Dumitru CRUDU

ROMA ROMA

 

Se dedica tuturor fracturistilor, oriunde ar fi acestia acum.

Personaje


Dumitru Crudu

Marius

Patronul

Prima domnisoara grizonata

A doua domnisoara grizonata

A treia domnisoara grizonata

Primul alpinist

Al doilea alpinist

Un chelner

Alti chelneri

 

SCENA 1

O sala de muzeu. Foarte multa lume buna. Foarte multe camere de filmat. Lumini orbitoare. Dumitru Crudu, nebarbierit si imbracat destul de jerpelit, citeste poezii in fata unei societati spilcuite. Toti cei care-l asculta pe Dumitru Crudu sint imbracati foarte elegant.

A doua domnisoara grizonata: O, cita lume buna !

A treia domnisoara grizonata: Da, foarte multa lume buna !

A doua domnisoara grizonata : A venit pina si domnul primar !

A treia domnisoara grizonata : Unde-i ca nu-l vad ?

A doua domnisoara grizonata : E in rindul trei.

A treia domnisoara grizonata : Buna ziua, domnule primar, buna ziua.

Prima domnisoara grizonata: Dati-mi voie sa intru si eu in sala.

A doua domnisoara grizonata: Dar nu mai sint locuri.

A treia domnisoara grizonata: Nici macar linga usa nu mai sint locuri.

Prima domnisoara grizonata: Chiar asa de multa lume a venit?

A doua domnisoara grizonata: Nu ai unde sa arunci un ac.

A treia domnisoara grizonata: A venit lume de peste lume.

Prima domnisoara grizonata: Nu-mi vine sa-mi cred ochilor. Atita lume buna!

A doua domnisoara grizonata: Nici mie nu-mi vine a crede.

A treia domnisoara grizonata: Cine si-ar fi putut imagina?!

Prima domnisoara grizonata: Acesta este momentul lui Dumitru Crudu, va spun eu.

A doua domnisoara grizonata: Aceasta este marea sansa a vietii sale.

A treia domnisoara grizonata: In sfirsit, a venit si clipa sa.

Prima domnisoara grizonata: Era demult si cazul.

A doua domnisoara grizonata: Bineinteles, bineinteles.

A treia domnisoara grizonata: Atita s-a chinuit saracul, dar, in sfirsit, iata ca a inceput sa straluceasca si steaua sa.

Prima domnisoara grizonata: Fara doar si poate ca Dumitru Crudu este cel mai tare autor din citi i-am cunoscut vreodata.

A doua domnisoara grizonata: Mai incape vorba?!

A treia domnisoara grizonata: In sfirsit, a dat si orasul nostru un mare talent.

Prima domnisoara grizonata: Ce fericita sunt ca-l cunosc pe Dumitru Crudu.

A doua domnisoara grizonata: Si eu, bineinteles.

A treia domnisoara grizonata: Da despre mine ce sa mai spun?!

A doua domnisoara grizonata: El este cel mai tare autor al momentului.

Prima domnisoara grizonata: Sint uimita ca atita lume...buna... a venit sa asculte poezii...si, mai ales, poeziile lui Dumitru Crudu.

A doua domnisoara grizonata: Si eu sint de-a dreptul uimita sa-i vad aici pe cei barosani din orasul nostru pe care nu i-am auzit niciodata sa vorbeasca despre vreo carte de poezie. Niciodata.

A treia domnisoara grizonata: Au venit pina si Serafim Urechean.

A doua domnisoara grizonata: Dumitru Braghis.

A treia domnisoara grizonata: Grigore Vieru.

A doua domnisoara grizonata: Sofia Vicoveanca.

A treia domnisoara grizonata: Marius Tuca.

A doua domnisoara grizonata: Cristian Tudor Popescu.

A treia domnisoara grizonata: Viorel Paunescu.

A doua domnisoara grizonata: Sunt mirata sa-i vad aici.

Prima domnisoara grizonata: Iar eu ma bucur pentru Dumitru Crudu.

A treia domnisoara grizonata: Si eu.

Prima domnisoara grizonata: Eu cred pur si simplu ca acesta este momentul lui Dumitru Crudu. In sfirsit, lumea a inceput sa-l aprecieze si sa-si dea seama de valoarea sa dupa ce a fost ignorat atita si nimeni nu-l lua in seama.

A doua domnisoara grizonata: Si eu tot asa cred.

A treia domnisoara grizonata: Lumea a inceput sa inteleaga ca este un tip tare.

Prima domnisoara grizonata: Da voi ce cautati aici? Ma mir sa va vad la un recital de poezie, caci, din cite stiu eu, nu va place de nici o culoare poezia. Nici nu stiu ce sa mai cred.

A doua domnisoara grizonata: Eu? Tu pe mine ma intrebi?

Prima domnisoara grizonata: Da pe tine te intreb. Si pe tine tot.

A treia domnisoara grizonata: Eu am venit incoace pentru ca ii pretuiesc poeziile lui Dumitru Crudu.

A doua domnisoara grizonata: Si eu tot pentru asta am venit.

