Mihail Vakulovski Anul 1 dupa "Venea din timpul diez"

Bogdan Suceava este un scriitor foarte interesant, un foarte bun scriitor de proza scurta care, iata, debuteaza si ca romancier. Romanul se numeste "Venea din timpul diez" (Editura Polirom) si e la fel de bine scris ca si prozele sale scurte.
Chiar din primele pagini ale romanului iti amintesti de realismul magic din romanele scriitorilor sud-americani, in special de Gabriel Garcia Marquez. Si nu intimplator. "Venea din timpul diez" e un roman despre nebunia romaneasca (daca exista postmodernism romanesc de ce sa nu fie si nebunie romaneasca?), un roman despre romanii diliti, cum spune si naratorul omnipotent al cartii ("Povestitorul sint eu"): "Avem mai multi romani diliti decit unguri frustrati", dupa cum Bogdan Suceava ne avertizeaza chiar din mottoul cartii: "Bucurestii ramasese credinciosi vechei sale datini de stricaciune; la fiece pas ne aminteam ca suntem la portile Rasaritului. Si totusi, desfriul ma uimi mai putin decit descreierarea ce domnea in toate rindurile; marturisesc ca nu ma asteptam sa vad dospind ticneli atit de numeroase si de felurite, sa intilnesc atita nebunime sloboda. Cum nu-mi fu dat sa gasesc mai pe nimeni la care, mai curind sau mai tirziu, sa nu se dea pe fata vreo meteahna, pe care, pe neasteptate, sa nu-l aud aiurind, la sfirsit pierdui nadejdea sa cunosc, in carne si oase, faptura omeneasca pe deplin teafara la minte" (Mateiu Caragiale - "Craii de Curtea-Veche"). Toate personajele romanului au obsesii foarte puternice (in special religioase si nationaliste), se unesc in gasti care se lupta pentru ceva mai mult sau mai putin abstract, direct sau indirect, legal sau in afara legii. De aici si psihedelismul, si acel realism magic romanesc/bucurestean, si starile, si atmosfera aiuritoare a romanului. Desi sint foarte multe grupulete si foarte multe personaje, scriitorul-narator le permite sa se constituie in trei grupuri mari si puternice: (I) Vestea Domnului, o grupare religioasa in frunte cu Vespasian Moisa, primul personaj al cartii; (II) stefanistii si (III) securistii. Toate personajele sint dilite si, desi traiesc in Romania zilelor noastre, ii permit scriitorului sa combine linistit perioadele, personalitatile si personajele istorice si religioase, ceea ce creeaza mai degraba o stare psihedelica decit una SF-isto-fantezista. Vespasian Moisa s-a nascut cu Harta Bucurestilor pe piept si e numit Invatatorul, Profetul, Fiul Domnului la a doua venire s.a.m.d., in jurul lui construindu-se o grupare religioasa numita Vestea Domnului. Din aceasta secta face parte si profesorul Diaconescu, cel care sustine si demonstreaza ca limba romana e cea mai veche limba din lume si ca dacii vorbeau romana, tot el inventind teoria vibratiilor: "Vedeti dumneavoastra, vreme de secole, monahii Bisericii rasaritene au perfectionat o procedura de rugaciune ce pare a produce adevarate miracole - daca e bine facuta si daca mintea se concentreaza la ceea ce trebuie facut. Noi credem ca, prin rugaciune, sufletul omului poate ajunge sa capteze o parte din rezonanta unor energii primordiale care vin de la Dumnezeu. Mai credem ca aceste rugaciuni cistiga in valoare daca sint rostite in romaneste, deoarece noi socotim ca limba romana pastreaza incriptarea unui cod pretios". Nepotul profesorului Diaconescu, primul care s-a lasat convins, e fan al cenaclului Flacara. Visul doctorului Apolodor Arghir e sa descopere remediul definitiv al calvitiei. Toni Trubadurul e un cintaret de strada cu iubiri