Radu Nițescu
Gringo
(În curînd la CDPL)
Radu Nițescu (n. 1992, București)
Absolvent al Colegiului Național „Sf. Sava”, student la Facultatea de Litere a Universității din București.
Poezii publicate în revistele Poesis Internațional, Subcultura, Actualitatea Literară, Vorba Vine, Steaua și România literară.
Premii la diverse concursuri și festivaluri, dintre care cele mai importante: Marele Premiu al Festivalului Național „Nicolae Labiș” (2011) și Premiul pentru volum în manuscris (gringo) la Festivalul Național „Tudor Arghezi” (2012).
Blog: lungimeadeunda.wordpress.com
podul brooklyn
viața
libertatea
și căutarea fericirii
am dreptul la căutarea fericirii
de pe podul brooklyn unde au murit douăzeci căutând fericirea
până pe salteaua mucegăită a unui adăpost social din lower
east side odată periferia săracilor
cu nouă ani în urmă stăteam cu chirie în bronx fiul meu era fan
yankees i-am cumpărat o șapcă și nu l-am dus la niciun meci
n-am plătit trei luni și ne-au dat afară
da am un fiu făcut cu o curvă fiul meu are dreptul la căutarea
fericirii
fiul meu are o pungă cu iarbă o arde ziua în east village
cântând pentru bani cu sam
mama lui sam e angajata unui restaurant din chinatown
mama lui sam spală vase la un restaurant din chinatown
mama lui sam nu e fericită nici când își vede fiul
americani mari și mici strigând U S A
împart tricouri
pe toate străzile
poate întâi mai va fi zi națională poate vor scoate
acadele kill osama cu gust de praf afgan
și cola deadladen ediție limitată
sigur vor bea de fericire până când n-o să înțeleagă nimic
ții minte când am fost
la un liceu în irak
aveau sport/ învățau să se târască prin tranșee
săpate pe terenul de fotbal
proful era un general retras
șchiop și cu o crestătură pe obraz
la proba de aruncat cu grenada
în ruinele spitalului de lângă
toți dar absolut toți au luat zece
apoi au mers la pistoale
le-au curățat / le-au încărcat
au ochit o grămadă de haine
și la sfârșit
un băiat supt ras în cap
a tras cu kalashnikovul în aer
și a anunțat pauza
într-un muzeu glonțul la loc de cinste
altundeva tyson își crește porumbeii
miss ny
vreau o femeie adevărată
pilot de avion de vânătoare
să transpirăm unul peste altul în carlingă
să mă simtă
la peste un mach
să se revolte numai de la brâu în jos
să spună
și o să-mi faci de mâncare
chiar dacă nu facem sex
și o să facem sex chiar dacă
nu-mi faci de mâncare
tu
simți dragostea tare
ca brânza cu mucegai și
dac-o simți o lași la final
ca franțujii
și dacă nu între mese pe mese
când strigi
mein führer să
te ții bine
între crânguri
jos, în vale, curge un râu.
peste râu trece o punte de lemn
construită cu mult timp înainte,
cu atât de mult timp înainte
încât bătrânii amintesc de ea
în toate poveștile lor.
pe punte trece manuela. are doisprezece ani
și douăsprezece capre de lapte
lăsate în grijă
de tatăl ei.
dincoace de râu este o pădurice
și un luminiș.
bătrânii numesc locul între crânguri.
aici, manuela lasă caprele în voie,
se așează cu rochia brodată de bătrâna ei
pe iarbă
și țese pe goblen ieslea lui Iisus.
și Iisus o vede și văzând-o
umple fântâna cu apă bună de băut,
căci dincoace de râu mai e și o fântână
și o găleată și o cană ciobită
demult.
și când se înserează manuela vine și bea apă,
apoi adapă caprele și o iau înapoi spre sat
și Iisus în spatele turmei
abia auzit
trece puntea veche de lemn,
atât de veche încât bătrânii amintesc de ea
în toate poveștile lor.
gândul de noapte
întâi au ieșit bețivii,
unul câte unul,
și-n ochii lor mici licărea
gândul de noapte.
apoi fetișcana cu băuturile
a aranjat mesele,
a șters tejgheaua de praf,
a mormăit ceva neînțeles
și ne-a încuiat înăuntru.
dar abia ce-am schimbat două cuvinte
abia ce-am clipit de câteva ori
și – zdrang! – s-a deschis ușa cârciumii
căci se făcuse dimineață.
întâi a intrat fetișcana cu băuturile,
a aranjat mesele,
a șters praful de pe tejghea
și s-a schimbat în hainele de lucru.
apoi au venit bețivii,
unul câte unul,
și-n ochii lor mici licărea
gândul de noapte.
puțin, puțin mai încolo
puțin, puțin mai încolo e satul. și azi e frumos,
azi e sărbătoare.
oamenii s-au îmbrăcat vesel.
râd și cântă.
împart vinul în ulcioare mari de lut.
în uliță aleargă copii și smotocesc pisici.
câte-o femeie iese în prag,
își strigă fiica
și o trimite la fântână.
și când o vezi cu două găleți
aproape că te-ai întoarce cu ea
să o ajuți
și mai ales să smotocești și tu o pisică.
dar puțin, puțin mai încolo, e poiana de care ți-am spus.
și e sărbătoare
printre copaci
se aud păsări și drânguri.