7. Ce faci, soarece?

Bob a fost la vremea sa rocker, ca a vazut ca un prieten al sau asculta rock. Avea plete mari, incalcite, care incepeau sa semene cu cele ale lui Bob Marley. El cumpara, de fapt cumpara, in vremurile bune, casetele pe care le vedea mai mult timp intr-o vitrina. Vede azi Madonna sau Sandra, vede maine, pana cand hotaraste: ia sa vad ce dreacu de caseta mai e si asta!

Avea o colectie imensa, dar cand au inceput vremurile grele a vandut o parte din ele aproape pe gratis. Apoi, cand se satura Greta de vreo caseta de-a ei si vroia s-o arunce, venea la Bob sa faca barter. Isi lua caseta care-i placea si o lasa pe-a ei. Dar Bob asculta muzica si de suflet: clasica, facuta special pentru meditatie.

Parca aud cum pune in cas o caseta cu muzica clasica si-apoi incepe patul sa scartaie. Mi-a aratat o data una dintre zecile lui carti de yoga. Avea nu stiu cate sute sau mii de pozitii de futut. Mi-a zis ca a incercat o parte si ca vrea sa le incerce pe toate.

Asa ca pe parcursul saptamanii exerseaza si experimenteaza cu Greta. Vinerea, sambata si duminica nu, ca atunci vine iubitul ei. Un timp nu s-au futut, cel putin asa pare dupa vorbele lu' Bob: nu o ducem prea bine cu Greta… Apoi, vazand ca scade pe zi ce trece in ochii lui Bob, se pare ca Greta i-a dat iarasi de futut. Asta se vede si dupa mersul sarait si dupa privirea usor obosita, atunci cand isi scoate ochelarii. Oi mama, ce iubire atunci! Iarasi muzica clasica cu lumina stinsa si scartaitul jalnic al patului. Asa ca Bob inainteaza cu experimentarea pozitiilor yoghine. Si incepe sa mai aiba grija de organism: ii trezeste pe toti cand exerseaza cu halterele, zici ca-i tin de desteptator. Apoi, cand o petrece pe Greta acasa isi trage din toata puterea burta, asa pare un tip mai sportiv.

In afara de yoga, pe Bob si pe Greta cel mai mult ii apropie soarecii. Bob a inceput sa tina un soarece cadou de la Greta. Asta asa, in varianta oficiala. Varianta neoficiala mi-a spus-o Greta nu demult. De fapt ea era indecisa daca sa-si ia sau nu soarece. Desigur ca l-a convins la inceput pe Bob sa-si ia. Ce nu face dragostea adevarata! De-atunci Bob e cel mai mare prieten, frate de sange aproape, si aparator al soarecilor. Asta asa, ca sa-l iubeasca mai mult Greta, care deseneaza soareci pe toti peretii blocului si scrie sub ei Bob. Dar Bob, ca sa nu fie descoperit de vecini completeaza: Bob Dylan. Si uite-asa, ca un semn de devotament catre Greta, Bob are din ce in ce mai mare grija de soareci. A ajuns pana acolo ca el iese din camera lui si vine sa citeasca la bucatarie, ca sa se plimbe soarecii linistiti. Acum are trei. Dar la un moment dat a avut treispe. OK, imediat trebuie sa nasca animalul iarasi.

S-a ajuns la asta ca Greta a dat un hamster mic la ma-sa, adica la ma-sa soarecelui. Si s-au futut. Bob, de jale, cand a venit de la biblioteca si se plangea ca-l ustura ochii si da-o-ncolo de treaba s.a.m.d., i-a mai pus o data sa se futa. Sa se sature mititelu', daca tot s-a futut deja o data. Apoi l-a pus si pe tat-so. Asa a fost toata familia fericita.

Inainte de a-i vedea hamsterii cum se fut, imi placeau si mie un pic, adica nu-mi era scarba. Apoi Bob mi-a explicat cum e cu mama natura, ca tata-sobolanul dupa ce-si scoate pula din soricioaica si-o suge inainte de a o baga iarasi. Despre incest ce sa mai vorbim…

Ca sa-mi provoace scarba si mai mult Bob incepea sa-si suga degetele cand il intrebam daca si-a spalat mainile dupa ce s-a jucat cu animalele in calduri. Iiii, ce de bun!!!, facea el. Cred ca atunci prima oara am vrut sa-l bat. Ca aia cu: si sperma cred ca are ceva bun, daca o papa atatea, tre' sa-ncerc. Mi-a zis ca atunci cand se hotaraste crede ca se va duce travestit la Calea Turzii, acolo unde stau vampele, ca ar mai face si un ban. I-am zis ca pot sa-i dau si eu sa guste, daca vrea asa de tare…

Asta-i Bob, nimeni nu-i ca el. E moralist, prea-i place sa vorbeasca asa ca babele, alta e ca prea da sfaturi… In fine, poate ca l-am inteles gresit, asa cum mi-a spus de sute de ori. Poate ca-l voi intelege mai bine atunci cand va incepe sa scrie eseuri, ca si pe asta are de gand s-o faca, cand termina studiile.

8. Joi

Sa nu-mi mai scrii, mi-ai spus odata, cand erai suparata ca ne-am vazut doar de cateva ori intr-un an. In aceeasi zi cand ai venit la mine, care eram prin trecere, trebuia sa si pleci. Ce rost are sa-mi mai scrii?

Am umblat asa suparati pana cand s-a apropiat plecarea ta. Iar ai innebunit fara mine, mi-ai zis, intr-o zi am sa te gasesc nebun bun de legat.

Apoi am intrat in autobuz. Zilele cad ca niste caramizi asezate una dupa alta. Eu imi car bagajele dintr-o parte in alta. Pe drum renunt la cate-un obiect. Renunt in pula mea la tot ce nu mi-e absolut necesar. Lucrurile absolut necesare se fac din ce in ce mai putine. Candva imi voi schimba locul cu mainile in buzunare. Candva voi deveni un obiect bun de impachetat si de aruncat intr-o groapa. Sau asa, neimpachetat, la marginea unui drum.

Candva voi ajunge la capat de drum. Ca de atatea ori imi voi aprinde o tigara si voi inspira adanc. Nu as vrea ca tigara atunci sa mi te aduca, as vrea sa fii alaturi.

Soferul a zis ca mai sta cateva minute. Iesi din autobuz. Ti-a trecut supararea. Imi spui sa nu te mai sarut, ca se uita tot autobuzul. Asa e viata mea - ca si cum s-ar uita un intreg autobuz.

Soferul porneste motorul, urci in autobuz. Si ultimele tale cuvinte, care m-au facut sa ma simt si mai de cacat: te rog sa nu mori.

(va urma)