Alexandru Vakulovski

 

Cărțile Republicii – Sagarmatha și Google translate: Ștefan-Vodă

 

Sagarmatha este denumirea nepaleză a Everestui și ar însemna Fruntea Cerului sau Zeița Cerului. În română, dar și cum e aranjată grafic coperta volumului lui Moni Stănilă, Sagarmatha trimite și la doi termeni: Saga (DEX: SÁGA s. f. Povestire aparținând vechii literaturi scandinave, în care faptele istorice se împletesc cu elementele mitologice. – Din. fr.saga, germ. Saga. ) și armată. Chiar de la mottoul cărții suntem încălziți cu un fragment din Apocalipsa. Într-adevăr, Sagarmatha e un amplu poem al Apocalipsei, al războiului sfârșitului lumii. Textele, 25, pot fi citite și separat, pentru că în întregime Sagarmatha e ca un balon cu o coajă subțire, ce poate fi privit din orice unghi, cum a observat Emilian Galaicu-Păun și Mircea V. Ciobanu. Totuși, după părerea mea, e bine de avut o lectură a textelor în ordinea din carte, pentru că au o tensiune ascendentă, e ca un balon cu benzină care la sfârșit explodează. Sagarmatha poate fi citit și ca o epopee a sfârșitului lumii. În poveste/cronică se adună armata celor chinuiți, a celor uciși, torturați pe nedrept pe parcursul istoriei: de la popoare masacrate, la oameni concreți. De la armeni, evrei, românii din închisorile comuniste, până la antonenii morți în timpul foametei: “din rândurile noastre la ordin Ivănaş Spătarul/merge cu sania prin Antoneşti/ ca în ’46 la foamete/aduce morţii înapoi/acum sunt vii”. Sagarmatha, așa cum scrie Radu Vancu, e un pariu riscant, dar câștigat de Moni. În el sunt combinate istoria, timpul extras din Psalmi și Apocalipsă. E o istorie universală și religioasă combinate, pe alocuri chiar transformate într-o istorie personală. O istorie în care cei oropsiți pe nedrept îi înving pe “grașii pământului”. O istorie în care nu toți au voie să strige Prezent la judecată: „s-au făcut liste pentru selecții/ Vladimir Voronin/Vladimir Mitropolitul/Vladimir Putin/ Vladimir Vâsoțki – present// s-au făcut liste cu țăranii moldoveni/ morți în Siberia/ morți în gulag/ morți în foamete/ cu românii// Roman Braga/ prezent – mort pentru patrie/ Valeriu Gafencu/ prezent – mort pentru patrie/ Sandu Tudor/prezent – mort pentru patrie/ Tata Ion/ prezent – mort pentru familie.” Sagarmatha este un volum scris în Chișinău, ceea ce mă bucură, pentru că Moni Stănilă s-a integrat perfect în Moldova, se pare că locul că i-a priit.

 

Google Translate: Ștefan-Vodă este un poem din care Hose Pablo a avut o lectură acum un an, chiar la Republica. Atunci textele lui Hose au fost primite foarte bine, ceea ce sper că se va întâmpla și cu volumul apărut recent la editura bucureșteană Tracus Arte. Cartea este compusă din șapte părți, fiecare având titlul de Translate. Sunt cumva o variantă a aceluiași text, într-o altă versiune, ca traducerile de pe Google, când de la un text tradus și retradus se formează variante total diferite. Hose parcă ar căuta esența, de aici și vine un fel de imposibilitate, așa cum ai încerca să traduci pe Google Translate Ștefan-Vodă – un titlu foarte bun, printre altele. Google Translate: Ștefan-Vodă este un volum care combină cotidianul sumbru și plicticos, banal cu oniricul. Oralitatea poemului, uneori cu un limbaj destul de brut, în argou sau scris ca în rețelele de socializare te fac să-l parcurgi foarte ușor, deși nu ai crede, pentru că oniricul și cotidianul nu prea merg în general la braț.

 

Google Translate: Ștefan-Vodă este și un fel de cântec de exorcizare a eului, care încearcă disperat să extragă lumină din banalul containerelor de gunoi, dar și din propriul trup. Hose Pablo a numit volumul Google Translate: Ștefan-Vodă – volum tranzitiv, ceea ce mă face foarte curios să văd unde îl va „traduce” această tranziție.

 

*Moni Stănilă, Sagarmatha, Ed. Tracus Arte, 2012

*Hose Pablo, Google Translate: Ștefan-Vodă, Ed. Tracus Arte, 2012