Nicanor Parra

 

M-am jucat traducând trei texte din Nicanor Parra (n. 1914, Chile), acest poet de o autoritate uriaşă în America Latină; pe lângă faptul că a câştigat o căruţă de premii (printre care şi Premiul Cervantes), este un personaj-cult în câteva romane-cult latino, de la cele ale lui Sábato la cele ale lui Bolaño, să zicem - toţi poeţii din romanele cu pricina, oricât de anarhişti şi de negri-n cerul gurii ar fi, rostesc numele lui Parra cu un respect neverosimil.

Şi, într-adevăr, merită respectul ăsta - fie şi numai dacă ne gândim că, fiind cu vreo douăzeci de ani mai bătrân decât şaizeciştii noştri, în scris pare cu cel puţin douăzeci de ani mai tânăr decât cei mai mulţi dintre ei.

Iată, aşadar, trei antipoeme (cum le numeşte el însuşi) de Nicanor Parra.

Radu Vancu

 

De porumbeii infailibili

 

Nu scapă statuia niciunui preşedinte

Ne spunea Clara Sandoval

 

Porumbeii ăia ştiu foarte bine ce fac

 

 

 

S.U.A.

 

Acolo unde libertatea

e o statuie

 

Dacă ar fi corect Fidel

ar trebui să creadă în mine

aşa cum cred eu în el:

istoria o să mă absolve

 

A treia oară

într-o săptămână

când un porumbel se cacă pe mine

bine cel puţin

că vacile nu zboară

 

Între două femei

o iubeşti pe cea care n-a existat niciodată

 

Un chilian dintr-o mie

moare de tristeţe

 

Nimeni n-a văzut vreodată

un poliţist mort

pe stradă

de unde deducem

că fiinţele astea mor în pat

pentru că n-o să ne apucăm să spunem

că sunt nemuritoare

 

 

 

Poezia o termină cu mine

 

Nu spun că pun punct la nimic

Nu-mi fac nici o iluzie despre asta

Aş fi vrut să poetizez mai departe

Dar s-a terminat inspiraţia.

Poezia s-a purtat bine

Iar eu m-am purtat oribil de rău.

 

Ce-aş câştiga dac-aş spune

Că m-am purtat bine

Şi poezia s-a purtat rău

Când se ştie că eu sunt de vină.

Asta merită orice imbecil ca mine!

 

Poezia s-a purtat bine

Eu m-am purtat oribil de rău

Poezia o termină cu mine