. Şi în domeniul.. Practic să cuprinzi toate sferele existente şi inexistente. Încît, să ajungem la apogeul dezvoltării informaţionale. Începînd de la ac şi terminînd cu undele de satelit, să fie totul fabricat pe bază de căcat. Mobil de căcat. Avion de căcat, paturi şi cărţi de căcat. Credeţi că n-o să ajungă atîta materie? Vă înşelaţi, domnule Fusu! Dacă am pune toată lumea mînă de la mînă, zi cu zi, conştiincios, fiecare în parte cel mult cîte o lingură de căcat deoparte pentru acest proiect, în doi ani şi jumătate, cel mult în doi ani şi jumătate, am putea şi-n doi, eu am calculat cu Sereja deja, în doi ani şi jumătate am putea să ne scoatem cu o planetă nouă. Planeta căcat. Unde totul, dar absolut totul, cum spuneam, o să fie din căcat. Dragoste de căcat, ceartă de căcat, copil de căcat, anotimp de căcat, Sveta şi Slavik de căcat. Aberaţia asta de căcat. Foame de căcat, dinţi de căcat. Îngheţată de căcat, baloane şi comunişti şi parade de căcat. Copii nu vor face de anul nou oameni de zăpadă, ci oameni de căcat. Şi în sfîrşit, să domine peste omenire o armonie absolută de căcat. O planetă cu totul aparte de asta în care trăim, în care ne căcăm şi nu ştim să folosim raţional produsul nostru propriu. De altfel, căcatul e cel mai original produs din tot ce produce omul. Vă daţi seama, domnule Fusu? Practic ne putem construi din propriul nostrum căcat o lume nouă, pură din căcat. Şi totu-i pe degeaba. Pe degeaba, domnule Fusu!.. Ca în rai. Ia tot ce-ţi cere sufletul tău de căcat. Nu fura, că tot căcatul tău ţi-l furi. Om de căcat! Drumuri asfaltate cu căcat, netede, largi şi inundate de felinare în formă de căcat. Vă daţi seama, forme diferite. Lumini la nesfîrşit, zi şi noapte. Bani de căcat. Politică de căcat, microfoane de căcat şi KGB de căcat. “Alo! Bună ziua, maior Turev de la KGB de căcat vă deranjează..” “Buna, sunt Oleg Carp de căcat, ce vreţi de la mine?” “Să-mi răspundeţi la cîteva întrebări de căcat.” “Cu toată dragostea faţă de căcatul dumneavoastră, dar eu acum dorm, domnule maior de la KGB de căcat!”

 

