Andrei Zbîrnea

 

Opus 2086


Corolar unu

 


Ce ai descris până acum? Ce ai desenat până acum? Sunt doar imagini amestecate. Mii de pelerini din întreaga țară sunt așteptați zilele acestea la moaște (în regim de breaking-news).

Acesta cu siguranță nu este un război!

Lăsați lucrurile în seama noastră

și vom reveni pe o traiectorie normală.

Încerci să fugi: adăposturile nu își modifică poziția în spațiu. Ai acceptat cu cerbicie teama și mila și frigul. Ai mai trecut prin asta și cu alte ocazii.

Savantul nebun deschide ochii din eprubetă. Chirurgul îi scoate firele săptămână de săptămână. Mereu cresc altele. Mereu mai dese, mereu mai lungi. În fiecare dimineață orașele primesc ceea ce merită.

Au trecut nouă luni sau nouă ani. Încă auzi pașii lunetistului. Copilul se predă, nu mai are unghii de ros. Și-a găsit vesta de salvare între jucăriile fratelui mai mic. Copilul nu confundă preaplinul cu opulența. Preaplinul cu dezordinea. Preaplinul cu p-r-e-a-p-l-i-n-u-l. Au trecut nouă ani și nouă luni.

Imagini cu dictatori răsfoind cărți de anatomie sau imagini cu dictatori cărți de anatomie? Ce ai demonstrat până acum crește ca o cămașă în carouri lipită de trupul plin de tatuaje și cicatrice. Clivajul trădează mirosul cărnii. Nicio aromă nu a fost adăugată fără permisiunea producătorului.

 


Corolar doi


Cu ce ai înlocuit medicația post-katrina? De ce ai schimbat crema de mâini și cum deosebești un stat din lumea a treia de o țară retrogradată de Moody’s la categoria junk?

Femeia buștean trădează începutul poveștii într-un carnețel cu pacienți trecuți în neființă. Femeia buștean cuantifică fiecare centimetru pătrat de piele.

Ți-au montat gratii la toate ferestrele. Primele tentative eșuaseră lamentabil. Te-au legat de mâini și de picioare. Te-au ținut opt ore la camera de gardă. Ți-au arătat că un deget rupt nu e în mod necesar o urgență medicală. Și aproape că i-ai crezut. Ai închis durerea în tine și mi-ai spus doar atât: pe strada noastră nu vor mai aduce niciodată bandă adezivă. Nici măcar la Mega. Ai vrut sa afli ce crede Lars Saabye Christensen despre globalizare.

¨Azi am dat drumul la radio, pentru prima dată de când am venit aici. Se spunea despre un vulcan în Islanda și despre un oraș care se transformase în cenușă. Se vorbea despre cinci sute de păsări de mare care muriseră pe o pată de petrol. Mai spuneau că la Oslo s-a constituit Partidul Comunist al Muncitorilor. Am închis. Vocile mă speriau. Apoi m-am dus la fereastră și am privit prin obloanele întredeschise. Iarna mă orbea. Zăpada era nivelată, dar fără urme de oameni[1]¨

În 60% din cazuri radioterapia s-a dovedit un succes. Cum rămâne cu ceilalți? Cine pune întrebările și cine iese în față pentru lămuriri? Cine conduce revoltele din parcurile eoliene? Cine lasă dâre de ness pe casa scărilor? Cine trezește vecinii cu tropăituri la 06:30 AM?

Au trecut nouă ani și nouă luni. Femeia buștean suspină în super-slow motion . Savantul nebun deschide ochii din eprubetă.


 

[1] Lars Saabye Christensen – Beatles, Editura Univers, București 2008, p. 340