Noroc – de ce pling chitarele

Mihai Dolgan s-a nascut in satul Petreuca, judetul Balti la 14 martie 1942. In 1949, familia Dolgan este deportata in republica Bureatia din regiunea trans-siberiana. Primul instrument (un acordeon Galotta provenit din prada de razboi) ii este daruit de parinti la virsta de 12 ani. In 1958, adolescentul de 16 ani revine in Moldova si se angajeaza la Casa de Cultura din oraselul Singerei, in calitate de acompaniator la acordeon. In 1959 se inscrie la scoala de muzica "Stefan Neaga" de la Chisinau, unde timp de trei ani studiaza contrabasul. In ultimul an de studii paraseste scoala pentru a se angaja la Filarmonica, in ansamblul lui Isidor Burdin pe post de contrabasist. La inceputul anului 1962, impreuna cu alti tineri muzicieni din ansamblurile "Joc" si "Fluieras", Mihai Dolgan e inrolat in fortele armate, pentru a face parte din ansamblul militar. In timpul celor trei ani de serviciu militar in orasul Kiev, Ukraina, Mihai Dolgan studiaza interpretarea muzicala si invata primele piese de jazz. Odata cu terminarea armatei, Vasile Dolgan (tatal) ii daruieste fiului un acordeon Scandalli, cumparat de la Kiev pentru o importanta suma de bani. In toamna anului 1964, Dolgan se angajeaza din nou la Filarmonica din Chisinau (in Ansamblul de Tineret) in calitate de acordionist. Concertele sustinute de Ansamblul de Tineret se compuneau din doua parti: mai intii evoluarea tarafului si a solistilor (N.Sulac, V.Cojocaru, A.Paduraru), iar apoi evoluarea unei trupe de muzica usoara, cu modelul instrumental al formatiilor de jazz (chitara, contrabas, pian, tobe, clarinet). Aceasta din urma trupa va intreprinde o serie de turnee prin U.R.S.S. In timpul unui turneu, un impresar al Filarmonicii din Penza (Rusia), Gurevici il indeamna pe Dolgan sa infiinteze o formatie in orasul respectiv, in schimbul unei remunerari bune. Dolgan nu refuza, dar in acelasi timp ezita sa accepte. In septembrie 1965, Gurevici vine la Chisinau, in special pentru a insista asupra ofertei sale. Dolgan, in cele din urma, accepta si merge la Filarmonica pentru a-si solicita demisia. Printr-o coincidenta, inainte de a intra in edificiul Filarmonicii, el se intilneste cu directorul acesteia - Alexandru Fedico, spunindu-i care ii sint intentiile.

Fedico ii zice ca exact aceleasi planuri ar putea fi realizate si la Chisinau. Tinind cont de ambianta familiara de la Chisinau, Dolgan decide sa ramina. In aceeasi luna Fedico scrie ordinul de infiintare a unei formatii de jazz, avindu-l ca lider pe Mihai Dolgan. Intentia lui Dolgan de a crea o trupa de jazz este influentata de opiniile altor membri (Rusnac, Verdes, Vorobiov), care insista asupra unui grup de rock'n'roll de tip The Beatles sau The Rolling Stones. Numele formatiei e ales de Fedico, care crede ca e nevoie de un cuvint autohton, care ar eticheta trupa.

Noroc lupta pentru dreptul la scena

Prima evoluare se produce in fata unui "consiliu artistic", compus din membri ai conducerii Filarmonicii, persoane de la Ministerul Culturii, comitetul central al partidului comunist si alte persoane oficiale. Programul formatiei era compus din piese de r'n'r in limbile franceza, engleza, romana si piese proprii. In urma evoluarii, "consiliul artistic", profund indignat, este decis sa interzica orice activitate ulterioara a formatiei, motivind prin faptul ca marile personalitati care au creat comunismul n-ar putea accepta o astfel de destrabalare. Functionari ai Filarmonicii (Fedico, Ciaikovski, Crimerman) negociaza insa si insista ca Norocului sa i se "mai dea o sansa". Negocierile au succes. Membrilor trupei li se propune sa "liricizeze" programul, cel putin pentru a obtine acordul partidului. In urma celei de-a doua prezentari, Norocul este acceptat ca formatie a Filarmonicii. La sfirsitul lunii februarie 1966, trupa intreprinde doua evoluari de proba in Calarasi si Tighina, cu programul destinat debutului. La aceasta etapa, printre membrii trupei se numara: Mihai Dolgan, Vasile Verdes, Victor Rusnac, Eugen Vorobiov, Victor Legaci, Valentina Repetchi, Olga Sorokina, Stefan Petrache.

