Alexandru Vakulovski

 

Despre animalul politic sau Însemnări din Țara Măgarilor

 

Când găsești o carte scrisă de ceva timp, dar recunoști în ea societatea în care trăiești, poate fi extrem de amuzant (Caragiale e veșnic viu, nu?), dar și trist, pentru că vezi că schimbarea ori nu e posibilă, ori e în rău, ori e foarte lentă. O astfel de carte este Din țara măgarilor. Însemnări de Ștefan Zeletin. A fost o surpriză plăcută, pe care mi-a adus-o frate-meu. Prima ediție a cărții a fost în 1916 și, pe nedrept, din cauza pudibonderiei și frustrărilor, asupra ei s-a așternut umbra.

 

Din țara măgarilor. Însemnări de Ștefan Zeletin, reeditată la Nemira, pare acum o oglindă indulgentă a societății noastre, o oglindă în care se reflectă atât România, cât și R. Moldova. Din Cuvântul înainte aflăm că Din țara măgarilor. Însemnări este o parte dintr-o lucrare mai amplă, Metafizica dosului, care n-a mai văzut lumina tiparului, din cauza soartei tragice a autorului, dar și din cauza scârbei lui, probabil, după reacțiile dure pe care le-a primit după Însemnări... Ștefan Zeletin a fost filozof, economist și sociolog, profesor la Universitatea din Iași. Din țara măgarilor. Însemnări este singurul lui volum literar, scris la întoarcerea în țară după finalizarea studiilor în Paris, Berlin și Oxford.

 

Volumul are o construcție relativ simplă: un gânditor pământean care se află printre zei e trimis înapoi pe Pământ, ca să descopere ce se întâmplă acolo de ajunge gălăgia insuportabilă până la nemuritori. În această ramă, gânditorul povestește tot ce a văzut și ce a înțeles dintr-o țară gălăgioasă, Țara Măgarilor, care e România ante- și inter-belică. Țara Măgarilor e împărțită în măgarii de la sate și măgarii de la orașe. Cei de la orașe sunt măgărei, măgari și măgăroi: „ce se ridică cu atât mai sus în cinste, cu cât e mai mare grosimea măgăriei pe care o tăinuiesc în suflete”. Metamorfoza măgarilor rurali în urbani e așa: „Când un măgar părăsește satul și se face orășean, o minunată schimbare se petrece într-însul: măgăria sa dispare de pe corp și se depune pe suflet”. Cam în asta și constă cultura măgarilor: „ea e spoială externă, sub care urecheații ascund măgăria lor internă”. Caracterul național al măgarilor se manifestă prin bacșiș, nu poți face un pas fără bacșiș. Măgarii au și justiție: “Orice măgărie, privită în sine, nu alcătuiește o rușine, dacă e bine ascunsă. Ea devine o rușine din clipa în care e dată la iveală și scuturată sub nasul lumii cinstite” și „Orice măgărie, de orice soi și orice mărime, nu alcătuiește o vină dacă se poate dovedi că pârâtorul e un măgar tot atât de mare ca și pârâtul”. Măgarii au și morală: „să vorbești ca un om și să te porți ca un măgar”, ba chiar există și patriotism măgăresc.   

 

Din țara măgarilor. Însemnări de Ștefan Zeletin este o carte savuroasă, chiar dacă multora li s-a părut dură la apariție. Acum, mie mi s-a părut prea blândă. Pentru că animalul politic contemporan e mai rău ca un măgar. Măgarul e o ființă drăgălașă.   

 

* Ștefan Zeletin, Din țara măgarilor. Însemnări, Ed. Nemira, București, 2006