Domnule Fusu! Ce viaţă faină de căcat am duce, nu vă închipuiţi. Nici în visele cele mai de căcat n-aţi văzut aşa feerie! Dacă o să pută? Cum să nu pută dacă totul o să fie exclusiv numai din căcat. Dar omul foarte repede se adaptează la mediu. În viitor omul o să fie la fel ca şi căcatul în iarbă. Tăcut, paşnic. În sfîrşit pensionarii o să-şi ridice pensile lor de căcat radiind de fericire. În sfîrşit, mamele de căcat care şi-au părăsit copii se vor lumina într-un tîrziu şi-şi vor primi cu gingăşie înapoi odraslele rătăcite. În sfîrşit, o să avem o constituţie de căcat, mai de căcat decît asta de azi. În sfîrşit, nu vom mai avea războaie de căcat. În sfîrşit, în sfîrşit! o pace de căcat o să coboare peste tot pămîntul şi atunci om cu om se va iubi. Cel sătul o să se împartă cu cel flămînd. Atunci văzătorul o să-şi dea ochii săi de căcat orbului. Inima de căcat o să bată mai tare. Atunci, numai atunci, domnule Fusu, cu siguranţă că n-o să mai trebuiască să-i mai ling curu lu Sveta. Atunci, précis că nu voi mai fi nevoit să copii monoloage din astea de căcat pentru Slavik. Atenţie, domnule Fusu!, constipaţii nu au ce căuta în Uniunea de căcat! Nu au voie, să fie clar! Numai atuci, domnule Fusu, o să putem spune cu mîndrie cerului că am ajuns la ultima performanţă a omenirii. Şi atunci, domnule Fusu, o să-mi iau inima-n dinţi, într-o zi, şi-o să mă ridic la tribună şi-o să declar: “Oameni buni, cine nu se cacă, nu mănîncă!” Şi-o să le mai spun: “Cine pretinde la un viitor de căcat, urmaţi-mă!” Şi-o să le mai spun fluturînd din drapelul de căcat: “Vă îndemn să fiţi demni de căcatul pe care îl faceţi şi-l purtaţi! Căcatul mereu să-l purtaţi cu cinste în inimi şi-n cugetele voastre!” Şi atunci, domnule Fusu, din mulţimea de oameni de căcat, să izbucnească abia auzită în forfota mulţimii o fată cu gura plină de căcat. Printre clăbucii de căcat să declare: “Domnule, Carp de căcat, eu refuz să fac parte din Uniunea de căcat! Nu că nu aş vrea dar nu am destul căcat ca să mă pot înscrie ca membru!” “Domnişoară, nu aveţi decît să părăsiţi ţara asta de căcat, nimeni nu vă obligă să rămîneţi aici!” “Dar pentru a evada din căcatul ăsta trebuie să ai cît de cît nişte bani de căcat, de unde să-i iau?” “Din propriul dumneavoastră cur, domnişoară!” “Da, domnule Carp de căcat, aveţi perfectă dreptate. Dar şi curul cu tot cu haină mi l-am vîndut, ce să fac?” “Să vă răscumpăraţi haina şi curul. Totul este posibil în ţara asta de căcat.” “Nu vă aud, domnule!” “Aveţi un auz de căcat, domnişoară! Ştergeţi-vă gura, nu vă prea aud ce molfăiţi acolo, domnişoară!?” “A?! ce spuneţi, domnule Carp de căcat?!” “Aha! Zic, aveţi un auz de căcat ca şi gura, vă felicit, domişoară! Rog, paza de căcat să îmi asigure liniştea în timpul monologului meu de căcat!”

 

Domnule Fusu! Ce privelişte de căcat se vede de-aici. Ce timpuri şi cercuri de căcact! După ce o să murim, posterităţile noastre vor avea grijă să-şi construiască un alt univers de căcat. Poate mai de căcat decît ăsta în care trăim noi. Dar să nu fim invidioşi pe căcatul ce va veni! Invidioşi de căcat pot fi numai constipaţii şi impotenţii! De aceea pledez pentru expulzarea lor din oraşul nostru şi în general să fie zvîrliţi din univers. Să-i lăsăm să planeze cu maţele şi minţile lor goale şi pline de căcat în afara noastră, acolo unde nu-i gram de căcat, acolo unde nu sunteţi dumneavoastră, domnule Fusu, acolo unde nu-i Sereja, Slavik, Sveta, acolo unde nu-s eu şi alţii alde noi. Să-i lăsăm să zboare încotro vor ei. Numai că înafara globului e la fel căcat. Vă imaginaţi, domnule Fusu? Omenirea, planeta întreagă este un căcat aninat în aer. Un căcat suspendat în nebulosul de căcat. Prin urmare şi moartea este de căcat. Căcam-aş pe căcatul ăsta! Domnule Fusu, adresa mea de căcat este This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it. Să-i transmit ceva lui Slavik? Un căcat? Domnule Fusu, cum vă permite onoarea să vorbiţi aşa de urît?! Deşi, ori urît ori frumos tot un căcat e! Ha-ha

 

