Horia Siboiu

IMPENETRABIL

Orice asemănare cu lumea reală referitoare la evenimente, acţiuni şi personaje este una complet paralelă. Tot ce am scris este produsul masturbării mele intelectuale, creative, alcoolice, etc.

1.

Doi stau pe o bancă într-un parc şi se uită la pizde care fac jogging. Aveau ceva în comun, urau de moarte fraierii. Noi suntem. Încântaţi!

Suntem în culmea vârstei sexuale şi petrecem timpul ca doi pensionari. Bine că nu eram gay, deşi poate păream de la distanţă. Nu sunt homofob, nici nu asta era intenţia mea, pur şi simplu era vorba de o imagine. Oricum ar fi fost prea gay, chiar şi pentru gay, dacă mă înţelegeţi. Eram doar doi retarzi mahmuri. Nu ne ţineam de mână şi nici măcar pe după umăr. Doar lâncezeam patologic pe o bancă din parcul maidenez care mirosea a urină stătută de la boschetarul care se urina în somn şi cu care nu am avut încă plăcerea de a mă întâlni. Nu vă oripilaţi! Este caz real. Am văzut cu propriii mei ochi. Mirosea la fel pe banca unde stăteam, de aici am şi dedus.

(…)[1]

2.

- - Urma să-ţi povestesc scena de la bibliotecă, coaie.

- - Cum ai futut-o p-aia?

- - Exact. M-am dus zilele trecute la WCU’ să-mi iau notiţe pentru un proiect. Intru, mă uit după pizde, îmi las permisul, mi se dă un card şi mă car la etaj să-mi iau cărţile. Mă uit la raft, nu le găsesc, cer la depozit şi aflu că sunt răspândite prin sală. Îmi iau ceva de la raft, ceva mai incendiar. Ceva despre anarhie.

- - N-ai depăşit faza?

- - Ba da, dar nu era să mă holbez la designul interior al bibliotecii. Am făcut şi asta o vreme, îţi dai seama. Era şi o tipă la masa din faţă care avea un decolteu interesant, dar am zis să nu pierd vremea, totuşi… de la o vreme chiar m-am plictisit să pierd vremea. Nici nu ştiu ce caut cu tine aici. Ar trebui să fiu acum în lumea largă şi să dinamitez conştiinţe (nici eu nu credeam ce spun, aberam).

- - Horia, o să-ţi treacă. Hai să luăm un vin de la alimentară.

- - Hai!

Ne-am dus să luăm vin. Era ceva nou din gama retail de la o cramă nou-apărută şi obscură. Din fericire, aveam un obicei foarte sănătos. Purtam întotdeauna un tirbuşon la mine, pentru că detesam ocaziile când îmi apărea o sticlă de vin în faţa ochilor şi trebuia să împing dopul în interiorul sticlei. Era ca şi cum ţi-ai împinge în vid pula. Intra greu, vidul e mai naşpa decât o virgină. Oricum, ideea era că detestam pluta care plutea în derivă în fiinţa vinului. De ce sunteţi contrariaţi?, vinul evoluează în timp, este un organism, ceva viu. Păcat că nu se reproduce, asta însemnând că ar trebui să existe un act sexual. Ar fi ceva postimaginaţie, chiar şi pentru oenologi.

Am desfăcut sticla fără poc! şi am început să reiau. Poşteam sticla de la unul la celălalt şi admiram nişte note interesante şi firave de grapefruit alb. Dacă tot povesteam despre futai, vinul nu putea fi altul decât o Fetească regală. Era sugestiv şi se asocia şi cu vremea de afară. Era aproape canicular pentru o după-amiază de mai.

- - Da, prietene. Fii atent! Citeam anarhisme şi după 10 minute decolteul devenea foarte atractiv. Nu mai dădeam paginile şi nici ochii nu mi se mai mişcau. Linia sânilor se schimba în funcţie de ce citea şi, crede-mă, prietene, tot schimba cărţile alea aşa cum poştim noi sticla asta. Copy-paste ba un citat, ba altul.

- - Cât de porno!

