Stéphane Mallarmé

Nelinişte

Nu vin în seara-asta să-ţi birui trupul, fiară

În care-o gintă-şi mînă păcatul, nici să-asmut

În pletele-ţi impure o patimă amară,

Plictisul incurabil ce-l vărs într-un sărut.

Cer patului tău somnul adînc şi fără umbre

Plutind sub remuşcarea cu pluş deconcertant,

Şi-n care guşti ecoul minciunii tale sumbre,

Tu care ştii ca morţii mai mult despre neant.

Căci Viciul, care-mi roade nobleţea din vechime,

Mi-a pus ca ţie semnul sterilităţii sale,

Ci-n timp ce sînu-ţi rece ascunde protector

O inimă neatinsă de colţii vreunei crime,

Eu fug sleit şi palid, gonit de giulgiuri pale,

Şi nu pot să dorm singur de spaimă că-am să mor.

(din Antologia poeziei franceze, 1974.

Traducere de Ştefan Augustin Doinaş,

Portrait Stephane Mallarme: Etch Jan, 1891.

în februarie 2014 "selecţioner" e Liviu Antonesei)