Moni STĂNILĂ

Ecaterina Bargan – Cîntece de la şase

La Chişinău a fost lansată de Dumitru Crudu o nouă colecţie de autori tineri la editura Gunivas, Noii Barbari. Prima carte e Cîntece de la şase  a Ecaterinei Bargan. Titlul mi se pare reuşit deoarece poeziile au o amprentă vesperală. O schimbare de stare care se produce uşor, dar rapid, exact cum se lasă înserarea. Bătrîneţea e invocată des. Există o predilecţie la tinerii scriitori spre o încercare de redare a senectuţii.

Cartea are trei cicluri: 1, 2 şi 3. La doar douăzeci de ani, autoarea ne prezintă o poezie matură, bazată pe stare şi nu pe acţiune. Arareori un poem ca Vreau să fug în Alaska sau În strada în care o să întinzi afişe sparge atmosfera vesperală a poemelor.

Poezia Ecaterinei Bargan e construită din gesturi şi evaluarea gesturilor. Fricile sunt ascunse de un şiret sau de bretonul dat de pe frunte. Există o raportare directă la un tu. Poezia e indiscutabil de dragoste. Dincolo sunt ceilalţi, dar nu în opoziţie – cum e în poezia Ruxandrei Novac. Ceilalţi intră în decor, ajută decorul să se mişte. Atunci cînd apar - întind sîrme, inundă străzile sau pur şi simplu fac parte dintr-o întîmplare.

Nu lipsesc din poeme unghiile, oasele, pielea, viermii. Cu toate acestea, nu sunt prezentate clişeistic. Nu îţi dau senzaţia de reeditare a poeziei feminine douămiiste.

Cartea e, fără discuţie, o carte reuşită şi nu întîmplător la nici două luni de la apariţie a primit deja un premiu.