- - Şi tot o urmăream. Mă mascam după laptop să-mi acopăr urmele să nu pară evident. Totuşi, nu voiam să creadă că eram vreun obsedat. Pizda era bună. Se ridicase de pe scaun şi i-am văzut şi curul. I-aş fi dat-o di(n)rect în cur.

- - Tare asta. E di(n)rectă şi subtilă aşa cum îţi place. Asta-i tipa?

- - NU-NU! lasă-mă să continuu. Nu te grăbi ca fata mare la măritiş.

- - Aşa, scuză-mă. Bagă!

- - Dă-mi sticla, te rog!

Se execută. Iau un gât sănătos; stingeam arşiţa şi mahmureala.

3.

Devenisem posedat de acele momente din baia bibliotecii, deşi era prea devreme de când ne văzusem ultima dată, şi tare mult aş fi vrut s-o sun şi s-o chem ca să mi-o sugă în timp ce îi povesteam amicului despre cum o futusem cu câteva zile înainte. Ar fi fost o muie pasivă din punct de vedere istoric. Ne-am fi continuat conversaţia ca şi cum ea nici nu ar fi existat, dar totodată ea ar fi prestat, făcând abstracţie de tot ceea ce era în jur. Păcat că asta nu avea să se întâmple niciodată, poate nu încă, poate nu cu ea sau poate se va întâmpla într-un alt context. Cert era că nu avea să se întâmple ACUM! Nu eram prea optimist, în ciuda vremii radiante. Cel mult puţin vizionar.

Fac o pauză, trece o tipă care făcea jogging. Rezumând femeia la esenţă, avea toate cele trebuincioase într-o formă mulată şi aproape perfectă. Superbunăciunea no. 1 pe ziua de azi! Cred că o mai văzusem pe la un striptease, dar nu băgam mâna în foc, pula nici atât; chiar şi metaforic vorbind.

Tânjeam la decolteu şi dintrodată văd că avea exact cărţile care îmi trebuiau mie. Nu o ştiam, deşi eram colegi de facultate. Mă ridic foarte hotărât şi mă duc la ea.

- Auzi, tu îţi faci proiectul pentru Fraier.

- Da! Lucrez fix pentru proiectul Fraierului.

- Marxist handicapat!

- … se uită un pic ciudat…

- - Auzi, scuze. Am nevoie de cărţile de îndoctrinare pe care ni le-a indicat Fraieru’. Crezi că poţi să mi le laşi şi mie până îmi iau notiţe atunci cînd termini? Te rog frumos. Fac cinste.

- - Da, ok. Sigur! mi-a întins cartea pe care o terminase ca şi cum ar fi fost amabilitatea în persoană. Mă ridicasem şi venisem la masa ei. Eu eram vertical-erect şi ea stătea jos. Decolteul era vulnerabil, iar sfârcurile aproape că deveneau tangibile privirii.

Mi-am dat seama că tot rândul din faţa mea era format din colegele de la cursul Fraierului. A fost un şoc, ele mă ştiau pe mine, dar eu nu. Mă credeţi sau nu mă credeţi pe cuvânt de autodidact că am fost la aproape toate cursurile. Dar aşa cum eram opac la feminism, aşa eram opac şi colegii din sala de curs. Nu sunt mizantrop, dar contactul cu colegii mă trimitea cu gândul la facultate, ceea ce mi se părea abominabil. Mi se întâmpla asta chiar şi atunci când beam cu ei cu moderaţie, iar în momentul când mă îmbătam cu ei şi ajungeam fără simţire mă trezeam a doua zi anesteziat de regrete academice profunde. Îmi simţeam conştiinţa ca un pampers cu diaree. Îi evitam, dar socializam nefiind un mizantrop malign.

Am început să pun sânii cenzuraţi de bluză şi sutien ai Amabilităţii deoparte în arhiva memoriei mele afectiv-sexuale. Era foarte greu, hormonii o luaseră razna, dar deadline-ul de la Fraier intra ca un morcov în colon. Reveneam la cele sfinte!