multiple. Stefanistii, in frunte cu Darius, liderul neoficial al gastii, sint un grup de tineri care-l au ca model si idol pe Stefan cel Mare (si Sfint) si care-si fac dreptate singuri, "Guvernul" de noapte, cei care-si rezolva obsesiile cu pumnul (bine, au si o cruce mare si grea, cu care-si lovesc "dusmanii"). Si cei din Vestea Domnului si Stefanistii viseaza sa cucereasca Bucurestii, se intaresc tot mai tare, cistiga tot mai multi adepti si sustinatori, din toate mediile sociale, din toate domeniile, de toate virstele, inclusiv printre senatori si deputati, actuali si apropiati ai vechiului regim, si ala ceausist, nu doar iliescienii, ca sa zic asa. Vespasian Moisa cistiga (aproape involuntar) atitia adepti incit nu mai incap pe linga vila in care locuieste, si ea primita cadou, devine atit de puternic incit i se propun locuri in Parlament, bani s.a.m.d. La un moment dat apare un Stefan cel Mare reincarnat (pentru care cel mai important e ca voinicii lui sa se roage si sa se cace cit mai des, sa elimine toxinele), a carui autenticitate fiind verificata de-un doctor in istorie care a scris teza despre Stefan cel Mare. Cind rivalitatea devine prea mare aceste doua grupuri patriotarde se ciocnesc si se distrug reciproc, stefanistii umilindu-l si desfiintindu-l pe Vespasian Moisa, iar reincarnatul Stefan cel Mare se dovedeste doar un alt nebun. Al treilea plan e ocupat de securisti, si aici intimplarile bizare si umorul fiind acasa, de la securistul-pisica (ofiterul Traistaru) la securistul care trece in tabara celor urmariti. Romanul este foarte bine construit si, in ciuda realismului magic romanesc pe care-l lasa sa-l controleze, este impecabil controlat, nu intimplator - in spatele scriitorului Bogdan Suceava aflindu-se profesorul universitar la California State University Bogdan Suceava. N-am sa povestesc momente interesante din roman, fiindca tot romanul e impinzit de asa ceva, mai bine-l cititi, ca merita. N-am sa trag nici concluzii social-existentiale, am sa-l citez insa pe autorul cartii dupa scrierea acestei carti mari: "M-a impresionat dintotdeauna ca noi, romanii, ne punem toate sperantele in cite cineva despre care nu stim nimic. Un personaj providential care e chemat sa ne salveze, care devine salvatorul natiunii, alesul, izbavitorul, de care ne indragostim si ne lecuim foarte greu. E un soi de Caritas metafizic la care tot jucam si nu ne invatam minte. Avem capacitatea de a investi iluzii intr-un om pe care nu-l cunoastem. Mi s-a parut ca aici e un sindrom care se repeta. In Romania se va spera pururea, fara acoperire si fara intelepciune, fara luciditate si cu o oarecare stiinta a mintirii de sine, dublata de credulitate. Un sindrom care nu se aplica doar spatiului politic, ci tuturor compartimentelor vietii noastre publice. Mi-am dorit sa scriu o comedie despre asta. O comedie in care diverse grupuri asteapta fiecare salvarea din partea unui alt profet. Iar profetii nu intirzie sa apara: in cartea aceasta e plin de ei. Batalia pentru cucerirea Bucurestiului se da intre secte, fiecare cu metode si scopuri proprii. Serviciile de informatii fileaza indeaproape aceste secte, considerate periculoase pentru tinara noastra democratie. E o tara cu atit de multe servicii secrete: cum sa nu scrii o comedie despre asa ceva?".
"Venea din timpul diez" este o carte a literaturii romane contemporane cu adevarat importanta, o carte cu care generatia tinara se poate mindri fara nici o retinere.

Bogdan SUCEAVA, "Venea din timpul diez", Editura Polirom, 2004