Debutul, urmarile

Concertul de debut are loc in prima saptamina de martie a anului 1966 la Filarmonica de Stat din Chisinau. Evoluarea se produce in fata unei sali arhipline. Publicul consta din elita intelectuala a Chisinaului, de la acel moment, inclusiv si foarte multi studenti. Activitatea din continuare a formatiei include, pe linga repetitii si concerte, si fabricarea echipamentului tehnic (boxe, amplificatoare, reverberatoare etc.). In vara care urmeaza, au loc concerte in Estul si Sudul Ukrainei.

In 1967 un membru al formatiei devine si Viaceslav Grobovan. In toamna anului 1968, solistii Victor Legaci si Valentina Repetchi sint substituiti cu Ion Suruceanu si Lidia Botezatu. In acelasi an in trupa vin Tudor Goras (chitara-armonie) si Costica Dumitriu (chitara-solo). Urmeaza turnee prin U.R.S.S. La inceputul anului 1969, in formatie vin Alexandru Cazacu, Valentin Goga si Dumitru Cutel. Noii membri contribuie vizibil la performantele trupei. Despre perioada in cauza Mihai Dolgan va spune mai tirziu: muzica suna asa cum ar trebui sa fie. Porneste o noua serie de turnee, incepind cu Ukraina si terminind cu orasele siberiene. Programele concertelor includ piese rock din occident si piese proprii, interpretate in romana. In timpul citorva concerte, se aclameaza, se da foc la ziare, iar copacii din jurul teatrelor de vara sint plini pina la refuz de tineri. Eram trupa preferata a acelei generatii de hippie, spune Alexandru Cazacu, referindu-se la vara respectiva. Aparitia in U.R.S.S. a Norocului a insemnat aparitia a ceva de care era nevoie. A fost pentru prima data cind cineva isi permitea sa cinte rock, cu adevarat, in emisfera totalitarista a lumii. Din pacate nu s-au pastrat decit foarte putine inregistrari, si acelea amatoricesti, din timpul turneelor. Piesele inregistrate de Noroc in studiouri constituie o mica parte din muzica trupei si nu e intotdeauna reprezentativa. Emisfera de Est este zguduita. Amploarea fenomenului care a durat aproape doi ani poate fi comparata fara nici o exagerare cu bitlomania vestica. "De ce pling chitarele", devine piesa unei intregi generatii de tineri. In anul 1969, trupa se deplaseaza la studiourile "Melodia" de la Moscova, unde inregistreaza primul disc: un mignon cu piesele "De ce pling chitarele", "Dor, dorule", "Cinta un artist", "Deti solntsa" ("Copiii soarelui"). Discul se vinde in 2,5 mln. de copii. In baza acestui succes, in 1970 (10-13 iunie), trupa merge la festivalul international Bratislavska Lyra, din Bratislava, pentru a reprezenta firma de inregistrari "Melodia".