Citeam, scriam şi le făceam foarte judicios. Descoperisem cheia succesului! Ce să ne mai câcăm pe noi… aveam nevoie de o pauză.

- - Mai e? mă sâcâie amicul. Aproape că am terminat vinul. Mai e un gât. Îl vrei?

- - Da, trebuie să sting. Am aberat destul. Da, mă. Mă plictisesem vizual de Amabilitatea şi o văd pe colega ei şi o remarc. Iniţial, cum să-ţi spun, mi s-a părut impenetrabilă pentru mine.

- - De ce?

- - Părea mult prea bună faţă de ceea ce futusem eu înainte.

4.

Nu numai că era peste nivelul meu de gusturi sexuale, mă rog, mă refer la echivalenţa femeilor care îmi plăceau mie şi bărbăţii pe care cred eu că i-ar fi plăcut ei. Nu cred că mă încadram, era la o divizie superioară. Mi se părea definiţia mea a eternului feminin. În primul rând impenetrabilă şi pe urmă indescifrabilă, inabordabilă, inclasificabilă, inconsecventă, interiorizată, im-pizda.pulii.calului.să.mă.fut.

- - Era o adevărată Alleta Ocean!

- - Cineeeeeeeeeee?

- - N-ai cultură, eşti degeaba. Starletă unguroaică. Beton! Exact cum mi se sculase când o văzusem. Caut-o pe wikipedia, o găseşti până şi acolo. Scoate în pula mea telefonul şi uita-te! Dar dacă îţi vine să explodezi, te rog cu maximă consideraţiune, să nu deversezi pe mine în cazul în care ne prinde noaptea.

Râde şi dă search pe google. O găseşte şi într-adevăr este mai mult decât încântat, pentru că avea temă pentru acasă.

- - Cred că nu mai e cazul să ţi-o descriu. Avea bucile visurilor mele.

- Când s-a ridicat avea nişte pantaloni de bumbac, cred. Oricum ceva textil prin care se vedea urma transpiraţiei de pe scaunul de piele. Era pata dorinţei, pata prin care ea se dorea cordită sălbatic şi agresiv. Părea firavă, dar sugera a fi o devoratoare vorace, viscerală, carnasieră, cu patimi şi păcate vechi de când lumea. Ceea ce i-ai fi putut face nu putea să aibă cuvinte, nu trebuia exprimat în cuvinte. Nici muzica, nici matematica abstractă, nici moartea şi nici dacă ai distila toată pornografia într-o fiolă, aşa cum a făcut obsedatul din Parfumul lui Suskind, nu ai putea să te apropii de ce însemna pentru mine tipa asta. Lolita era frecţie la dildo de lemn. Avea sâni mai mult ca perfecţi şi era mignonă, superficială şi categoric futabilă întru eternitate. Avea toată vulgaritatea şi depravarea din lume şi istorie mascate în inocenţa unui nou-născut. Nu am întâlnit pe nimeni ca ea.

La un moment dat, colegele au plecat şi ea le ghida. Era un lider, un Ron Jeremy în variantă feminină sau o Kitten Natividad în toată splendoarea atitudinii. M-am apropiat şi i-am zis:

- - Bună!

- - Bună! Cum merge?

A fost o revelaţie. Mi-a vorbit.

5.

- - E doar o pizdă proastă, îmi spune tovarăşul de poştit sticla.

- - Nimic mai adevărat. Dar o pizdă care te macină de la prima vedere, pe care o consideri inabordabilă şi cu mult peste valoarea ta devine o obsesie, iar eu acea obsesie doream să o cultiv până la orice limită a paroxismului. Mă piş pe ea. După ce am început să o cunosc mi-am dat seama că e banală, dar şi atunci obsesia sporea, paradoxal. Nu ştiu cum să-ţi explic. În momentul în care am început să conversăm am simţit cumva că mă doreşte mai mult decât o doream eu. Pentru mine, ea îmi stârnise o idee, sau cum să-ţi spun altfel, un fel de fals ideal al femeii, după care ştii că mă dau în vânt.

