Sever Gulea

M.E. Saltikov-Șcedrin, Domnii Golovliov

Editura All, 2016

Deși citesc scriitori ruși cu mare plăcere, mărturisesc că nu parcursesem și nici măcar nu auzisem de M.E. Salitkov-Șcedrin,  un autor rus de secol XIX comparat cu Gogol, în ceea ce privește forța scriiturii satirice, până să descopăr romanul considerat capodopera lui Șcedrin, Domnii Golovlilov, publicat de Editura All, în colecția Strada Ficțiunii. Am ales să-l lecturez, anticipând o panoramă campestră zugrăvită într-un registru ironic, cu penel realist fidel și multa culoare de epoca. Am descoperit însă o poveste extrem de întunecată, o coborâre în spirală, în tenebrele singurătății sufocante, într-o atmosferă cutremurătoare, în care timpul și viața par să fie năruite, puțin câte puțin,  cu fiecare an care se așterne peste destinul Golovliovilor. E vorba de o poveste întinsă pe trei generații a unei familii de moșieri ruși, din secolul XIX, o adevărată tragedie dinastică, cronica prăbușirii unei case, a unui nume, din cauza slăbiciunilor, obsesiilor, lipsei de forță și resurse interioare ale membrilor ei.

Povestea debutează în ultimele zile de glorie ale domeniului Golovliov, zilele Arinei Petrovna, o strașnică bătrână care, deși are peste 60 de ani, e la fel de ascuțită la minte, de aspră și de autoritară ca orice moșier cu experiență, în gestionarea unei averi imense. Atitudinea ei antipatică și preocuparea constantă pentru planurile de afaceri și listele cu cheltuieli ar putea părea caricaturală și ridicolă, până ne lămurim că Arina Petrovna este singura responsabilă din familia ei, capabilă de a ține agoniseala la un loc. Tovarășul ei de viață, Vladimir este un trândav dezordonat și zurliu, domol și depășit care preferă să citească versuri fără perdea și să bârfească. Copiii Arinei Petrovna înglobează imaginea nesiguranței: Stiopka Idiotul preferă viața de hoinar risipitor, neînclinat spre muncă chiar și la 40 de ani. Anna moare de tânără, după ce naște două fetițe, în urma unei căsătorii dezastruoase cu un ofițer. Pavel este misteriosul posac, retras, sălbăticit și tăcut pe care nu pare să îl ajute prea mult inteligența, iar Porfiri este întruparea lingușelii, a  oportunismului viclean, lipsit însă de inițiative ferme. Obișnuită din tinerețe cu responsabilitățile grele, dând de gust ambițiilor nemăsurate ale acumulării, Arina Petrovna se trezește, la vârsta a treia, parazitată de copiii ei care așteaptă să fie întreținuți (și pe care îi consideră o povară, deși le oferă partea cuvenită), blocată într-o rutină a autorității pe care refuză să o mai perpetueze, după moartea soțului, după moartea lui Stiopka, după aerul de schimbare socială adus de abolirea iobăgiei în Rusia. Alegând să îngrijească nepoatele rămase orfane, Arina Petrovna își împarte averea între Pavel și Porfiri, moment care reprezintă punctul de cotitură al prăbușirii lente de la Golovliovo. În vreme ce Pavel se simte nedreptățit că a primit bucățile de moșie mai proaste, Porfiri pândește oportunist orice ocazie pentru a-și extinde avutul, pentru a obține dreptatea în instanță pentru orice mizilic. În acest timp, Arina Petrovna e părăsită de nepoate care visează la o viață aventuroasă și strălucitoare, departe de rutinele osificate de la țară și ajunge la cheremul celor doi fii învrăjbiți. La fel ca Stepan, care s-a stins într-o liniște de cavou, în vidul nopții și al băuturii, aproape nebun, Pavel se îmbolnăvește și agonizează neîmpăcat din cauza relației pe care a avut-o cu mama sa și de atitudinea diabolic de curtenitoare, dar în esență crudă și calculată a fratelui său. Odată cu dispariția lui Pavel, Porfiri devine stăpân peste Golovliovo și impune o dictatură absolut sufocantă a birocrației, a suspiciunii și a flecărelii. Poreclit Vampirul, Porfiri își dezvăluie fața monstruoasă, capabilă să stoarcă viața rudelor și a servitorilor prin vorbăria sa goală, prin rutinele fără sens, prin încăpățânarea de a poza în ipostaza individului corect și credincios care își camuflează sub această mască fățarnică, lăcomia și atitudinea de gheață față de toți cei apropiați. În compania unui asemenea tiran inflexibil, preocupat la rândul său doar de averea pe care nu are cu cine să o împartă și căreia nu îi vede alt viitor decât în sporirea ei într-o manieră gratuită, Arina Petrovna trăiește soarta alunecării  lente pe panta nebuniei, a transformării de care au avut parte și Pavel și Stepan: uscarea oricărei forțe vitale, un adevărat îngheț psihic și o agonie în cea mai neagră singurătate. Odată cu dispariție ei, Porfiri pierde practic orice legătură cu lumea exterioară, după ce își abandonează fără probleme fiul (care se dovedește și el, la fel de lipsit de speranță, un neisprăvit) iar revolta servitorilor îl va închide pe Porfiri în perimetrul îngust al cabinetului său, acolo unde nebunia, delirul și halucinațiile îl vor consuma în universul său artificial de birocrat triumfător și flecar. Va reuși întoarcerea uneia dintre nepoate, epuizată de mediocritatea lipsită de șansă a actoriei să resusciteze o urmă de viață pe domeniul Golovliovo? Perspectiva întunecată și critică, până la capăt a lui Șcedrin pregătește un final monumental care respiră o moarte lentă și agonizantă, în câteva scene profund cutremurătoare.

Romanul lui Șcedrin este despre vrajba unei familii dezbinate de vicii lăsate moștenire din generație în generație care nu fac decât să erodeze bruma unității articulate în acumularea fără sens, o poveste a unor personaje care fac implozie sub povara propriei inflexibilități, îndărătnicii și mândrii, un roman despre singurătatea capabilă să sugrume integritatea mentală, despre decădere, lăcomie. Dar capodopera scriitorului rus care poate sta alături de marile romane rusești este și o poveste cu mize mai mari -o  critică socială acidă  a incapacității de adaptare, a comodității mortale, a vederilor înguste înarmate cu instrumente funcționărești care au condus la falimentul unei generații de moșieri. Viciile etern umane surprinse în personaje monumentale și monstruoase fac acest roman atât de ofertant și pentru cititorul secolului XXI, într-o atmosferă înfricoșătoare prin lentoarea cu care totul pare să se prăbușească iremediabil, o atmosferă pe care puține romane contemporane reușesc să o atingă, cu toate inovațiile narative, încâlceala tehnologică și mitologică documentată, exersată și predată.