Festivalul Bratislavska Lyra

Printre multi altii, la festivalul de la Bratislava participa Cliff Richard, Josephine Baker si The Peddlers. Amintindu-si de modul in care au fost primiti la festival, Alexandru Cazacu spune: "Se uitau la noi ca la sovietici. Armatele sovietice tocmai intrasera in Praga. Mai fusese si acel caz tragic, cind studentul ceh Jan Palah si-a dat foc in timpul protestelor anti-sovietice." In parte, situatia s-a remediat datorita limbii de interpretare a formatiei. Veniti doar cu instrumentele, membrii Noroc primesc oferta firmei britanice "Triumph", de a utiliza echipamentul acestora. Oferta (facuta in scopuri de promovare) vine dupa ce britanicii ii vad si ii asculta pe cei de la Noroc in timpul repetitiilor. La finele festivalului, Noroc se alege cu premiul Simpatia publicului, pentru piesa "De ce, de ce". Spre regretul membrilor trupei, agentii de insotire le "recomanda" ca in afara programului de evoluari sa nu paraseasca hotelul, pentru ca, fiind sovietici, ar putea sa fie vinati de spionii occidentali. Din aceasta cauza, Noroc nu participa la session-ul din ultima seara. In urma festivalului, formatia slovaka Fratii Gondolan preia piesa "Cinta un artist" si, necunoscind romana, membrii acesteia compun un text nou. In versiune slovaka, piesa incepea cu versul Matka umiera... (Mama a murit...) si se mentinuse pe prima pozitie a topurilor din Bratislava pina in decembrie, 1970. Despre acest lucru, membrii Noroc vor afla abia peste citiva ani. Ceea ce se afla in timpul festivalului (dintr-o revista occidentala) este ca in 1969 piesa "De ce pling chitarele" se plasase pe pozitia 8, in topul vest german.

Apogeul

Dupa festivalul de la Bratislava, in scurt timp, trupa pleaca intr-un turneu prin Ukraina, pe traseul Vinita-Ternopol-Cernauti-Hmelnitsk-Odesa. Concertele sint inundate de mase de tineri non-conformisti. Copacii din jurul teatrelor de vara, in care se evolueaza, ramin practic fara crengi, din cauza celor care le escaladeaza. Din nou se da foc la ziare si se scandeaza frenetic. In timpul unuia dintre concerte, Mihai Dolgan este chemat in culise de unul dintre organizatori si e rugat sa sfirseasca evoluarea. Dolgan refuza, zicind ca daca ar face-o, se risca faptul ca publicul sa ia cu asalt scena si sa produca o frenezie si mai mare. Turneul se lasa cu mult zgomot si un imens succes, care urma sa-si aiba si efectul negativ.

Noroc si Mondial, intilnire la Chisinau

In dimineata zilei de 30 iulie 1970, in care membrii trupei revin la Chisinau, ei observa pe panourile Filarmonicii postere care anunta venirea Mondialului. In una din zilele urmatoare, printr-o coincidenta, membrii celor doua trupe se intilnesc in fata magazinului "Lumea Copiilor" din Chisinau. Cei de la Noroc ii recunosc cu usurinta pe Radu Stoica, Gabriel Dragan, Mircea Dragan, Mihai Cernea si ceilalti, intrucit respectivii aveau o vestimentatie hipiota, purtau plete, numeroase bratari etc. In mod oficial, o astfel de intilnire nu ar fi putut avea loc, deoarece Mondialul fusese cazat in complexul hotelier Struguras (in apropierea Chisinaului), incercindu-se astfel o limitare pe cit posibil a contactului cu localnicii. Pe 31 iulie si 1 august se dau cunoscutele concerte ale trupei Mondial, la Teatrul Verde din Chisinau, in timpul carora au loc exploziile de romanitate si totodata de protest anti-comunist. In urmatoarele zile Mondial concerteaza la Balti - 2 august si Tighina - 3 august.

Noroc - de doua ori desfiintat

In toamna Noroc urmeaza sa plece intr-un turneu, in America Latina. In ajunul plecarii, pe 10 septembrie 1970, trupei i se aduce la cunostinta, prin Alexandru Fedico, faptul ca a fost desfiintata, iar membrii acesteia nu au dreptul sa activeze ca grup pe teritoriul (ex)R.S.S. Moldova. Motivul desfiintarii l-au constituit scrisorile secretarilor de partid si a unor functionari din domeniul culturii din "republicile surori", care sustineau faptul ca trupa demoralizeaza, destrabaleaza si instiga la violenta tineretul. Replicile veneau, in special, in urma recentului turneu. Impresarul rus Eduard Smol'nyi, le propune imediat membrilor Noroc sa activeze pe linga Filarmonica din Tambov. In aceeasi componenta si cu acelasi nume, trupa continua cu turnee in Rusia. Cind despre acest lucru se afla in Moldova, oficiali moldoveni insista pe linga Ministerul Culturii al U.R.S.S. ca formatia sa fie interzisa. In toamna anului 1971 Norocul este eliminat definitiv.

