Dan Sociu

Din Sonete în Alexandrini

Ce trist și frumos e cînd omul se-nșală

asupra lumii (și poate nici nu află

vreodată), ca pisica înnebunită

de lucirea unui cuțit pe perete.

Uită pe loc de toate și țîșnește

ca friptă direct spre pata jucăușă

de lumină - și de fiecare dată

se duce-n bot și de fiecare dată

fără nici o ezitare, se aruncă

pe sclipirea aia care de fapt nu e

nimic, nu înseamnă nimic, n-o ajută

la nimic. Ba, mai mult, dacă dispare, stă

nemișcată la perete și așteaptă

să revină, cu mustățile fremătînd.

(selecţionerul lunii octombrie 2014 la

TIUKpoemul săptămînii

e Mitoş Micleuşanu,

care e şi autorul fotografiei)