![]() | ![]() | Ovidiu ŞIMONCA La Chişinău, ca în Piaţa Universităţii acum 20 de ani
| ![]() | ![]() |
Foto: Yo
În ziua de marţi, 7 aprilie, revolta a pus stăpînire pe Republica Moldova. Tinerii au hotărît să nu accepte încă patru ani de guvernare comunistă şi au atacat sediul Parlamentului şi al Preşedinţiei Republicii Moldova. E un vehement protest anticomunist, care s-ar putea traduce prin expresia „a ajuns cuţitul la os“. S-a cerut renumărarea voturilor, ba chiar anularea alegerilor. Preşedintele Vladimir Voronin i-a acuzat pe protestatari că ar fi „o mînă de fascişti beţi de furie, care încearcă să comită o lovitură de stat“. Protestul a zguduit din temelii Republica Moldova.
În Piaţa Marii Adunări Naţionale, s-au adunat peste 30.000 de manifestanţi. Cu o întîrziere de 20 de ani, populaţia din Chişinău repetă protestele anticomuniste de la Bucureşti, din mai-iunie 1990. Cine i-a văzut pe acei tineri moldoveni a avut dovada întoarcerii în timp. Republica Moldova, paralizată ani de-a rîndul de sărăcie şi de lupte între forţele politice, e obligată să privească la ce se întîmplă în stradă. Neconfiscată de partidele politice, s-a format o generaţie care doreşte să mişte Republica Moldova într-o altă direcţie, o generaţie care refuză drumul spre nicăieri şi încearcă să se sprijine pe valori româneşti şi europene.
Scriem aceste rînduri cu puţin timp înainte de plecarea revistei la tipar. Nu ştim ce va fi toată săptămîna, cum se vor termina aceste proteste. Ieşirea din amorţire, de la Chişinău, ar putea însemna abandonarea comunismului şi a tipului de discurs practicat de preşedintele Voronin. Fără să încurajăm violenţele, nu putem să nu constatăm exasperarea acestor tineri, sătui de eternizarea Partidului Comuniştilor. La Chişinău se caută alte chipuri. Va fi şi acest protest înăbuşit? Deturnat? Uitat? Se va epuiza de la sine? Vom vedea zilele următoare dacă Republica Moldova va pune comunismul între paranteze. Deocamdată, după ce ani de zile nu ne-a interesat Republica Moldova, o singură zi ne-a schimbat percepţia, ne-am emoţionat descoperind că în acel ţinut, Republica Moldova, nu toţi sînt o apă şi-un pămînt, că opoziţia la comunism există şi a luat o formă radicală.
Observator Cultural