Radu Nițescu

 

Gringo

 

(În curînd la CDPL)

 

 

Radu Nițescu (n. 1992, București)

Absolvent al Colegiului Național „Sf. Sava”, student la Facultatea de Litere a Universității din București.

Poezii publicate în revistele Poesis Internațional, Subcultura, Actualitatea Literară, Vorba Vine, Steaua și România literară.

Premii la diverse concursuri și festivaluri, dintre care cele mai importante: Marele Premiu al Festivalului Național „Nicolae Labiș” (2011) și Premiul pentru volum în manuscris (gringo) la Festivalul Național „Tudor Arghezi” (2012).

Blog: lungimeadeunda.wordpress.com

 

 

podul brooklyn

viața

libertatea

și căutarea fericirii

 

am dreptul la căutarea fericirii

de pe podul brooklyn unde au murit douăzeci căutând fericirea

            până pe salteaua mucegăită a unui adăpost social din lower

            east side odată periferia săracilor

 

cu nouă ani în urmă stăteam cu chirie în bronx fiul meu era fan

            yankees i-am cumpărat o șapcă și nu l-am dus la niciun meci

n-am plătit trei luni și ne-au dat afară

 

da am un fiu făcut cu o curvă fiul meu are dreptul la căutarea

            fericirii

fiul meu are o pungă cu iarbă o arde ziua în east village

            cântând pentru bani cu sam

mama lui sam e angajata unui restaurant din chinatown

mama lui sam spală vase la un restaurant din chinatown

mama lui sam nu e fericită nici când își vede fiul

 

 

 

americani mari și mici strigând U S A

împart tricouri

pe toate străzile

 

poate întâi mai va fi zi națională poate vor scoate

acadele kill osama cu gust de praf afgan

și cola deadladen ediție limitată

 

sigur vor bea de fericire până când n-o să înțeleagă nimic

 

ții minte când am fost

la un liceu în irak

aveau sport/ învățau să se târască prin tranșee

săpate pe terenul de fotbal

proful era un general retras

șchiop și cu o crestătură pe obraz

la proba de aruncat cu grenada

în ruinele spitalului de lângă

toți dar absolut toți au luat zece

apoi au mers la pistoale

le-au curățat / le-au încărcat

au ochit o grămadă de haine

și la sfârșit

un băiat supt ras în cap

a tras cu kalashnikovul în aer

și a anunțat pauza

 

într-un muzeu glonțul la loc de cinste

 

altundeva tyson își crește porumbeii

 

 

 

miss ny

vreau o femeie adevărată

pilot de avion de vânătoare

să transpirăm unul peste altul în carlingă

să mă simtă

la peste un mach

 

să se revolte numai de la brâu în jos

să spună

 

și o să-mi faci de mâncare

chiar dacă nu facem sex

și o să facem sex chiar dacă

nu-mi faci de mâncare

 

tu

simți dragostea tare

ca brânza cu mucegai și

 

dac-o simți o lași la final

ca franțujii

 

și dacă nu între mese pe mese

când strigi

 

mein führer să

te ții bine

 

 

 

între crânguri

jos, în vale, curge un râu.

peste râu trece o punte de lemn

construită cu mult timp înainte,

cu atât de mult timp înainte

încât bătrânii amintesc de ea

în toate poveștile lor.

 

pe punte trece manuela. are doisprezece ani

și douăsprezece capre de lapte

lăsate în grijă

de tatăl ei.

 

dincoace de râu este o pădurice

și un luminiș.

bătrânii numesc locul între crânguri.

aici, manuela lasă caprele în voie,

se așează cu rochia brodată de bătrâna ei

pe iarbă

și țese pe goblen ieslea lui Iisus.

 

și Iisus o vede și văzând-o

umple fântâna cu apă bună de băut,

căci dincoace de râu mai e și o fântână

și o găleată și o cană ciobită

demult.

și când se înserează manuela vine și bea apă,

apoi adapă caprele și o iau înapoi spre sat

 

și Iisus în spatele turmei

abia auzit

trece puntea veche de lemn,

atât de veche încât bătrânii amintesc de ea

în toate poveștile lor.

 

 

gândul de noapte

întâi au ieșit bețivii,

unul câte unul,

și-n ochii lor mici licărea

gândul de noapte.

apoi fetișcana cu băuturile

a aranjat mesele,

a șters tejgheaua de praf,

a mormăit ceva neînțeles

și ne-a încuiat înăuntru.

 

dar abia ce-am schimbat două cuvinte

abia ce-am clipit de câteva ori

și – zdrang! – s-a deschis ușa cârciumii

căci se făcuse dimineață.

 

întâi a intrat fetișcana cu băuturile,

a aranjat mesele,

a șters praful de pe tejghea

și s-a schimbat în hainele de lucru.

apoi au venit bețivii,

unul câte unul,

și-n ochii lor mici licărea

gândul de noapte.

 

 

 

puțin, puțin mai încolo

puțin, puțin mai încolo e satul. și azi e frumos,

azi e sărbătoare.

oamenii s-au îmbrăcat vesel.

râd și cântă.

împart vinul în ulcioare mari de lut.

în uliță aleargă copii și smotocesc pisici.

câte-o femeie iese în prag,

își strigă fiica

și o trimite la fântână.

 

și când o vezi cu două găleți

aproape că te-ai întoarce cu ea

să o ajuți

și mai ales să smotocești și tu o pisică.

 

dar puțin, puțin mai încolo, e poiana de care ți-am spus.

și e sărbătoare

printre copaci

se aud păsări și drânguri.