„Oraşul meu seamănă cu o aşezare din Amazonia în care mă încăpăţânez să car un pian, să-l acordez şi să-l fac să gâdile în mod plăcut urechile băştinaşilor”,

interviu cu Ion BARBU,

realizat de Mihail VAKULOVSKI

 

(lucrări de Ion Barbu)

 

- Domnule Ion Barbu, cum aţi ales pictura şi cînd aţi ajuns la stilul dvs. de a desena, acum recunoscut de toată lumea?

- Apreciez faptul ca mă asociaţi distinşilor mei confraţi pictorii, dar ţin prea mult la statutul meu de caricaturist ca să nu vă contrazic.

Cu privire la data la care am ajuns la stilul invocat, mă cam lasă memoria. Dacă stilul e omul şi omul e bărbat, nu ştiu la care timp să mă opresc: când am terminat armata?, când am cunoscut femeia? sau când mi s-a răspuns prima dată la Poşta Redacţiei?

 

- Numele, celebru în literatura română, v-a ajutat cumva în cariera artistică sau din contra (de exemplu, dacă dai o căutare „Ion Barbu”...)? Vi s-au întîmplat chestii interesante legate de numele pe care-l purtaţi?

- Este dificilă întreprinderea asta de a-mi transforma numele ilustru în renume propriu. Dar trebuie văzută şi partea plină a căldării. Ce s-ar fi întâmplat dacă pe certificatul de naştere mi-ar fi fost scris Mihai Eminescu?

Sunt însă şi avantaje. De pildă: la o lansare la târg (fac referire aici la evenimentul apariţiei volumului personal ''Joc Fecund'') jumătate din cei veniţi erau pentru ''Joc Secund'. Sau, cu altă ocazie, un distins om de afaceri, căruia îi cerusem (şi acceptase) o sponsorizare pentru o carte de-a mea, aflat la final cu volumul în braţe, exclamă:Vai, domnu' Barbu, dar nu ştiam că faceţi şi caricatură!...

Sper din toată inima ca până la urmă să ne împărţim gloria frăţeşte.

 

- Dvs. locuiţi la Petrila (cînd afli asta îţi spui că e incredibil şi te întrebi dacă e... adevărat) şi aţi făcut multă popularitate oraşului dvs., eu, de exemplu, am auzit de Petrila doar datorită experimentelor existenţiale, literare şi grafice ale dvs. Ce importanţă are pentru dvs. ca artist locul în care vine muza? În vacanţe, călătorii, în ieşirile din oraş vă simţiţi altfel, locul în care creaţi îşi pune amprenta pe rezultatul final?

- O vorbă celebră, îmi scapă autorul, spune că nimeni nu e iremediabil nefericit dacă nu este condamnat să trăiască în Petrila. Ce dracu', Doamne iartă-mă!, am făcut de am fost condamnat pe viaţă? Asta ar fi partea bifată a cartelei cu cucuta. Partea nebifata e faptul că oraşul meu seamănă cu o aşezare din Amazonia în care mă încăpăţânez să car un pian, să-l acordez şi să-l fac să gâdile în mod plăcut urechile băştinaşilor. Că scăriţa şi ciocănelul din organele lor vibrează la cu totul altceva e la fel de bine. Altfel cum happeningurile pe care le fac ar mai avea vreun suport?

 

- Aveţi un site foarte interesant (http://www.thebarbu.ro/), dar îl actualizaţi tot mai rar în ultimii ani. Ce înseamnă pentru dvs. internetul? Cum vă par site-urile culturale?

- Am un site de care îmi este ruşine. Nu l-am actualizat de când l-am făcut, şi sunt ani buni de când viaţa mea încărcată merita descărcată pe net. Celor care oftează după brandul Barbu le pot recomanda, în schimb, site-ul fiului meu Mihai (www.mongolia.ro), în care vor găsi ceea ce eu nu voi putea face niciodată.

Internetul pentru mine înseamnă că pot trăi în Petrila şi să muncesc la Bucureşti ori Paris. Am scăpat astfel de goana matinală şi diurnă de a prinde condica de la ora 7. Ceea ce pentru un om care a practicat 15 ani acest sport cu finish la Mina Petrila, nu e puţin lucru. În ceea ce priveşte site-urile culturale, îmi plac bookblog-ul, Tiuk-ul şi site-ul lui Banksy. Dacă sunt şi altele care încă nu m-au excitat, le rog să mă scuze.

 

- Desenele dvs. vă plac mai mult cînd le vedeţi pe hîrtie sau vă par la fel şi într-o revistă web?

- Desenele mele, la fel ca şi cărţile mele, îmi plac să le pot ţine în mână, să le mângâi, şi să le pot urla: Sunteţi!

 

- Colaboraţi la mai multe reviste, astfel devenind mai popular printre oamenii care altfel poate că ar fi auzit mai puţine despre dvs. Munca asta la ziare ce înseamnă pentru dvs.?

- E uşor să fii caricaturist când toată ziua Preşedintele lucrează pentru tine. Aşa că înalţ o odă, un imn, ceva pe-acolo, Bărbatului între bărbaţi, Geniului danubian şi maritim, Întâiului dintre întâi, pentru pâinea intermediară pe care mi-o pune zilnic pe masă. Marelui mic din fruntea guvernului, blestemele mele pentru impozitul forfetar adus întreprinderii mele (sc industriile caricaturii - ion barbu srl) mică spre foarte mică, jucăuşă spre flască.

În concluzie, munca la ziar tinde să se transforme dintr-un modus vivendi într-un modus supravivendi.

 

- Dvs. aveţi idei foarte interesante, care se materializează în super cărţi care-i ajută enorm pe poeţi, combinînd de multe ori desenul cu literatura – antologia cu tricouri, "Antologia poeziei româneşti de la S la XXL", "Dicţionarul cinicului aproape perfect", „Antologia poeziei româneşti la zid” ş.m.a. Poeţii au făcut ceva pentru dvs.? Cum vi se pare lumea literară, aşa, mai... dintr-o parte?

- Aş mai completa la enumerarea dvs. şi ''Colonia Rasa-Plansa'' (editura Polirom) şi ultima, dar, poate, nu cea din urmă; ''Imn hăituit de bărbaţi''. Poeţii au făcut prea puţin pentru mine, nimic din ceva ce nu m-aş fi aşteptat, cu atât mai mult cu cât un PR-ist ca mine nu găseşti lesne-n Petrila. Să stea, Domniile Lor, liniştiţi, n-am făcut-o pentru a fi recompensat. Dragostea mea pentru vers vine din vremea când am fost exmatriculat de la Olimpiada de limba română pentru (su)port ilegal de poezie.

Ca un observator (cultural) din afară, lumea literară mi se pare egoistă din cale afară!...

Mă bucur că sunt tangent şi nu secant cu ea. Iar mai presus de bucurie, sunt chiar fericit când drumurile mele (toate) mi s-au ori mi se intersectează cu bulevardele Ion D.Sirbu, Aurel Dumitraşcu, Petre Stoica, Foarţă, Blandiana, Comănescu, Iaru, Brumaru, Mălăncioiu, Alui Gheorghe şi alte autostrăzi.

 

- Ce hobby-uri aveţi? Cînd nu desenaţi şi nu munciţi ce vă place să faceţi?

- Nu înţeleg! Cum adică atunci când nu desenez şi când nu muncesc? Există viaţă şi după astea?

 

(8 noiembrie 2009, Braşov - Petrila)