Alexandru Vakulovski

 

Merkel, Marchel, Ioan Gură de Aur

 

Mi-am terminat 2012 și am intrat în 2013 citind o carte tulburătoare, care în aparență n-are nici o legătură cu vremurile noastre. E vorba de Ioan Gură de Aur - atletul lui Hristos de Virgil Gheorghiu, volum tradus din franceză, apărut la editura Deisis, a teologului Ioan Ică jr.

 

Dar volumul mi-a amintit imediat de declarația Angelei Merkel, că acum, în fiecare cinci minute, un creștin moare pentru credința sa. Citind cartea dedicată fostului Patriarh al Constantinopolului, considerat cel mai mare orator al tuturor timpurilor, mi-am dat seama că așa a fost cam întotdeauna, că au existat timpuri și mai rele chiar.

 

Virgil Gheorghiu, deși e prozator, a construit cartea din date și documente reale, fără să lase loc ficțiunii. El doar a asamblat un puzzle din care lipseau piese și a acoperit locurile goale ca un mare cunoscător. Iată un citat despre sfințenie și politică, valabil din vremea lui Gură de Aur până acum: "Gură de Aur nu se interesa de atmosfera politică în care trăia. Un sfânt e deasupra istoriei. Biserica şi sfinţii au cu realităţile politice acelaşi relaţii ca uleiul cu apa: Sunt în acelaşi vas, dar uleiul rămâne deasupra şi apa la fund şi nu se amestecă deloc.

 

Biserica şi politica nu se amestecă, deşi trăind în acelaşi spaţiu şi în aceeaşi epocă sunt contemporane una cu cealaltă. Naturile lor sunt prea diferite. Se ignoră. Din timp în timp, se ivesc evenimente care tulbură elementele, care le amestecă astfel încât pentru o vreme nu mai poţi spune care este apa, care este uleiul. E un amestec tulbure. Autoritatea eternă este amestecată cu autoritatea temporală. Sfinţii cad în tabăra soldaţilor şi soldaţii în lumea sfinţilor; nici o placă indicatoare nu mai spune unde anume este Biserica şi unde este politica. Totul este amestecat."

 

Sunt spuse și lucrurile neplăcute bisericii, care au existat dintotdeauna, dacă s-a gândit cumva, cineva, că popimea din Moldova a descoperit corupția: "Eusebiu a afirmat că în toată Asia demnităţile ecleziastice se vindeau, făcându-se comerţ cu ele. Se vindeau până şi crucile episcopale. Existau tarife. Această comercializare a demnităţilor, a Sfintelor Taine şi a crucilor episcopale fusese instaurată de episcopul Antonin al Efesului.

În afara acestui comerţ care era foarte rentabil şi care se practica pe scară largă, Antonin topise toate vasele de argint ale bisericii şi le vânduse. Vânduse apoi argintul topit al podoabelor sfinte. Mai mult, acest Antonin al Efesului luase marmura baptisteriului episcopal şi se folosise de ea pentru a-şi construi la el acasă băi superbe. După care Antonin luase coloanele de marmură ale bisericii pentru a-şi împodobi sufrageria.

Antonin trăia împreună cu o femeie în mod oficial, în văzul tuturor, şi avea cu ea un cârd de copii. Gură de Aur asculta aceste acuzaţii cu capul în mâini."

 

Dacă sunteți curioși, și despre polițiști: "A transforma un poliţist în om este o minune la fel de rară ca şi transformarea apei în vin. Pe drumul exilului, Gură de Aur a săvârşit o minune pe care până atunci o realizase numai Apostolul Pavel: i-a convertit pe temnicerii şi poliţiştii trimişi să-l persecute. A schimbat poliţiştii în oameni"; "Un poliţist nu se simte în largul său când cei torturaţi nu tremură de frică, nu strigă, nu cer milă."

 

Deși când am început volumul îmi părea rău că Virgil Gheorghiu n-a scris un roman (cartea fiind foarte aproape de un bildungsroman clasic), la sfârșit m-am gândit că făcut alegerea corectă, cu tupeu dacă vreți. Gură de Aur - atletul lui Hristos se citește foarte ușor, aproape ca o poveste, e o carte pe care aș recomanda-o oricărui adolescent, dar și prozatorilor. Are toate ingredientele unei cărți bune, chiar și umor și ironie ("Spune că numărul monahilor era atât de mare, încât gărzile au hotărât sa pornească la drum în ciuda riscului de a cădea în mâinile isaurienilor care se aflau din nou la porţile oraşului. Soldaţii şi ofiţerii preferau să cadă în mâinile cumpliţilor isaurieni mai degrabă decât să cadă în mâinile sfinţilor monahi").

 

Vă recomand cu căldură această carte, chiar și politicienilor, pe care dacă n-o să-i impresioneze viața lui Ioan Gură de Aur, măcar ar putea lua o lecție de oratorie, ca să-și facă discursurile de sărbători așa ca să nu râdă lumea ca la bancuri proaste.

 

*Virgil Gheorghiu, Ioan Gură de Aur - atletul lui Hristos, Ed. Deisis, Sibiu, 2004