- - E interesant ce spui, mai ales dacă-mi zici că ai futut-o.

- - A fost cea mai mişto partidă de sex. Era ca şi cum intram în cele mai adânci şi bizare fantezii şi idei pe care le-am avut vreodată. Oricum, nu despre sex este vorba. Dacă aş fi fost cocalar i-aş fi dat-o pe toate părţile şi ar fi fost o pizdă ca oricare alta. Şi, pentru mine, este o pizdă ca oricare alte, dar în acelaşi timp simbolizează dezlănţuire şi autocunoaştere.

- - Dacă nu aş şti că doar te foloseai de ea la fel ca orice instrument... La fel cum nu ai un mare respect pentru sticla de vin propriu-zisă, cât pentru conţinut. Dar conţinutul nu poate fi păstrat fără un fel de adăpost/sanctuar reprezentat de sticlă.

- - Te-ai îmbătat, spun condescendent.

- - Nu încă… tu te foloseşti de ea şi nu neapărat de sex, ci de ceea ce îţi inspiră. Dacă te-ai fi îndrăgostit de ea, atunci erai nebun de legat şi nimeni nu te-ar mai fi lecuit. Nici dacă ai fi putut să-l asasinezi pe Fraieru’ şi să-l supui ororilor gulagului înainte. Nici măcar Iisus Hristos.

- - Dă-l în pula mea de fraier şi lasă-l pe Domnul în pace. Astăzi nu am chef de blasfemice. Pizda te face să-ţi depăşeşti limitele toleranţei şi ale durerii.

- - Hai să mai luăm o butelie.

- - Nu mai am bani!

- - Fac eu cinste, rămâi dator cu o Fetească.

- - Sigur!

6.

Obsesia a plecat. Am ales să-i spun Obsesia, la fel cum celeilalte i-am spus Amabilitatea. A regula Obsesia înseamnă a-ţi omorî propriii demoni sau măcar a le da de băut ca să te lase în pace pentru moment.

Din păcate, a plecat mai devreme şi am uitat să-i iau numărul de telefon. Fraieru’ era de vină. Era exact arhetipul lui Roger Waters din rock opera The Wall. Nu pot decât să o uit pe fraieră şi să mă dau cu capul de pereţii de sticlă ai WCU’-ului că nu am bani să merg la cel mai tare concert al anului.

Mâine am examen la Fraieru’, un dobitoc, un labagiu şi un alienat, nu în ultimul rând. Am venit cu o gândire elegantă şi am plecat şifonat. A trebuit să-mi arunc gândirea şifonată la groapa de gunoi a ideilor. Am făcut asta imediat, aşa am putut amputa cangrena alienării. Dacă s-ar fi extins, atunci aş fi fost virusat şi o posibilă formatare nu ar fi fost posibilă, pentru că m-ar fi transformat în fraier, definitiv!

7.

- - Ura este un sentiment profund subestimat. Trebuie să-ţi canalizezi patima în ceva constructiv. Astăzi mi-am picat examenul la Fraier, am vrut să sparg totul în calea mea. Să arunc măsuţa de cafea pe geam. Să arunc totul, inclusiv rama de la geam. Să o desfac şi să o arunc. Ţi-am povestit atunci…

- - Lasă aia, da, cred că mi-ai mai spus cum ai vrut cu prietenul ăla al tău să aruncaţi uşa de la baie din club pe geam şi că eraţi amândoi rupţi de beţi. Să-mi bag picioarele, ai numai poveşti cu tine beat. Zi-mi de examen, dar cred că erai şi atunci beat sau mahmur… sau rupt cumva. (asta era vocea pizdei pe care tocmai o futusem în buda de la bibliotecă. acum ne plimbam după futai pe stradă. Şi ce futai! Era prima dată când o făceam într-un spaţiu public, intim, ce-i drept, dar totuşi public).

- - De data asta eram doar rupt de oboseală. Nu dormisem două nopţi ca să scriu 3 proiecte. Şi am clacat, îţi dai seama! Nu-mi mai aduceam aminte nimic când m-a întrebat Fraieru’.