Prima domnisoara grizonata: Pe dracu. Nu va cred.

A doua domnisoara grizonata: Da mai bine spune-ne tu ce faci pe aici, caci nu te-am vazut pina acum sa fi vorbit vreodata serios despre Dumitru Crudu si despre textele sale. Niciodata.

A treia domnisoara grizonata: Ba chiar rideai tot timpul de el cind il vedeai pe strada, rideai ca e imbracat ca vai de el. Ziceai ca seamana cu un ecologist de la gara de trenuri.

Prima domnisoara grizonata: Da voi ce parca nu tot asta faceati?

A doua domnisoara grizonata: Tot, dar eu am inteles ca am gresit si ca nu l-am apreciat la justa lui valoare.

A treia domnisoara grizonata: Si eu tot am inteles ca nu l-am pretuit cit trebuia.

Prima domnisoara grizonata: Lasati-o mai moale.

A doua domnisoara grizonata: Ba tu las-o mai moale. Tu nici acum nu-i recunosti valoarea si nu vrei sa admiti ca este un poet mai bun decit Goga sau Bolintineanu.

Prima domnisoara grizonata: Nu-i adevarat. Si eu mi-am dat seama ca am gresit foarte tare considerindu-l un ciudat si un deraiat oarecare si regret asta.

A doua domnisoara grizonata: Va rog, liniste. Aceasta poezie a lui Dumitru Crudu imi place in mod deosebit.

Vocea lui Dumitru Crudu: Chiar in acest moment un
Sobolan calcat de o
Masina
Pe bulevardul principal
Labele lui
Sunt despicate
In aer
Si Blana insingerata
Teasta lui
Este facuta
Zob...

A doua domnisoara grizonata: Sunt incintata de aceasta poezie. Doamne, ce imagini, doamne!

A treia domnisoara grizonata: Dar mie si aceasta poezie imi place.

Vocea lui Dumitru Crudu: Port o pereche de
Ciorapi murdari in geanta
In timp ce te
Urmez...

A treia domnisoara grizonata: Ce profunda e!

A doua domnisoara grizonata: Cita metafizica, domnule! Uitati-va, lui Viorel Paunescu pur si simplu i-au dat lacrimile.

A treia domnisoara grizonata: Si lui Marius Tuca tot.

A doua domnisoara grizonata: Si Andreea Marin si-a dus batista la ochi.

A treia domnisoara grizonata: Iar Ion Tiriac si Ion Sturza au deja ochii rosii.

Prima domnisoara grizonata: Mie, de fapt, toate poeziile sale imi plac.

A treia domnisoara grizonata: Iar mie dintotdeauna mi-au placut poeziile sale pentru ca spun ceva esential despre fiinta noastra profunda, dar si despre soarta neamului nostru prigonit.

A doua domnisoara grizonata: Si eu tot asa cred.

A treia domnisoara grizonata: Va rog, liniste, Dumitru Crudu recita ultima poezie.

Vocea lui Dumitru Crudu: ...dar
Eu am in casa
Numai sobolani pe care
Nu indraznesc
Sa-i urasc
Pentru ca sint
Un om singur
Pentru ca
Am bube in
Cap
Pentru ca sub
Piele am bucati de
sticla pentru ca toata lumea
tipa cind ma vede...

A doua domnisoara grizonata: Aceasta imi place la nebunie.

A treia domnisoara grizonata: Si mie. Ce viziune despre viata, domnule, ce viziune?! In ea se regaseste toata societatea noastra post-socialista.

Prima domnisoara grizonata: Cit adevar despre aceasta era grea!

A treia domnisoara grizonata: Cit adevar ontologic!

A treia domnisoara grizonata: Nici Haidegger nu ar fi putut-o intoarce mai bine!

A doua domnisoara grizonata: Va rog, vorbiti mai incet ca s-o pot savura din plin!

Vocea lui Dumitru Crudu: ... Fata iti miroase
Ca niste ciorapi
In care ascunzi secrete
De familie...
Tu nu poti sa urasti decit fiind
Foarte aproape de mine la citiva
Pasi cu unghiile
La subsuoara
De parca eu as fi ciinele mort
De parca Eu
As fi javra care a
Zdohnit la
Marginea drumului...

Prima domnisoara grizonata: Aceasta-i cea mai slaba, spre deosebire de celelalte care erau intr-adevar tari.

A doua domnisoara grizonata: Nu-i adevarat.

A treia domnisoara grizonata: Tu nu te pricepi la poezie.

Prima domnisoara grizonata: M-ai lasat fara replica.

A doua domnisoara grizonata: Asa iti trebuie. Dar dati-mi voie s-o ascult pina la capat.

Vocea lui Dumitru Crudu: Vecinii mei
Murisera in timp ce
Vorbeau cu tine
Acum tu vorbesti
Cu mine
In jurul nostru sint
Numai pisici sobolani si
Ciini morti
Ei, e mai bine
Fara
Mine?

Dumitru Crudu termina de recitat si in sala izbucnesc aplauzele.

A doua domnisoara grizonata: Dati-mi voie sa merg pe scena ca sa-i dau flori poetului.

