Gelu Diaconu


Blues

Casa de pariuri literare, 2014

 

(mother)


mami eu te-am iubit mult, mult

şi nu am vrut să ţi se întâmple

nimic rău

în noaptea când te-am găsit la bucătărie

cu capul pe masă

cu faţa în propria vomă

m-am speriat foarte tare

l-am chemat repede pe tata

crezând că eşti bolnavă sau altceva

el a venit somnoros şi a zis

cuvântul ăla cu „p”

a tras un picior în uşă

şi a urlat

iar s-a îmbătat nenorocita

n-am ştiut că o să te ia la şuturi, mami

altfel nu l-aş mai fi chemat

oricum

să ştii că te-am iubit mult de tot

şi nu am vrut să ţi se întâmple

nimic rău

nici atunci

nici când ţi-a tras un pumn în faţă

şi stropi ca de cerneală roşie

au căzut pe parchetul din dormitor

 


(am rugat-o să-mi spună)


doar cinci minute ne ţinea

deşi jurasem înainte că o să ne abţinem

era suficient ca unul să intre mai tare

sau să luăm un gol aiurea

că începea distracţia

„îi dau muie lu mă-ta” vs „sugi pula”

sau „îţi fut morţii mă-tii-n gură”

erau de altfel dintre cele mai soft

proful mai scotea capul pe uşa sălii de sport

şi urla să încetăm

după care se întorcea la proastele pe care

sub pretextul că le învaţă exerciţii

la bară sau pe spalier

le punea tot timpul mâna pe cur

după ce dispărea ne vedeam de treabă

fotbal + ameninţări gen

„ai belit pula după ore”

(care nu erau duse niciodată la îndeplinire)

uneori prelungeam partida şi în pauză

se făceau „galerii” pe margine

odată a venit şi ea – cealaltă

şi nu i-a venit să-şi creadă urechilor

după ore, în drum spre casă

mi-a reproşat academic „limbajul imposibil”

în timp ce eu îi dădeam

cu „faza aia” pe care o făcusem

când i-am tras-o portarului

pe urmă am rugat-o (rânjind)

să-mi spună care-i treaba cu limbajul

ce o deranjase atât de mult

nu a putut să pronunţe „sugi pula”

iar ca să-mi arate

şi-a băgat degetul mare în gură

şi a-nceput să-l sugă

exact ca bebeluşii

 


(atât de trist cât poate să fie)


un hol lung unde ies –

după opt ore de stat pe scaun

în faţa monitorului –

să-mi dezmorţesc oasele

pe care le simt friabile

ca biscuiţii

am în agendă numere de telefon

la care dacă sun

n-are cine să-mi mai răspundă

anul trecut încă îl mai puteam suna pe Călin

îl întrebam ce mai face

şi-mi spunea de fiecare dată că e varză

de câteva ori m-a sunat el

uneori n-am putut să-i răspund

şi-mi trimitea sms-uri ultimative

sau mă înjura pur şi simplu

încă mai era întreg

deşi nu întru totul raţional

(de-aia nici nu mă supăram)

ultima dată când l-am văzut

a fost la Vali acasă –

loc care între timp devenise –

şi casa lui –

i-am returnat Odiseea cu coperte roşii

pe care mi-o vânduse cu vreo 25 de ani în urmă

ca să poată cumpăra o sticlă de votcă

pe care am băut-o împreună pe tren

când ne-am întors de la târgul din Ploieşti

am discutat chestii banale

la plecare i-am spus

ai grijă de tine bătrâne

gândindu-mă că mă voi reîntoarce curând

şi-l voi regăsi în fotoliul lui

pe care arareori îl mai părăsea

l-am regăsit în cosciug

în capela unui cimitir din afara oraşului

unde foarte rar cineva se va mai duce

să-i aprindă o lumânare

la mormânt

înainte de asta

într-o supremă şi jemanfişistă luptă cu viaţa

care-l părăsea

mai întâi a văzut o fanfară

în copacul ce putea fi zărit pe fereastra salonului

apoi, în altă zi

a căutat disperat prin sertare şi prin coşul de gunoi

darul de nuntă la care tocmai fusese ginerică

o minte frântă de halucinaţii morbide

care nu-şi pierduse simţul umorului

acum a rămas holul ăsta lung

pe care ies uneori să mă plimb

aş vrea să sun pe cineva

dar nu prea mai am pe cine

încă n-am şters din agendă

numerele de telefon inutile de-acum

cu speranţa stupidă că, cine ştie

într-o zi o să sun şi o voce familiară

îmi va răspunde

 


(Ive got the blues – 3)


blues este când pe 26 noiembrie

telefonul nu mai sună ca altădată

şi vreau să plec de unul singur

să intru într-o cârciumă ordinară

să mă îmbăt şi să-i fac cinste

unui boschetar

ca să-mi spună „la mulţi ani”

blues este când mă duc la baie noaptea

mă privesc în oglindă

şi pentru câteva clipe

nu mă recunosc

şi mai este blues

când Little Walter cântă

Blues with a feelin

şi sorb ultima gură de vin din pahar

şi nu mai am bani

pentru încă o sticlă