Kiki Vasilescu

Marele băiat de cartier

Ed. Herg Benet, 2013

Marele Băiat de Cartier s-a uitat la mine de câteva ori cu neîncredere, de parcă încerca să mă citească şi să vadă dacă merită să-şi bată gura cu mine. Cred că arătam ca un adevărat pezevenghi, ca un mujic din tată-n fiu – pentru că i-am câştigat încrederea. S-a crăcănat cât a putut mai mult în scaunul de plastic roşu, o râgâit şi s-a băşit de câteva ori prevenitor şi a continuat pe un ton categoric, mai sigur pe el decât Bill Gates. Am transliterat cât mai fidel cea de a doua – şi ultima – înregistrare cu Marele Băiat de Cartier, care poate fi găsită de oricine (întrucât am donat-o din motive care vor deveni clare pe parcurs) în fonoteca de aur a Radiodifuziunii Române, acolo unde se păstrează toate documentele audio rare.

„În primu' rând, să ai maşină dă maşină. Ca să ai maşină dă maşină, tre' să ai grije dă la-nceput ce-ţi iei. Marca face diferenţa şi, dacă vrei respectu' băiţaşilor, tre' să fie Merţan neapărat. Minim Eclase, sau un Sel, mânca-ţ-aş, că aşa ne şade noo bine. Șî poate ş-un Seleca, da' la băieţii adăvăraţi e cam mic – şi să nu te-apuce jena când frăţiorii tăi vine cu vapoarili. Bun e şi-un Meleu, că gipanu' tot gipan rămâne. Neapărat să-ţi agăţi la gjeamu dîn spate steguleţe pă sfoară şi să ai ş-un câine d-ăla dă dă dîn cap. Asta dacă eşti mai amărăştean şi n-ai bani d-un pitbul. Ai grije şi dă muzică. Scule dă cel puţin 2000 vaţi, cu minim 12 difuzoare şi cu subufăr care trebue să s-audă dîn cartieru' vecin să ştie băjeţii că trece mandea.

Şi vezi că tu eşti regjele şoselelor. Ţi-am spus frate ce maşină trebe să ai şi cum să ţ-o dotezi – că cin’ te vede să ştie că eşti cel mai tare din parcare, frăţie. Da' treaba e când ieşi din parcare – că ş-atuncea trebe să arăţi că tu ieşti baştanu’. Aşa: când ieşi din parcare, barosane, să scârţâie cauciucu’, să iasă fumu’ din roată. Fă trei cercuri să te vază bagaboantele şi aruncă-te-n şosea fără teamă şi fără să pierzi timpu’ să te-asiguri, că fraeru’ trebue să oprească când îi iese vaporu’ tău în faţă. Fii frate ciumec şi înghesuie-l pe fraer, fă-i cu faru' lumină-n nas şi clapsonează-l pană să dă iel la o parte – că altfel pierzi respectu’ concetăţeanului. Când treci pă langă iel, arată-i ghiulu’ dă pă deştu’ din miljoc. Aici mandea te-nvaţă să-ţ faci rost dă girofar cu sirenă şi baston d-ăla dă să vede noaptea – şi, dacă nu vrea să-ţ facă loc, foloseşte tot arsenalu’. Bastonu’ e pentru când îl prinzi la stop şi co­bori jeamu şi-i spui cum te-nvăţ ieu: Bă, vrei să cobor să mă fac acuma la tine!? Ţine minte că semafoarili nu ieste pentru băeţaşii adevăraţi. Iei n-are cum să stea la coadă, frate; mergi tu pă linia tramvaiului şi aşază-te-n faţa la toţi fraerii. Vezi să mergi totdeauna pă centru străzii, in­diferent că vrei la dreapta sau la stânga, că, dacă eşti cu gipanu’, frate, fraierii trebue să-ţi facă loc. Iţi mai spun şi să parchezi aşa, ca să blochezi trei locuri, şi, dacă e f-ounu pă locu’ tău, sparge-i cauciucurili şi pune vaporu’ tău să nu mai iasă. Când ai scos gajica la plimbare, tu să stai pă doo benzi şi mergi încet cu muzica la maxim. Dacă vrea să ţ-o ia fo-unu înainte, nu-l lăsa să-ţ taie faţa şi să te facă de ruşine în faţă la femee.

