Restituiri

Ion Pena


MONEDA

FANTAZIENILOR


Povestire utopică

Sicheviţa, 7 februarie,1938

(fragment)

 


Partea I

CAPITOLUL I

Autorul face o scurtă introducere


Fantazia este astăzi o ţară înfloritoare. Înainte cu zece ani însă, reaua stare domnea atotputernică în toate clasele sociale. Secretul acestei schimbări constă într-o reformă revoluţionară în domeniul monedei.

Vom încerca să zugrăvim pe scurt un tablou al tuturor operaţiunilor în speţă, ca unul care am luat parte directă la întreaga lor desfăşurare.

Cerem scuze cititorilor că nu vom arăta aievea, ca înscrierile literare obişnuite, dar facem aceasta la insistenţa conducătorilor fantazieni, care se gândesc numai la binele poporului şi nu ambiţionează să cucerească un loc în cartea de aur a doctrinelor economice sau să facă din guvernare o vacă fătătoare de milioane pentru buzunarele proprii.

Modul cum noi am ajuns în Fantazia va rămâne iarăşi necunoscut, deoarece subsolul istoric este destul de îmbâcsit de amănunte, ceea ce face ca de multe ori să naufragiem în noroiul lor, pierzând astfel perspectivele largi, utile şi sănătoase.

În general, prevenim că bandiții nu escaladează nici-o pagină din cele ce urmează, iar oamenii de artă nu vor găsi nimic nevrednic de imaginaţia lui Dante sau Swift. Este vorba de lucruri concrete, care se refuză cu vehemenţă amatorilor de abstract. Noi le scriem ca cel puţin astfel să aducem un omagiu vrednicului popor fantazian şi să supunem unei dezbateri mondiale o experienţă unică şi generatoare de maiestuoasă prosperitate.

CAPITOLUL II

Cum se înfăţişa Fantazia când a cunoscut-o autorul


La sosirea noastră în Fantazia sărăcia bântuia cu înverşunare. Puţinele afaceri mai fericite realizau beneficii de cerşetor, iar majoritatea orbecăiau între faliment şi speranţă.

Cauzele care duseseră la această situaţie nenorocită erau multiple, dar printre cele mai importante era lipsa de încredere, promovată de prăbuşirile răsunătoare ale celor mai puternice instituţii de credit.

Faptul în speţă făcuse ca banul să se strângă pretutindeni şi să mucezească la ciorapul burghez sau în casele de fier ale bancherilor.

Ţara întreagă parcurgea astfel o perioadă de scleroză generală: compartimentele vieţii economice, care stau la baza vieţii sociale, acţionau astmatic şi şchiop şi antrenau în derută toată naţiunea.

Optzeci şi şapte de bănci trăseseră obloanele, o sută cinzeci şi patru de industrii închiseseră porţile, şomajul crescuse înspăimântător, drumurile se ruinaseră, funcţionarii publici trecuseră prin douăzeci de reduceri ca la urmă să se transforme în semn de întrebare cel mai liliputan salariu, iar ţarinile rămâneau pârloage pentru pâinea ţării fiindcă preţurile de batjocură ale cerealelor nu mai îndemnau la muncă.

Acest tablou zguduitor arătat pe hârtie nu exprimă aproape nimic din tragicul profund al realităţii. Coborând în mijlocul poporului, aveai impresia unei lumi în comă.

Totul era bolnav.

Bancherul păstra milioanele în seifuri, refuzând să le infuzeze în opera de producţie şi de prosperitate, iar măturătorul de stradă îşi înfrăţea viaţa cu câinele flămând şi vagabond care venea rătăcit lângă el.

Industriaşul ţinea porţile fabricii închise, din lipsa fondului de rulaj şi a debuşeelor, iar muncitorul cu ochii sălbăticiţi de inaniţie adera disperat la mistica roşie.

Intelectualul îndopat cu abstracţii se metamorfoza din ce în ce, combinând pe Nietsche cu ilustrul domn de Gobineau, iar analfabetul credea mai cu tărie în coborârea Sf. Dumnezeu pe pământ ca să cerceteze casele văduvelor şi orbilor.

În puţine cuvinte spus, sărăcia ucidea pe nesimţite naţiunea, provoca schismele politice cele mai violente şi pregătea terenul pentru o revoluţie pustiitoare.

Viitorul şi vitalitatea fantaziană ameninţau să fie profund şi iremediabil zdruncinate, iar străinii care treceau prin Fantazia o considerau o ţară pierdută.

Din fericire acest lucru nu s-a întâmplat.

 

Capitolul VII

Autorul spune câteva cuvinte de încheiere


Graţie acestui sistem monetar, Fantazia este astăzi, precum am avut ocazia să mai arătăm şi în cuprins, prosperă ca nici-o altă ţară din lume.

Banul, gonit de demonul scăderii, iese din toate colţurile şi se aruncă în consumaţie, dinamizând-o şi revolutionând-o şi prin aceasta generând industrii uimitoare, salarii mari, preţuri bune, mulţumire generală pretutindeni.

Poporul fantazian a marcat în câţiva ani o etapă de progres echivalentă cu 50 de ani anteriori.

Până la reforma monetară, banul câştigat şi pus la păstrare dăuna vieţii sociale prin neparticiparea sa la procesul circulaţiei. Acum el este un motor formidabil care pune în mişcare toate energiile naţiunii.

Astfel au rezolvat Fantazienii criza, au readus pentru eternitate prosperitatea în ţara lor şi s-au instalat cu autoritate şi mândrie în fruntea popoarelor lumii din al XX-lea secol.