A treia domnisoara grizonata: Dati-mi voie si mie. Va rog, dati-va la o parte.

Prima domnisoara grizonata: Lasati-ma si pe mine sa ies in fata si sa ma apropii de poet.

Cele trei domnisoare ies pe scena si-i dau flori lui Dumitru Crudu. Toata lumea ii da flori. S-a format chiar o coada din cei care-i dau flori. Aplauzele nu se mai opresc. Lumea s-a ridicat in picioare si-l aplauda, scandindu-i numele.

Voci din sala: Bravo, Dumitru Crudu!

Prima domnisoara grizonata ( intr-un colt de sala): Important este sa nu-l pierd( pentru sine). Important este sa nu plece inainte de-ai vorbi eu, altminteri il voi pierde si nu stiu unde l-as mai putea intilni.

Voci din sala: Bravo, Dumitru Crudu!

A doua domnisoara grizonata ( in alt colt al salii): Sa nu-l scap cumva din mina (pentru sine), caci altfel sunt terminata.

Voci din sala: Bravo, Dumitru Crudu!

Voci din sala: Traiasca Dumitru Crudu!

Voci din sala:Traiasca cel mai tare poet din orasul nostru!

A treia domnisoara grizonata: Sper sa-i vorbesc prima( pentru sine).

Iese Dumitru Crudu, cu buchete de flori in brate, inconjurat de multimea de admiratori si admiratoare . Lumea striga Felicitari, domnule Dumitru Crudu! Felicitari, domnule Dumitru Crudu!

Prima domnisoara grizonata: Daca nu esti prea ocupat(i se adreseaza lui Dumitru Crudu), vreau sa te invit la un restaurant, sa luam cina impreuna, in seara asta.

Dumitru Crudu: Va referiti cumva la mine?

Prima domnisoara grizonata: Da, la tine. Vreau sa-ti spun ca mi-au placut foarte mult poeziile tale din aceasta seara. Ce patrunzatoare sunt! Sunt mai tari chiar si decit textele lui Cosbuc sau ale lui Grigore Vieru.

Dumitru Crudu: E o mare onoare pentru mine, dar, stiti, cum sa va spun, nu merit atita atentie... din partea dumneavoastra, a unei femei atit de delicate.

A doua domnisoara grizonata: Si eu as vrea sa te invit la un restaurant ca sa mai stam un pic de vorba.

A treia domnisoara grizonata: Si eu vreau sa te invit.

Prima domnisoara grizonata: Eu l-am invitat prima.

A doua domnisoara grizonata: Ba eu.

A treia domnisoara grizonata: Dumitru Crudu, te rog sa-mi onorezi invitatia mea.

Dumitru Crudu: Dar eu nu prea am timp.

Prima domnisoara grizonata: Dar te rog. Eu deja am rezervat doua locuri la restaurant.

A doua domnisoara grizonata: Si eu tot doua am rezervat.

A treia domnisoara grizonata: Si eu, de asemenea, tot doua.

Prima domnisoara grizonata: Eu am facut rezervari la restaurantul chinezesc.

A doua domnisoara grizonata: Iar eu la cel japonez.

A treia domnisoara grizonata: Iar eu la cel coreean.

Marius: Dar Dumitru Crudu trebuie sa-si faca bagajele pentru ca domnia sa pleaca miine dimineata. Nu ai uitat ca pleci miine dimineata?

Dumitru Crudu: Cum as putea sa uit?

Prima domnisoara grizonata: O sa si le faca un pic mai tirziu.

Marius: Ba nu, timp nu prea are pentru ca miine pleaca la prima ora. Nu ai uitat ca pleci la prima ora?

Dumitru Crudu: Tin minte, bineinteles ca tin minte. Scuzati-ma, domnisoarelor, dar eu intr-adevar ar cam trebui sa ma car. Trebuie sa-mi fac bagajele.

Prima domnisoara grizonata: Fac eu cinste.

A doua domnisoara grizonata: Veti putea minca orice doriti. Platesc eu.

A treia domnisoara grizonata: Si eu tot platesc. Haideti veniti cu mine ce mai asteptati?

Prima domnisoara grizonata: Ba cu mine.

A doua domnisoara grizonata: Ba cu mine.

Dumitru Crudu: Va rog sa nu va certati si sa ma intelegeti si pe mine ca am un drum greu de facut si ar trebui sa ma odihnesc un pic inainte de asta.

Prima domnisoara grizonata: Dar eu te invit la restaurantul chinezesc din centru, iar daca nu-ti place acolo, mergem la cel italian. Iti promit, vom petrece o seara magnifica.

A doua domnisoara grizonata: Si eu iti promit asta.

A treia domnisoara grizonata: Doar cu mine vei putea petrece cea mai frumoasa seara din viata ta. Doar cu mine! Crede-ma!

Dumitru Crudu: Cit patetism, domnisoara! Va multumesc, dar, pe bune, nu mai am timp.

Prima domnisoara grizonata: Te implor.

A doua domnisoara grizonata: Te rog.

A treia domnisoara grizonata: Te rog mult.

Domnisoarele grizonate, intr-un glas: Te imploram.