- - Eu cred că doar ai luat de pe wikipedia ceva şi ai reformulat…

- - Nu numai din wikipedia…

- - Dar pe textele de seminar nici măcar nu te-ai uitat!

- - Cââând???? Nu am mai apucat să citesc nimic, am muncit să reformulez din wikipedia şi din cărţile de la WCU’. Oricum profu’ era frustrat şi a vrut să ne fută pe toţi. Ne-a dat-o din picioare. Fleoşc! Fleoşc! Eureka! Bukake!

- - ‘aai, mă! şi eu am picat, dar merg înainte. (era tare pe ea, un orgasm din cunnilingus o făcea superioară oralului ratat de ieri |mă refer la examen|, iar mişcările bucilor erau de senzaţie. Mergeam cu doi paşi în urma ei ca să-i observ fesele cum trepidau de simboluri ale plăcerii. Efec-tiv! o doream acum pe stradă în mod exhibiţionist, de faţă cu toată lumea).

- (era doar un moment) Aşa, unde rămăsesem…

- - Ziceai tu că vrei să-ţi arunci mobila şi hainele şi ce dracului mai ai tu că erai furios pe toată lumea după examen. Stăteam pe bancă în curtea facultăţii la ţigară şi te-am văzut. Nimeni nu se înţelegea cu tine. Am crezut că te duci direct în baru’ de vizavi. Am crezut… Eram sigură! (modul cum vorbea, intonaţia… caligrafia vocii, erau foarte sexuale. Mi s-a sculat instant!). Tipa asta era definiţia erogenului. Tot corpul ei era o zonă erogenă, tot ce spunea era erogen, orice gest era erogen. Aş fi vrut să-i prizez aura ergenă de pe ea.

- - Da! dar în loc să mă duc să mă îmbăt şi s-o ard insomniac cu fraierii de la facultate m-am dus direct acasă să bag o oră, două de somn şi să o iau de la capăt cu restanţele.

- - Zi mai repede, mă plictiseşti! Ma duc acasă!!!

- - Da, frate! Ascultasem aproape toată noaptea obsesiv şi pe repeat Whiskey in the Jar şi St. Anger de la Metallica şi eram pus pe anarhie şi distrugere (eram foarte frustrat că nu eram familiarizat decât cu metalele mai mainstream). Şi brusc…

Cască ca după un coitus permanentus, plictisită ca şi cum îi ieşea sexul prin nări şi urechi, părţi prin care nu o puteam penetra, oricât aş fi vrut şi oricâte bancuri auzisem pe tema asta.

- - … m-am oprit (mă visam intrând prin porii ei). Brusc! Dintr-o dată! Eram cu măsuţa de cafea deasupra capului. Om cu masă la cap. (râd singur).

- - Eşti praf! Chiar mă car. Eşti cretin! Pa!

O apuc de braţ şi o trag înspre mine. O sărut şi îi pun mâna la pulă.

- - Hmm… se desparte de sărut şi îmi zâmbeşte provocator şi conspirativ. S-a schimbat 360 de grade feminine.

- - Era vorba de anger management, mi-am canalizat furia. Am devenit Confucius!

- - Cine?? (pauză) ce să zic? tare, parcă am văzut un film despre asta.

- - Da, cu Jack Nicholson boşorog şi cu tâmpitul ăla, am uitat cum îl cheamă.

Ne ţinem de mână mergând spre metrou.

- Ţi-am spus că eram beat într-un birt de rockăreală şi auzeam pe refren urlând “Horia!” “Horia!”. Era, de fapt, Phobia de la Kreator. Am fost tare dezamăgit şi m-am făcut praştie şi n-am mai agăţat nimic în seara aia. N-aş fi crezut că dacă aud Phobia distorsionat şi beat creangă aud de fapt Horia. Phobia-Horia. Phobia de Horia.

- - (impasibilă) Tu ar trebui să fii la spitalu’ 9 acum, nu cu mine de mână printre oameni normali. Ai noroc că fuţi bine şi eşti inventiv.

