Anatol GROSU

Epistola din Filipeni

 

dragul meu îţi scriu abia acum pentru că ultima oară

n-am mai apucat să schimbăm o vorbă ca lumea

aici e bine nenica e sănătos tun

uneori se supără pe mine dar ăsta-i felul lui de-a mă ocărî

şi mă bucură că n-o face altfel

 

din ce în ce mai mulţi mă întreabă

cum o duci

departe de filipeni

îmi imaginez că nu ţi-e uşor dar ştiindu-te

îmi dau seama că nici greul nu e în firea ta

eşti şi tu ca noi cumva prins în filipeni

cum e apa în fântână

 

cum spunea nenica ciubotele nu-s pentru-a sta-ncuiat în casă

iar tu ai înţeles cel mai bine lucrul ăsta dintre noi cei rămaşi

cu totu-n filipeni

 

la noi se coc zămoşii am mâncat vreo doi mai copţi

ştiind cât îţi plac

poate nu te-ai săturat cu ei dar ştii bine

ca mi-e rău dacă mănânc prea mulţi

 

pe badea gheorghe iarăşi l-au bătut

de data asta ca prin minune a scăpat cu viaţă

iar lui tăticu nu i-a trecut supărarea pe el

şi are dreptate în felul lui

dar mă tem că badea gheorghe e din ce în ce mai puţin

şi dacă până acum nimeni nu l-a iubit cine-o să-l

iubească de-acum încolo

 

dragul meu se-ntâmplă să te mai caut uneori în filipeni

aşa cum se caută ochelarii de pe nas

 

 

 

 

îmi încălzesc picioarele de sobă

badea gheorghe aruncă lemne pe foc

ţaţa ileana prăjeşte cartofii

peste casa noastră s-a prăbuşit luna

nenica toarce

 

lunec pe omăt cu sania

capătul văii e departe

să ieşi din filipeni şi să nu te mai întorci

aşa ca scrisorile pe care le scrii

pentru că inima ta e ceea ce rămâne

şi trupul tău nu vrea să iasă

nicicând din filipeni

 

 

la grădiniţă ni se citeau poveşti despre lenin regulat

el era cel mai curajos cel mai brav cel mai revoluţionar

cel mai cel mai cel mai

era un adevărat taur în mantia lui roşie ca la superman

el dormea în mausoleu obosit de războiul împotriva duşmanilor albi

era înfăşat ca un copilaş în mantia lui roşie

coconul din care nu voia să iasă

 

să joci dame de aceeaşi culoare cu nenica

pierdem amândoi câştigăm amândoi

 

ni se citeau şi poveşti de creangă amintirile punguţa

harap alb turbinca

atunci am hotărât să devin scriitor

 

cuvintele sunt îngeri

Foto: m.vklvsk