Virgil Botnaru

 

Bohemia

 


prima bere matinală


ne-am văzut abia luni în zori

efectiv îmi tremurau mâinile

voiam să-mi iei o bere

de la chioşcul din staţie

când m-ai privit ţintă

mi-am ţinut respiraţia

ai spus să nu-mi fie frică

 


a doua zi


stăm cu toţii într-o casă cu etaj

pe care o ticsim

cu zgomote inutile

câte unul

palid ca lămâiul

iese şi nu se mai întoarce

nimeni nu-şi va aminti mâine

de noi

 


round 3


buzele tale dezmiardă

cealaltă parte a paharului

spui că nu putem fi sinceri

nici chiar în faţa oglinzii

apoi taci

îmi aprind o ţigară de foi

tu zâmbeşti:

în cadă e loc

pentru două nuduri

 


russian blend


după trei zile fatidice

fumul de ţigară

nu se mai înalţă

rătăcite

printre pahare goale

replicile noastre

se bat cap în cap

 


noiembrie


precum săruturile femeilor pe icoane naive

te-am

dacă scoatem ca pe măruntaiele peștelui

toate neputințele din noaptea aceea

cine rămâne fidel până în ultima zi?

 


cocktail


chipul meu pălește

între picioarele tale desfăcute

îl ivoci pe Dumnezeu

cu ochii larg deschiși

peste perete scheaună un câine

 


flash


înghite-mă-n pierzanie boemă

femeia mea de stihuri şi de spermă