Marius: Faci cum vrei.

Dumitru Crudu: As vrea sa vorbesc cu fiecare dintre voi in mod separat. Sunteti de acord?

Prima domnisoara grizonata: Bineinteles.

A doua domnisoara grizonata: Fara discutii.

A treia domnisoara grizonata: Fara doar si poate.

Dumitru Crudu: Mai intii ramineti dumneavoastra ( i se adreseaza primei domnisoare grizonate), apoi veniti dumneavoastra ( i se adreseaza celei de-a doua domnisoare grizonate) si pe urma dumneavoastra ( i se adreseaza celei de-a treia domnisoare grizonate).

Prima domnisoara grizonata ramine, iar celelalte doua domnisoare grizonate se retrag in spatele usii.

Dumitru Crudu ( catre prima domnisoara grizonata): Asteptati-ma la restaurantul chinezesc. Voi veni intr-o jumatate de ora.

Prima domnisoara grizonata iese fericita, batind din palme.

Prima domnisoara grizonata: Doamne, ce fericita sunt!

Intra a doua domnisoara grizonata.

Dumitru Crudu ( catre a doua domnisoara grizonata): Asteptati-ma la restaurantul japonez. Voi veni peste trei ore.

A doua domnisoara grizonata iese fericita, batind din palme.

A doua domnisoara grizonata: Doamne, ce fericita sunt!

Intra a treia domnisoara grizonata.

Dumitru Crudu ( catre cea de-a treia domnisoara grizonata): Asteptati-ma la restaurantul coreean. Voi veni peste sase ore.

A treia domnisoara grizonata iese fericita, batind din palme.

A treia domnisoara grizonata: Doamne, ce fericita sunt!

Dumitru Crudu ramine singur cu Marius, care iese de dupa o draperie.

Dumitru Crudu: Iti multumesc ca n-ai ris.

Marius: Dar cu greu am putut sa ma stapinesc.

Dumitru Crudu:Nici mie nu mi-a fost usor.

Marius: Te inteleg.

Dumitru Crudu: Deci, t-ai dat seama ca ne vom vedea doar seara tirziu?

Marius: Sigur. Felicitari, batrine! Tocmai cele mai trasnet tipe din orasul nostru care te-au respins ani de zile acum te invita la cele mai tari restaurante. Felicitari! Felicitari!

Dumitru Crudu: Se intimpla exact asa cum am presupus noi ca ar fi trebuit sa se intimple.

Marius: Eu iti doresc bafta si iti tin pumnii!

Dumitru Crudu ramine singur in muzeu. Nu mai e nimeni. Arunca florile in cosul de gunoi.


SCENA 2


O sala de restaurant plina de lume. O orchestra sta la intrarea in restaurant.

Prima domnisoara grizonata: Atunci cind va intra Dumitru Crudu pe care-l astept eu va rog sa cinte orchestra. Sa-l intimpinati chiar de la intrare cu muzica si sa-l insotiti cu muzica pina la masa mea.

Patronul: Si la ce instrumente ati vrea sa cinte muzicienii?

Prima domnisoara grizonata: In primul rind la vioara.

Patronul: Bine, domnisoara.

Prima domnisoara grizonata: La trei viori.

Patronul: Bine, domnisoara.

Prima domnisoara grizonata: Dar si la trompete.

Patronul: Am inteles, domnisoara.

Prima domnisoara grizonata: La patru trompete.

Patronul: Fara probleme, domnisoara.

Prima domnisoara grizonata: Numai sa nu ratati momentul cind va intra Dumitru Crudu in restaurant?

Patronul: Dar cum arata clientul?

Prima domnisoara grizonata: Parca v-am spus, este imbracat destul de saracacios.

Patronul: Adica?

Prima domnisoara grizonata: Felul cum e imbracat contrasteaza violent cu modul cum sunt imbracati ceilalti consumatori din restaurant.

Patronul: Da, dar as mai avea nevoie de niste detalii.

Prima domnisoara grizonata: Poarta un sacou si niste pantaloni demodati, de culoare neagra, si, pare-mi-se, pantofii ii sunt un pic rupti.

Patronul: Am inteles, domnisoara. Acum imi este clar.

Prima domnisoara grizonata: Puneti pe masa mai repede niste luminari.

Patronul: Bine, domnisoara.

Prima domnisoara grizonata: Patru luminari.

Patronul: Bine, domnisoara.

Prima domnisoara grizonata: Si un buchet proaspat de trandafiri.

Patronul: Imediat, domnisoara.

Patronul aseaza pe masa patru luminari si un buchet proaspat de trandafiri.

Prima domnisoara grizonata: Si acum as vrea sa-l vad pe chelnerul care ne va servi.

Patronul: Baiete, vino incoace!

Chelnerul: Cu ce v-am putea servi?

Prima domnisoara grizonata: Nu, nu e bun. Mai intii ar fi trebuit sa-mi spuna Buna ziua, domnisoara, va place la noi?, apoi sa-mi aduca meniul si abia la urma sa ma intrebe cu ce v-am putea servi.

