Dumitru CRUDU

 

dimitrie

 

ai deschis oare şi tu vreodată uşa dimitrie şi ea

de fapt să fie goală şi înăuntrul ei să nu fie nimeni

şi uşa şi camera aia să fie de fapt ale tale

oare te-ai descălţat şi tu de papuci vreodată dimitrie

iar ei de fapt să fie murdari

te-ai dezbrăcat oare şi tu de haine

şi ai văzut oare că ele se tăvălesc pe jos pe podea ca o

femeie beată ţi-a fost şi ţie somn vreodată dimitrie

te-ai întins oare şi tu în pat şi alături de tine să simţi că

nu este nimeni că te prăbuşeşti într-un gol alb n-ai încercat

oare şi tu atunci dimitrie să te apuci de nişte sîni

moi ca de nişte scări de piatră dar să simţi că de fapt

şi ele lipsesc n-ai căutat oare şi tu atunci nişte  coapse

primitoare şi pe care de fapt să nu le găseşti n-ai încercat

să te ascunzi sub un păr de femeie care şi el

lipsea te-ar fi strîns atunci nişte braţe subţiri dar şi ele

lipseau oare n-ai simţit şi tu dimitrie

că nu sunt nişte picioare umede care să ţi se întindă

ca nişte melci sub tine o dimitrie dimitrie

te mai gîndeai atunci la crime la literatură la şah

oare n-ai ieşit şi tu atunci în noapte să te plimbi

iar întunericul să ţi se dezgolească în faţă

de peste tot ca o imensă pizdă de fecioară