T.O.Bobe

Poezia de dragoste a lui nea Gică

(Din Bucla, Editura Univers, 1999)

 

Cînd eram tînăr, voiam să scriu pentru tine

o poezie de dragoste.

Cînd eram tînăr, cînd te văzusem în holul acela mare,

uitîndu-te la televizor, într-o mulțime de oameni străini.

Aveai gleznele lipite.

Eram tînăr și voiam să scriu pentru tine

o poezie de dragoste.

Îmi părea rău că nu sînt Eminescu

sau măcar Sadoveanu,

să-ți spun, într-o interpretare de neuitat, Sara pe deal.

Era toamnă.

Aveai părul strîns.

Nu te văzusem niciodată cu părul strîns.

Am coborît scările,

cu ochii lipiți de gleznele tale încrucișate

și n-am avut nici atunci curajul să-ți spun că te iubesc.

Știam că știi că te privesc.

Am coborît scările și m-am dus la școala profesională.

Voiam să învăț pentru tine cele mai complicate coafuri.

Voiam să inventez o pieptănătură unică

una care să exprime toată dragostea mea.

Știam că știi că te privesc.

Era toamnă.

După aceea, seara, la radio,

l-am ascultat pe Nicu Alifantis cîntînd

“A venit, a venit toamna.”

Cînta în clădirea

în care ne aflaserăm mai devreme împreună.

Cel mai mult și mai mult mi-aș fi dorit

să-mi acoperi inima cu părul tău.

Și circulația pulmonară să se îmbibe de mirosul lui.

Habar n-aveam cum îți miroase părul.

Dar aș fi vrut ca inima să-mi pompeze pe urmă

pînă în vîrful unghiilor

aroma șamponului tău.

Cînd eram tînăr, era toamnă.

Știam că știi că te privesc.

Și am plecat ca prostul

să învăț să fac bucle (un obicei al meu nenorocit

de a complica lucrurile) în loc să vin la tine

și să-ți spun te iubesc.

Iar gleznele tale erau atît de lipite.

(selecţionerul lunii iunie 2014 la

TIUKpoemul săptămînii

e un cristian)