Patronul: Am inteles, domnisoara.

Prima domnisoara grizonata: Eu v-am platit bani grei si cred ca as putea sa va cer sa-mi aduceti un alt chelner.

Patronul: Bineinteles, domnisoara.

Prima domnisoara grizonata: Un chelner mai ca lumea ca sa nu rosesc in fata poetului.

Patronul: Am inteles, domnisoara.

Apare un alt chelner.

Cel de-al doilea chelner: Ce ati dori, domnisoara?

Prima domnisoara grizonata: Nu-mi place nici acest chelner.

Patronul: Va inteleg, domnisoara.

Prima domnisoara grizonata: A fost cam brutal cind m-a intrebat ce doresc. A avut o voce metalica, aproape de gheata, iar acest lucru s-ar putea sa-l sperie sau sa nu-i placa invitatului meu.

Patronul: Aveti dreptate, domnisoara.

Prima domnisoara grizonata: Sa vina un alt chelner!

Patronul: Baiete, vino incoace!

Apare un alt chelner.

Chelnerul: Va ascult, domnisoara.

Prima domnisoara grizonata: Nu-i bun nici acesta. Domnule patron, va rog sa-l schimbati si pe acest chelner cu un altul pentru ca... nu-i destul de ...inteligent, iar Dumitru Crudu nu-i suporta pe tipii neghiobi si pe chelnerii care nu au citit in viata lor nici o carte din literatura moldoveneasca. Eu as vrea ca Dumitru Crudu sa fie servit de un chelner mai cult care sa fie la curent cu ceea ce se intimpla in lumea ideilor de astazi!

Patronul: Bine, domnisoara! E in regula, domnisoara! Iata-i, vi i-am adus pe toti. Alegeti-va care va place.

Toti chelnerii stau aliniati in fata domnisoarei. Aceasta trece prin fata lor si ii cerceteaza.

Prima domnisoara grizonata: Vorbiti italiana?

Chelnerii, intr-un glas: Din pacate, nu.

Un chelner: Doar eu pot vorbi in francais.

Prima domnisoara grizonata: French?

Chelnerul: Da, pa frantuzski.

Prima domnisoara grizonata: Bine, fie si franceza. Sa ne serveasca chelnerul asta care stie franceza, desi, bineinteles, as fi vrut sa fim serviti de cineva care poseda italiana. Dar ce sa-i faci?!

Patronul: Imi pare rau, domnisoara.

Prima domnisoara grizonata: Bine, trec peste asta.

Patronul: Va multumesc, domnisoara.

Prima domnisoara grizonata: Ceilalti pot sa plece.

Patronul: Bine, domnisoara.

Prima domnisoara grizonata: Sa plece, ce mai asteapta? Bacsis vor?! Nu am sa le dau nici un fel de bacsis.

Patronul se adreseaza chelnerilor.

Patronul: Plecati, ce stati si va uitati asa?

Chelnerii pleaca. Ramine numai cel care stie franceza.

Prima domnisoara grizonata: As vrea ca acest chelner care stie franceza sa stea aici tot timpul.

Patronul: Cum doriti, domnisoara.

Prima domnisoara grizonata: Cit e ceasul?

Patronul: E sase fix.

Prima domnisoara grizonata: Acum ar trebui sa intre pe usa Dumitru Crudu. Fiti gata!

Dumitru Crudu intra in restaurant si orchestra incepe sa cinte, apoi muzicantii il urmeaza pina la masa.

Dumitru Crudu: Probabil ca m-ati confundat cu cineva.

Patronul: Nu v-am confundat noi cu nimeni. Iata, mergeti spre masa aia unde sunteti asteptat de acea frumoasa domnisoara.

Muzicantii il insotesc pe Dumitru Crudu.

Dumitru Crudu ( primei domnisoare grizonate): Sunt de-a dreptul uimit ca m-au intimpinat asa, cu muzica, de parca ar fi venit seful statului francez in acest restaurant sa ia masa. Sunt de-a dreptul uluit.

Prima domnisoara grizonata: Lasa, ca meriti pe deplin.

Patronul: Ce ati mai dori, domnisoara, sa va cinte muzicantii?

Prima domnisoara grizonata: Ceva de Vivaldi.

Patronul: Cintati ceva de Vivaldi.

Muzicantii cinta ceva de Vivaldi. O bucata din Anotimpurile.

Dumitru Crudu: Nici nu stiam ca va place Vivaldi.

Prima domnisoara grizonata: Da, sunt innebunita dupa muzica sa.

Dumitru Crudu: Si eu tot.

Prima domnisoara grizonata: Va place aici?

Dumitru Crudu: Da, e destul de interesant. E foarte modern. Nici nu ma asteptasem la o asemenea primire.

Prima domnisoara grizonata: S-a deschis nu demult.

Dumitru Crudu: Nici nu stiam ca avem in orasul nostru un restaurant chinezesc atit de dragut.

Prima domnisoara grizonata: Da, avem si noi in orasul nostru un restuarant chinezesc dragut. Bineinteles ca restaurantul acesta nu e ca restaurantul chinezesc din Roma. Te rog sa ma scuzi pentru asta.