Ascultă la mine despre femei, fetiţe, bagaboante. Femea ta, frate, nu trebe să fie numai una; cu cât mai multe, cu atât mai bine – că între doo nu te ploo. Ele trebe să aibă experenţă, să ştie să facă dă toate, mă-nţelegi; adică nu să calce, să spele şi să gătească – că pentru astea are cine. Ai grije cum o-mbraci şi pă ea, că nu să poate să fii tu dupe ultima modă cu treningu’ dă firma şi ea nu. Când coboară din maşîna lu’ bajştanu’, să-i rămâie ochii cetăţeanului lipiţi dă bagaboantă cu invidie. Mai trebue să ştie să să mişte să-i înebunească pă tovarăşii tăi, că uite cu ce femei umblă mandea.

Ascultă la mine! Vezi ce-asculţi să nu te faci dă râs la băeţaşi. Muzica pă care o asculţi trebue s-o alegi cu atenţie, fie că e pă ŢeDe sau la radio dân cartieru’ tău. La categoria muzică – maneaua e regje, frate! Boerule, dacă vrei respectu’ frăţiorilor, ascultă dă mandea şi bagă manele cât cuprinde. Dacă eşti cu maşîna, dă volumu’ la maxim să sară maşîna dă portbagaj în sus, să spargi subufăru’, să ştie tot cetăţeanu’ dă pă trotoar că trece mandea. Dacă eşti acasă, bagă volum până sună vecinii la uşă şi atunci ieşi tu şi arată-le că nu ştie ei să-njure ca băiatu'. Melodiile pă care le-asculţi tre’ să fie dă duş­mani, dă pretini, dă parai şi dă copilaşi. La bairam şi la beţie mare mai poate să scape ş-o muzică lăutărească dân bătrâni. Dacă nu-ţi place muzica dân popor şi vrei să te ştie frăţiorii dă băiat cultivat, bagă dân hiphopu dă la noi – că ei ştie dă durerea noastră, frate. Radiou’ dă cartier e frate cu tine şi te-nvaţă şi iel ce s-asculţi.

Toată lumea ştie că ţoala te scoate-n faţă. Aşa că mare grije cum te-nbraci, frăţie. Că dăgjeaba ai tu maşină şi femee lângă tine dacă nu te-nbraci cum trebe. Bagă la diblă că la Eclase nu merge cu adidaşi, da la Sel e dă nu să poate. Ţoala dă ziuă e treningu’, frate, da’ să ai grije să fie dă firmă, că te faci dă râs printre băeţaşi. Treningu’ să fie dă supraelastic şi cât mai multe culori pă iel. În picioare să ai adidaşi să meargă bine cu Merţanu din care cobori. Vara mai poţi să porţi şi papuci - dă să fie marfă dă firmă, că altfel n-ai respect. Pă deşte îţi trebe ghiulane – minim patru, adică doo pă fiecare mână. Cu cât mai mari, cu atât mai bine. La gât, lanţu’ dă aur lat dă doi centimetri cel puţin (luat dă la amanet, că e mai eftin, da’ să nu spui la nimenea ce te-nvaţă mandea). Era să uit dă şeapcă. Tre’ să ai vro doo modele dă să poartă acuma, dă culoarea care se poartă acuma dă-i la modă, galben verde fosforescent sau roşu dă roşu.

Şi-n rest, mult tupeu, fratili meu. Că în veaţă contează numai dacă eşti un adevărat”.

N-a trebuit să-i mai pun nici un fel de întrebare. Mi-a vorbit lejer, liber, fără notiţe în faţă, mai bine şi mai natural decât mulţi profesori universitari.

Poate că sfaturile pe care mi le-a oferit Marele Băiat de Cartier nu par cine ştie ce, mai ales când le citeşti relaxat în fotoliul de acasă, în timp ce te laşi învăluit de subtilităţile selecte ale unui concert de Paganini. Dar când te afli într-un cartier, când mirosul de asfalt şi beton este singurul lucru cert, când chiar şi umbra unui copil iţindu-se în spatele tău poate fi prevestitoare de mari neplăceri, când de după blocuri pot apărea ei, cei care te fac pe tine, când de sub rufele întinse pe balcoane sau la bucătării răzbesc manele –numai atunci ai putea realiza că vorbele Marelui Băiat de Cartier sunt nici mai mult, nici mai puţin decât Marele Ghid al Supravieţuirii.

Foto: Carmina Trâmbiţaş