Alte forme, acelasi continut

Datorita unor impresari din Rusia, o parte din membrii Noroc reusesc sa se angajeze in Ukraina, la Filarmonica din Cherkass, unde activeaza timp de un an cu numele "O chiom poiut ghitary" ("Despre ce cinta chitarele"). Initial, membrii trupei venisera cu idea de a se numi "O chiom placiut ghitary" ("Despre ce pling chitarele"), lucru care le-a fost interzis de autoritati, pe motiv ca in U.R.S.S. "chitarele nu trebuie sa plinga, ci sa cinte". Se cinta in ukraineana. Un nou membru al trupei devine Anatol Cazacu, fratele lui Alexandru Cazacu. Pe parcurs, membri ai formatiei devin si sotii Vladimir si Elena Presniakov, veniti din Sverdlovsk. In 1973, primavara, vine o noua dezmembrare a grupului. Valentin Goga merge la Moscova, pentru a se alatura grupului de acompaniament "Drujba" al interpretei de muzica de estrada Edita Pieha. Ion Suruceanu revine la Chisinau pentru a colabora cu ansamblul Bucuria si activeaza in calitate de solist al orchestrei Radioteleviziunii. Sotii Presniakov pleaca in Soch', Ukraina. Fratii Cazacu pleaca la Filarmonica din Zaporoj'e, Ukraina, apoi se angajeaza in grupul de acompaniament "Kryl'a" ("Aripi" - rus., cu aluzie la "Wings"), ulterior "Golosa drujby" ("Vocile prieteniei") al interpretei georgiene de jazz si pop Ghiuli Cioheli. Ulterior ei activeaza la Moscova, in cadrul "Mosconcert". Mihai Dolgan si Lidia Botezatu revin in Moldova, cu scopul de a pregati terenul pentru readucerea trupei. Intre timp, ei activeaza la Filarmonica, in formatia Zimbet, coordonata de Efim Baltanu. In luna mai a anului 1974, se permite readucerea membrilor formatiei, cu conditia de a avea un alt nume. Asa apare Contemporanul, avindu-i in componenta pe Mihai Dolgan, fratii Cazacu, Valentin Goga, Lidia Botezatu si Ion Suruceanu. Ultimul nu fusese impreuna cu trupa din 1971. Dupa un "debut" reusit, incep turneele in Rusia. In octombrie 1974, "Contemporanul" participa la concursul unional al formatiilor vocal-instrumentale. Problema cea mai mare, in timpul turneelor, consta in a explica publicului ca s-a schimbat doar numele. Apare necesitatea de a crea din nou o imagine.

Acelasi nume, alte vremuri

Abia peste 12 ani, in 1986, se permite revenirea la numele de "Noroc" - fapt valabil si in acest moment. Pe parcursul anilor formatia s-a schimbat mult, din componenta initiala raminind foarte putini. In toata aceasta perioada Noroc-ul a fost trupa care a lansat o serie intreaga de artisti, printre care Iurie Sadovnic, surorile Ciorici, Ricu Voda, Gheorghe Topa, Valeriu Gorgos, Anatol Bivol si multi altii.

P.S.
Pe 12 octombrie 2000, prin eforturile comune ale lui Misu Cernea, Alexandru Cazacu, Mihai Dolgan si altii, se reuseste realizarea la Palatul National din Chisinau, a unui concert comun al trupelor Mondial si Noroc. Membrii celor doua trupe, cunoscindu-se inca din 1970 si avind aceeasi soarta (ambele desfiintate), s-au reintilnit dupa 30 de ani. Simbolica spectacolului este data de respectarea formulelor anului 1970 a trupelor si de participarea a doua trupe tinere: Electric Love (Chisinau) si Sfinx Experience (Bucuresti).