Dumitru Crudu: Nu cred ca dumneavoastra aveti vreo vina.

Intervine chelnerul.


Chelnerul: Bonjur, mesieu. Ce ati dori sa comandati? Qu-est-que vous voules prendre?

Dumitru Crudu: Rien.

Prima domnisoara grizonata: Aduceti-i o friptura! Imediat! Mai repede! Ce stai si te holbezi asa la mine?

Chelnerul: Dar el a zis ca nu vrea nimic?!

Prima domnisoara grizonata: Nimic?

Dumitru Crudu: Da, eu nu vreau nimic.

Prima domnisoara grizonata: Ba nu, o friptura si un vin italienesc totusi vrea, stiu eu bine asta.

Chelnerul: Imediat, domnisoara.

Dumitru Crudu: Eu ar cam trebui sa plec.

Prima domnisoara grizonata: Cum asa? Sa pleci? Nu te las. Dupa aceasta, vom merge la mine unde vom fi numai noi doi, asa cum mi-am dorit dintotdeauna.

Dumitru Crudu: Eu ar cam trebui sa plec... la vespasiana.

Prima domnisoara grizonata: Unde?

Dumitru Crudu: La buda.

Prima domnisoara grizonata: A, sigur, te poti duce. Sa stii insa ca mie o sa-mi fie dor de tine. Lasa-mi vreo poza de-a ta pina te vei intoarce.

Dumitru Crudu: Nu am nici una la mine. Doar aia din buletin.

Prima domnisoara grizonata: Atunci lasa-mi buletinul.

Dumitru Crudu: Bine, domnisoara, luati-l.

Prima domnisoara grizonata: Ce frumos esti in aceasta poza. Citi ani aveai?

Dumitru Crudu: 25.

Prima domnisoara grizonata: Deja publicasesi vreo carte?

Dumitru Crudu: Inca nu publicasem nimic cind mi-am facut aceasta poza din buletin.

Prima domnisoara grizonata: Dar cred ca erai in ajunul primei carti?

Dumitru Crudu: Da, eram.

Prima domnisoara grizonata: Atit de bine se vede asta in fotografia din buletin. Se vede ca vei da o carte esentiala.

Dumitru Crudu: Eu am plecat... la buda.

Prima domnisoara grizonata: Bine, numai sa te intorci foarte repede.

Dumitru Crudu: Ma voi intoarce cit de repede pot.

Prima domnisoara grizonata: Eu am sa te astept cu nerabdare. O sa-mi fie dor de tine cit ai sa lipsesti!

Domnisoara grizonata sta si-l asteapta. E agitata. Cerceteaza cu langoare fotografia. Se intoarce Dumitru Crudu.

Dumitru Crudu: Chelnerii nu au vrut sa ma lase la buda.

Prima domnisoara grizonata: Cum?

Dumitru Crudu: Nu au vrut sa ma lase la buda sustinind ca sunt prost imbracat.

Prima domnisoara grizonata: Patronul ! Sa vina patronul!

Apare patronul, in fuga.

Prima domnisoara grizonata: Domnule patron! Domnule patron!

Patronul, usor precipitat.

Patronul: Ce este, domnisoara?

Prima domnisoara grizonata: Noi vrem sa plecam de aici.

Patronul: Cum asa?

Prima domnisoara grizonata: Este vai de capul restaurantul asta al dumneavoastra.

Patronul: De ce, domnisoara?

Prima domnisoara grizonata: Pentru ca lui Dumitru Crudu nu i-au dat voie sa intri in buda.

Patronul: Cum, nu v-au dat voie?

Dumitru Crudu: Da, nu m-au lasat.

Patronul:Dar e o greseala, domnisoara, pe care o s-o reparam imediat.

Prima domnisoara grizonata: Nu mai e nevoie.

Patronul: Am sa-i concediez imediat pe chelnerii care s-au purtat urit cu invitatul dumneavoastra. Imediat.

Prima domnisoara grizonata: Asta deja nu mai schimba nimic.

Patronul: Imi pare foarte rau, domnisoara, foarte rau.

Prima domnisoara grizonata: Cum sa nu-l lasi sa mearga la buda pe cel mai mare poet din orasul nostru? Cum sa nu-l lasi la buda tocmai pe Dumitru Crudu cel care a scris poeme mai bune decit Moartea Caprioarei?

Patronul: Sincer imi pare rau, domnisoara.

Prima domnisoara grizonata: Dumitru Crudu e foarte suparat din aceasta cauza. Nu-i asa, Dumitru Crudu?

Dumitru Crudu: Bineinteles ca sunt suparat.

Prima domnisoara grizonata: Si eu, de asemenea.

Patronul: Ne cerem scuze in fata dumneavoastra, domnisoara.

Prima domnisoara grizonata: Sa va fie rusine pentru ca nu ati putut pretui faptul ca in restaurantul dumneavoastra s-a aflat un mare poet, un poet mai bun chiar si decit Cosbuc sau Vlahuta. Iar dumneavoastra l-ati tratat cu atita mojicie. Sa va fie rusine. Noi am plecat.

