René Char

(1907 - 1988)

Înmînare

Lăsaţi dîrlogii liberi, începe-acum cîmpia.

Se vede după ramuri că la hotare e ger

Se va ivi o cotitură, pierind ca fumul în văzduh

Pe care va pluti bineţea precum o aşchie-ndoită.

Respiră undeva, sub scoarţă, neliniştea de a slăbi.

Pe lespedea fîntînii va fi întinsă masa.

Fiinţe binevoitoare ne vor întîmpina

Şi mîna ta pe frunte, rece îţi va fi de stele;

Şi-n iarbă nici o urmă de cuţit.

Nu, zgomotul uitării ar fi atît de mare

Încît ar altera puterea sîngelui şi a cenuşei

La căpătîiul meu unite să stea-mpotrivă sărăciei.

Cel care numai paşii lui şi-aude admiră numai propria-i vedere

În apa moartă a umbrei sale.

(Traducere de Gellu Naum)

(în februarie 2014 "selecţioner" e Liviu Antonesei)