„Ca într-un fel de familie, filmele se ajută între ele”,

interviu cu Marian Crişan,

realizat de Mihail Vakulovski

 

 

- Felicitări pentru noul film – „Rocker”! „Morgen”, filmul dinainte, a avut mare succes, apreciat şi premiat. A fost mai greu să faceţi un film după „Morgen” sau mai uşor?

- Fiecare film are soarta lui, sa zicem așa. La Rocker am lucrat patru ani cu o pauză de doi ani, timp în care am făcut MORGEN, deci e destul de încurcată treaba. Succesul lui Morgen în festivaluri şi la public ne-a ajutat, desigur, să avem acces mai uşor la finanţări şi să facem ROCKER. Ca într-un fel de familie, filmele se ajută între ele:)

 

- Cum aţi ales acest subiect şi aceste teme dureroase – dependenţa de droguri, relaţia tată-fiu într-o situaţie limită…?

- Am cercetat destul de mult lumea dependenţilor de droguri. Am făcut şi un documentar despre asta. Ce m-a intrigat, însă, a fost un caz în care tatăl unui dependent o luase la rîndul lui razna şi începuse să îi administreze chiar el droguri fiului, în dorinţa de a controla situaţia. Am observat din ce în ce mai atent lumea asta de lîngă dependenţi, în special părinţii şi încet-încet am hotărît că filmul ar putea fi mai interesant dacă ar fi povestit din unghiul unui om care are grijă de un dependent, nu din perspectiva dependentului. Realizarea filmului a fost o explorare continuă care a durat pînă la filmare şi chiar şi în timpul filmărilor.

 

- Subiectul filmului este foarte trist, ca şi la „Morgen”, de altfel, doar că acolo era o problemă socială, iar aici e una existenţială. V-aţi gîndit deja despre ce va fi următorul film?

- Am mai multe idei la care lucrez. Nu ştiu care va fi prima care va intra în lucru, deoarece procesul de finanţare şi producţie a unui film e destul de anevoios şi cu destul de multe necunoscute. Producţia de film implică în primul rînd finanţarea şi administrarea unui buget, lucru care e din ce în ce mai dificil. Mai ales dacă vrei să produci/regizezi filme din zona cinemaului aşa zis de artă.

 

- Muzica rock e cea mai bună chestie care li se întîmplă celor două personaje din „Rocker”, ea unindu-i şi ţinîndu-i împreună. V-aţi gîndit şi la alt stil de muzică atunci cînd aţi ales subiectul filmului? Dacă aţi fi ales hip hop-ul, de exemplu, v-ar fi fost mai greu să transmiteţi mesajul?

- Cred că alegerea muzicii rock a salvat proiectul iniţial la care lucram. În acea variantă iniţială scenariul se întîmplă pe fundalul unui mare cartier de blocuri bucureştean. Probabil că nici nu simţeam eu sută la sută ce se întâmplă acolo şi probabil din cauza asta am şi renunţat să îl dezvolt în varianta respectivă. Totul s-a legat oarecum prin rock. Alegerea de a avea pe ecran un rocker bătrîn, un tătic rocker a fost motorul filmului. Inevitabil rockul a venit apoi să unească oarecum invizibil lumea tatălui cu cea a fiului. Legătura asta la nivel de muzică, zgomot, urlet sper să adauge un unghi diferit în relaţiile dintre personaje. Sunt lucruri care nu poţi să le explici în vorbe, dar poţi să le transmiţi prin muzică.

 

- Ce muzică ascultaţi de obicei? Care-s formaţiile dvs. preferate?

- Ascult rock. Ascult jazz. Ascult muzică clasică. Cam astea. Am ascultat de-a lungul anilor formaţii de la Metallica la Pearl Jam, de la Faith no More la Arctic Monkeys. Trupele favorite din ultimii anii cred că sunt Arcade Fire şi Black Keys.

 

- Cum aţi ales piesele muzicale pentru coloana sonoră? Aţi putut folosi în film toate piesele dorite?

- Aş fi folosit şi cîteva piese străine, dar am vrut să aduc un fel de omagiu cîtorva trupe rock româneşti pe care le apreciez: Celelalte Cuvinte, Sarmalele Reci, Coma. Le mulţumesc şi pe această cale pentru colaborare.

 

- Cum a fost la vizionările la care aţi participat? Cum au reacţionat spectatorii?

- Îmi place să urmăresc filmul în sală, alături de public. Simţi fiecare reacţie, fiecare gest etc., discut cu publicul de fiecare dată cînd se iveşte ocazia. E un barometru foarte bun să vezi ce funcţionează şi ce nu, deoarece tinzi să închizi ochii şi să îţi scape anumite lucruri. Publicului nu îi scapă nimic... Îmi plac întrebările provocatoare...

 

- Mulţumesc şi succes!

 

(februarie 2013)