Prima domnisoara grizonata si Dumitru Crudu pleaca. In strada, prima domnisoara grizonata il imbratiseaza si-l saruta pe Dumitru Crudu.

Prima domnisoara grizonata: Vom merge, dragul meu, la mine ca sa salvam aceasta seara care putea sa esueze atit de lamentabil. O sa mergem cu masina mea. Esti de acord?

Dumitru Crudu : Fireste, domnisoara.


SCENA 3


Apartamentul lui Marius. Aproape pustiu. Fara mobila. Intr-un colt al camerei se vede un pat, iar linga fereastra, o masa si citeva scaune. In rest, nimic.

Marius: Cum a fost?

Dumitru Crudu: Minunat.

Marius: Fii mai concret?

Dumitru Crudu: Le-am avut pe toate trei.

Marius: Pe toate trei?

Dumitru Crudu: Da, pe toate trei, dar ele nu stiu despre aceasta. Pentru ca le-am avut separat.

Marius: Si n-au facut nazuri?

Dumitru Crudu: Deloc. Erau chiar incintate.

Marius: Pe bune?

Dumitru Crudu:Pur si simplu nu voiau sa ma lase sa plec. Erau atit de triste cind am plecat.

Marius: Ce teapa le-am tras.

Dumitru Crudu: Da, le-am tras o teapa pe cinste.

Marius: Asa le trebuie.

Dumitru Crudu: Ideea a fost a ta.

Marius: Da, a mea, dar tu ai jucat bine. Nici nu stiam ca esti un actor asa de bun.

Dumitru Crudu: Sunt, dupa cum se vede treaba. Doar la inceput am avut oarecare emotii. Dar pe urma mi-am dat drumul si totul a curs asa cum ne gindisem noi.

Marius: Ma bucur pentru tine. E ceva sa le futi pe cele mai tari femei din orasul asta.

Dumitru Crudu: Sigur ca e ceva.

Marius: Cine si-ar fi putut imagina una ca asta? Pina acum, de aceste femei nu te puteai apropia nici macar la o bataie de pusca iar tu le-ai pus-o. Bravo. Ce-o sa se distreze prietenii nostri cind le vom povesti despre nazbitiile si sotiile tale.

Dumitru Crudu: Cel mai curios e ca au venit pina si la recitalul meu de poezie.

Marius: Tare o sa ne mai distram cind am sa le povestesc si asta.

Dumitru Crudu: Da, o sa ne distram bine.

Marius: Da nu numai lor le-am tras o teapa, ci si tipilor tari, din inalta societate, tipi care papa granturi straine sau si-au deschis firme private pe bani publici europeni. Tipii astia s-au ridicat in picioare si-ti scandau numele. Iar sotiile lor imbracate in haine stralucitoare ti-au dat flori. Pina si Hrebenciuc sau Ion Musuc iti scandau numele si te imbratisau! Ce contrast era intre felul cum erau imbracati ei care te felicitau si-ti stringeau miinile si intre tine. Ca intre cer si pamint. Daca ar sti ce teapa le-am tras ar turba de furie.

Dumitru Crudu: Pur si simplu si-ar smulge parul din cap.

Marius: Si bine le-am facut ca prea se tineau cu nasul pe sus, desi unii dintre ei ne-au fost colegi la facultate, dar dupa ce au reusit in afaceri nici nu se mai uitau la noi, de parca nu am fi existat.

Dumitru Crudu: Cind i-am vazut venind la recitalul meu pe fostii mei colegi de facultate alaturi de Ion Tiriac, Andreea Marin sau de Misin care, pina atunci, ma priveau tot timpul cu dispret sau faceau poante rautacioase pe seama mea m-am bucurat enorm. M-am bucurat pentru le-am jucat o farsa pe cinste.

Marius: Asa le trebuie, iti spun ca prea rotunzi se dadeau. Inseamna ca te-ai distrat bine?

Dumitru Crudu: Bineinteles. Cel mai tare m-am distrat, ti-am mai spus asta, atunci cind tipii astia simandicosi imbracati in costume facute in Franta sau Anglia si cu inele stralucitoare la miini ma felicitau pe mine pentru poeziile mele despre sobolanii calcati de masini, gindaci misunind la bucatarie sau despre viermi balosi si respingatori; ei ma felicitau pe mine care eram imbracat intr-un costum sifonat si purtam niste pantofi scilciti si recitasem niste poeme despre cum mustele se masturbau in dormitor. Ei ma felicitau pe mine care nu stiu unde am sa dorm la noapte si asta de luni de zile. Ei care atunci cind ii rugasem sa ma adaposteasca doar pentru o singura noapte imi inchisesera usa in nas. Ei care nu voiau sa ma imprumute cu zece lei atunci cind muream de foame. Tocmai ei! Eu cred ca a meritat sa ne batem joc de ei.

Marius: Si eu tot cred. Cind i-am vazut cu cita evlavie iti ascultau poeziile tale despre ciorapii tai murdari, erau sa-mi cada plombele, desi era clar ca nu pricepeau nici o boaba si era si mai clar ca nu-i intereseaza pe ei deloc poezia. Femeile lor te sorbeau din priviri si te ascultau cu gura cascata. Ce bucuros sunt ca le-am tras aceasta teapa pe cinste.

