“?”

de Alexandru & Mihail Vakulovski

 

 

 

Poem de dragoste (Ion Mureşan)

 

 

Am ajuns în miezul delirului, am ajuns în sacul

de păr

am ajuns în uterul de gheaţă din care ies

furnici roşii,

am ajuns între bătrîni, am ajuns în casa părăsită,

am ajuns să-ţi sărut ochii mustind de sînge

ca paturile din clinica

unde, tineri fiind, am curvit.

 

Ce-a făcut?

 

- Mihai Dragolea („45 de ani, dar mă simt, aşa, pe la 87-88, consumat şi înţelept”): Se uită şi vede. N-a făcut nimic. Îşi descrie privirea lui calificată. Atît.

 

- Andrei Chirilov (18 ani, elev la colegiul de informatică): Da’ ce-o putut să facă, s-o...

 

- Vasile Ţurcan (doctor în ştiinţe medicale, 69 de ani): Răspuns n-are! Să răspund în rime? S-au dres.

 

- Veronica Bîrsa (33 de ani, dactilografă): Eu nu.

 

- Svetlana Korolevsky (secretar ştiinţific, ani: „nu contează”): Ce-ai spus? Da’ eu nu semnez aşa ceva. N-ai ales poetul care-mi place.

 

- Daniela Cismaş (28 de ani, profesoară): A ajuns.

 

- Sorin Luca (27 de ani, art-director): Despletirea pruncului în vin şi pâine. Sau: Un alt chip de om cu suflet metalic.

 

- Svetlana Cârstean (poet, jurnalistă, „vîrstă nedeclarată”): S-a întors într-un loc unde ar fi trebuit să fie cald, dar era foarte frig, unde ar fi trebuit să fie cineva, dar nu mai era nimeni; a avut noroc cu furnicile roşii care colorează peisajul mai bine decît sîngele şi mai ales rezistă la temperaturi mici.

 

- Vladimir Midrigan (42 de ani, taximetrist): Scrie aşa: au curvit.

 

- Ion Mureşan (autorul): Lasă, nu mă asupri acuma... Cel mai de dragoste poem al meu...