Ioan Es. POP

 

dacă nu mi s-ar fi repetat tot timpul că sunt muritor,

poate că n-aş fi murit. poate

aş fi înfiinţat o altă moarte.

poate o altă credinţă, oricât de măruntă,

mi-ar fi fost destulă pentru a pluti.

dar am crescut, ca orice om îngrozit,

în religia morţii.

o moarte care nu vine din eşecurile noastre

ci dintr-o proastă deprindere,

din resemnarea că dac-ai învăţat să mori

e musai să mori.

numai că, ţi-am spus eu, vere,

e puţin probabil să mori când mori:

o celulă ori poate mai multe

rămân să te frământe mult după aceea

şi abia când dispar, după cinci mii de ani,

te vei odihni, ticălosule.