- - Am o revelaţie!

- - Iar? (devine exasperată din nou, bucile ei au tăcut subit).

- - Dă-mi numărul tău de telefon.

- - Aaaa… notezi? bucile se relaxează.

- - Da. Stai să te sun, ca să ai numărul meu.

- - Crezi că e ok să ne mai vedem? aruncase bomba. Heisenberg! retoric! mor după întrebările retorice ale tipelor uşoare.

– Sfârşitu-m-am –

Scena sexului de la bibliotecă (capitol bonus)

Ies de la examenului Fraierului. Eram adormit şi catatonic şi toată lumea mă privea când am ieşit din sală, de parcă aş fi fost rock star care îşi face intrarea. Toate privirile ţintuite asupra mea. Erau prea inocenţi ca să fie fraieri. Niciodată nu vor deveni, intraseră accidental în facultatea îndoctrinării. Sunt pro-democraţie şi pro-liberalism şi pro-socialism şi îi iubesc pe evrei, dar ce pula mea vreţi de la noi?

- - Lăsaţi-mă în pace, sunt un Lebowski real. Trebuia să ajung la examen în şlapi, mahmur şi dres de dimineaţă cu o tărie ce însuma cel puţin 43 % vol. alc., şi cu o ţigară sfidătoare, iar la întrebările despre Mentorii Fraierului (cel puţin ăia nu erau ca el, ci doar îndoctrinau fraieri. Cam ca-n Fight Club) să vomit pe tot socialismul din lume, în frunte cu toţi pe care îi detest personal, particular şi general.

Ies şi nu-mi doresc altceva decât să-mi dau duhul şi să fiu luat de ambulanţă, unde şofer este Marx, iar Engels asistentă, ambii travestiţi. Era o imagine traumatizantă, dacă studiaţi ce am studiat eu vă rog săriţi peste pasajul cu bărboşii, e complet nesănătos.

Aveam o durere de cap cumplită şi dintr-o dată aud vocea Obsesiei. Nu eram pregătit, mă simţeam complet expus.

- - Horia, ce-ai făcut?

- - Am supt pula la curcani. Am evitat alienarea.

Părea lovită cu parul în cap, se uita ciudat şi se tot fâţâia în maniera ei erogenă pe care doar eu o observam excitat mental.

Evit penibilul şi spun că am picat. S-a mişcat brusc într-o parte, la fel de erogen.

- - Deci, nu cred. Dacă tu ai picat…

- -…atunci tu o să treci, i-am replicat.

Mi-a zâmbit. Eram cu totul un imens vulcan erect. Am mai pierdut vremea, timp în care am înjurat şi am blestemat ca să refulez. Nu era destul. Niciodată când înjuri nu este destul! simţeam asta mai mult ca oricând şi transpiram ca un saint-bernard în călduri.

Am plecat şi dus am fost până la următoare înfrângere.

- - Pe post de la revedere sau sugi pula! aud o voce.

- - Hai, că m-ai făcut curios, eram deja la a doua butelie.

Vocea spunea din spatele cortinei

- - Vii mâine la bibliotecă?

- - Clar! obsesia din capul meu şi care lipsise atât de mult din patul meu gol.

(…)

Ajungem în baia de la WCU’, eram cel mai norocos om din lume. Să mă fi văzut Fraierul cum îmi scoteam pula şi o dădeam la masticat. Frustratul pizdii. Mi-o sugea pătimaş, eram un butoi cu pulbere şi speram să nu izbucnesc ca Primul Război Mondial. Se uita fix în ochii mei în timp ce îmi oferea un deep throat, cât de curvă putea să fie? Simţeam o furie care se dezlănţuia asemenea proletariatului revoluţionar. I-am decorticat hainele şi pe urmă (…)

Mi-am dat drumul în ritmul Valurilor Dunării. Am pus-o pe umeri, era uşoară ca o hologramă şi i-am returnat afecţiunea. Atingerea clitorisului în timp ce dădeam limbi era ca şi cum mi-aş fi simţit organoleptic propria glandă pineală.