Domnule Fusu, priviţii numai puţin pe ăştia din jur cum se holbează la mine ca la un nebun! Şi ştiţi de ce? Pentru că ei nici măcar nu-şi dau seama cum poate un căcat să vorbească. Un căcat obişnuit dintr-o budă obişnuită. Ei nu sunt capabili să conceapă aşa ceva. Şi, în felul lor.., oamenii au dreptate. Fiindcă la mijloc este o taină. Căcatul e o taină, domnule Fusu! De altfel, totul este o taină, orice lucru pe care îl vedeţi cu ochii, îl percepeţi cu mirosul, îl auziţi cu urechile, îl atingeţi, mai ales lucrurile de neatis, absolut totul este o taină, de căcat bineînţeles. Prin urmare, căcatul face minuni, dacă vreţi. Atenţie la detalii! Domnule Fusu, minunile sunt întotdeauna simple. Nu ştiu de ce oamenii le complică pînă la calificativul de necrezut. Bunăoară eu. Să mă luăm ca exemplu pe mine. Vă explic imediat trucul parabolei. Eu, căcatul într-adevăr tac, de cînd sunt aici n-am suflat un cuvînt. Ei însă nu-şi dau seama că nu căcatul vorbeşte, ci fantezia lor. Eu sunt doar rodul fanteziei lor de căcat, sunt spiritul care mişună acum ca o băşină puturoasă prin capul fiecăruia. Ei nu sunt capabili să înţeleagă nici măcar atîta lucru, domnule Fusu!

 

Domnule Fusu, vreţi să vă spun la ce mă gîndeam cînd copiam mizeria asta de pe internet? Cui dracu trebuie ea?! Cine o să fie în stare să citească sau să asculte sminteala asta. Dar se vede că are cine. Şi-mi pare rău. Fiindcă se adevereşte faptul că sec.XXII este pleava secolelor din urmă. Azi motanii nu mai prind şoareci. Şoareci nu-s, s-o raritate. S-au otrăvit cu mivina, pizza, hot-dog, kebab, nivea, grand hall, sorry, jeep, păcură, chanel, pui grill, American şi euro-grill şi.., şi! Îndopîndu-se cu căcatul ăsta, şoarecii toţi ca unul au zdohnit! Azi pictorul reproduce şoareci din tablourile vechi. El nu are închipuire cum arată un şoarece adevărat, viu. Şi dacă observaţi, în lucrările pictorului de azi şoarecele e reprodus mereu în aceeaşi poziţie, conform originalului. Nicio schimbare, domnule Fusu, niciuna! Iar după şoareci suntem noi. Da, domnule Fusu, noi suntem victima propriei noastre invenţii! Pe pămînt o să supravieţuiască numai motanii, aşa cum sunt ei rezistenţi de la natură. Omul de azi nu se mai duce pe jos la lucru, nici cu maşina, nici cu avionul. Omul de azi a progresat pînă într-atît că se duce la lucru virtual. Se duce la budă virtual!!!   

 

Domnule Fusu, bună seara! Mă numesc Oleg Carp şi v-am adus un pachet. Conţinutul o să vă impresioneze cu siguranţă. Numai bun de consumat! E din partea lui Slavik. Poftiţi, luaţi-l. Nu-i secret. E un performance! În popor i se mai zice ma-ri-ju-ana. Ha-ha! Ştiu, n-o să vorbesc tare. Deci, e un performance turbat, domnule Fusu! Crescut şi îngrijit de Slavik în grădina botanică. Nu glumesc, după părerea mea e chiar un căcat super. Trageţi în piept mai adînc şi-o să vedeţi. Ştiu că n-aţi încercat aşa ceva încă niciodată. În exclusivitate pentru noi!.. Înc-un fum şi lumea-i toată a noastră! Acum simţiţi cum vă îndepărtaţi încet de pămînt? Ştiu că nu puţini visează la un aşa performance. Nu te face nici să rîzi prea tare, nici să plîngi ca prostul. Pur şi simplu te pune pe gînduri. Ha-ha! Afară numai de unii care dacă te prind, te omoară în bătăi şi te duc să putrezeşti la puşcărie. Mda.., e cam periculos să stai îngîndurat. Dar, în ciuda faptului, merită de riscat pentru cîteva minute de rai. Domnule Fusu, descreţiţi-vă fruntea!

 

Domnule Fusu, ei sunt nebuni? Ei nici măcar nu-şi dau seama ce căcat fac! Domnule Fusu, ei sunt nebuni?