Tatuaje

Mihail Vakulovski

 

Desene animate

 

            După succesul nebun pe care l-au avut Venedikt Erofeev-Mamleev-Victor Erofeev, apoi Sorokin-Pelevin, acum în literatura rusă a apărut un nou val de prozatori, din rîndurile cărora au ieşit în faţă Zahar Prilepin şi basarabeanul Vladimir Lorcenkov, dar şi Mihail Elizarov, care e laureat al Premiului Russkii Booker.

Pentru că în România e mai greu să găseşti cărţile tinerilor scriitori ruşi, am comandat un audiobook, ruşii fiind maeştri şi în acest domeniu.

            Primul audiobook de-al lui Mihail Elizarov pe care l-am ascultat e „Desene animate”/ Мультики, realizat de editura Audiokniga în 2010, în lectura lui Valeri Kuhareşin. Mihail Elizarov e un scriitor interesant şi are un stil direct şi limpede, de aceea „lectura” e plăcută şi simplă, nu ca viaţa personajului principal – un adolescent dintr-un oraş mic care se mută într-un oraş ceva mai mare. Acţiunea romanului are loc în Rusia anilor ’80-’90, înainte de căderea URSS-ului. Venind în marginea unui oraş mai mare, Gherman Rîmbaev este verificat la sînge de băieţii de cartier, care-l trec prin toate încercările (inclusiv bătaia, fireşte), apoi îl primesc în grupul lor de şmecheri. Moment în care Gherman simte că prinde putere, şi la şcoală, şi-n cartier, şi-n oraş. Gaşca lor de tineri rakeţi ia bani de la copii şi tineri, apoi se mai cizelează şi urmează o etapă mai... evoluată, cînd băieţii inventează „desenele animate”. Adică ies în oraş cu o fată din gaşcă, îmbrăcată doar într-o haină groasă şi atît, iar cînd se apropie de ei vreun nene, fata îşi desface haina, iar băieţii îl întreabă pe ăla dacă a văzut. „Ce să văd?” – „Desene animate” – „Am văzut” – „Atunci plăteşte”. De aici şi titlul, de la „desenele animate” cu care făceau bani personajele. Pînă la urmă sînt prinşi de miliţie şi reeducaţi în stil sovietic, foarte, foarte dur(eros), în camera pentru copii din sediul miliţiei, trataţi cu alt fel de desene animate, ca să devină cetăţeni sovietici respectabili. Scapă doar Gherman, care-şi face planuri de viitor, dintr-un huligan încercînd să se transforme într-un băiat de treabă, să intre la facultate etc. Un roman la a cărui lectură simţim atmosfera ultimilor ani din oraşele URSS ca la un film despre acea perioadă, dar asistăm şi la o maturizare forţată a unui adolescent dintr-un sistem mai dur decît ocupaţiile lui periculoase şi în afara legii.

            Realismul scriiturii impresionează, iar Elizarov seamănă ca stil cu Prilepin. O generaţie de scriitori foarte talentată, dar care mai au ceva pînă să atingă popularitatea la care au ajuns Sorokin-Erofeev-Mamleev. Dar e plăcut să-i urmărim cum cresc. Dacă ştiţi rusa – nu ezitaţi să-l citiţi pe Mihail Elizarov, eu mai am povestirile „Ochi furaţi” şi „Sifilis” în variantă audiobook şi „Unghii” pe hîrtie şi astea-s următoarele cărţi pe care le abordez. Imediat!

 

Mihail Elizarov, „Desene animate” (audio book. Citeşte Valeri Kuhareşin)

Михаил Елизаров, „Мультики”

Озвучивает: Валерий Кухарешин. Издательство: Аудиокнига, 2010