Dumitru Crudu: Si eu tot.

Marius: Ce chestie, domnule, sa le ai in aceeasi zi pe cele mai tari tipe din oras? Poate acum nu ar trebui sa mai pleci nicaieri. Poate ar fi bine sa te folosesti de aceasta ocazie si mai departe.

Dumitru Crudu: Nu cred.

Marius: Poate ca ei chiar au inceput sa-si dea seama de valoarea ta.

Dumitru Crudu: Ma indoiesc.

Marius: Bine, dar ramasesera foarte incintati dupa recitalul tau.

Dumitru Crudu: Eu cred ca ei nu pricepeau nimic.

Marius: Dar poate ca au priceput ceva. Batrine, poate asta e chiar momentul tau. Poate ca lumea intr-adevar a inceput sa-si dea seama de valoarea ta si sa te aprecieze. Felicitari, batrine! Ai stat atita timp intr-un con de umbra neluat de nimeni in seama, dar, iata, a venit si clipa ta.

Dumitru Crudu: Pe naiba.

Marius: Ai orbul gainii? Asta e clipa ta!

Dumitru Crudu: Fii serios, amice!

Marius: Pina acum, toti se uitau la tine ca la un gunoi, iar acum nu se mai dezlipesc de tine. Femeile cele mai spilcuite ti-au daruit flori. Pina si Ileana Lazariuc te-a coplesit cu atentiile ei. Sau nu este adevarat ca Ileana Lazariuc s-a apropiat dupa recitalul tau de poezie si ti-a daruit flori?

Dumitru Crudu: Da, e adevarat.

Marius: Asta e un semn clar ca a venit momentul tau pe care, batrine, vreau sa-ti spun ca-l meriti pe deplin. Poezia ta a inceput sa fie recunoscuta.

Dumitru Crudu: Poezia mea despre fluturi cu pula lunga, despre ciini zdohniti pe strada, despre sobolani cu teasta crapata, despre gindaci care vor sa faca dragoste cu iubitele noastre si care se pling ca sunt foarte singuri...

Marius: Dar i-am vazut cu ochii mei. Ei iti ascultau poeziile tale despre gindacii care vorbeau in grai moldovenesc cu gura cascata. Cu gura cascata, batrine! Sau poate eu inventez ceva?

Dumitru Crudu: Nu, nu inventezi nimic.

Marius: Tocmai ei! Cei mai barosani din oras! Gigi Becali, Pripa sau Serafim Urechean! Nici pina acum nu-mi vine sa cred ca i-am vazut la recitalul tau.

Dumitru Crudu: Si bine faci ca nu crezi.

Marius: Ce vrei sa spui cu asta?

Dumitru Crudu: Ai uitat oare ca toate astea le-am pus noi la cale?

Marius: Nu, n-am uitat, dar, poate, si ei si-au dat seama. Dar, poate, si ei au inteles. Si aveau nevoie doar de un pretext ca sa-si dea arama pe fata.

Dumitru Crudu: Pe naiba. Cum poti vorbi asa, amice, cind stii ca farsa asta noi am pus-o la cale, cind stii foarte bine ca ei nu au nici o treaba cu poezia si cu arta in general. Pe ei ii intereseaza alte lucruri in viata asta.

Marius: S-ar putea sa ai dreptate.

Dumitru Crudu: Sigur ca am. De aceea, si ma bucur ca le-am tras o teapa.

Marius: Si eu ma bucur de asta.

Dumitru Crudu: M-am distrat mai ales cind imi dadea flori Andreea Marin. Abia de ma tineam sa nu izbucnesc in ris. Imi dadea flori, ea, care era imbracata in cele mai grozave haine, mie, care aveam pantalonii rupti. Ma distrasem bine de tot.

Marius: Dar poate ca ii place poezia ta?

Dumitru Crudu: Iarasi incepi? Pe dracu!

Marius: Eu cred in continuare ca acesta-i momentul tau si nu face sa te retragi la tara. Sa te retragi acum, cind toata lumea e innebunita dupa tine? Faci o mare prostie! Am impresia ca nu l-ai citit pe Beckett. Faci o mare prostie.

Dumitru Crudu: Ei bine, doar stii foarte bine ca tot ceea ce s-a intimplat in aceasta seara e o farsa pe care noi am pus-o la cale. Doar noi am lansat zvonul prin oras, un zvon preluat si de mass-media, ca am cistigat un mare premiu la Roma care m-a facut putred de bogat si ca poeziile mele au fost tiparite deja la Roma, in limba italiana pentru care iarasi am primit o gramada de bani. Doar noi am imprastiat zvonul asta pe care toata lumea l-a luat de bune.

Marius: Da, noi.

Dumitru Crudu: Si tot noi am mai scris un text pe care, sigur, nu l-am semnat in care am povestit ca miine plec la Roma si inainte de plecare dau un ultim recital la Muzeul National de Arte.

Marius: Da, noi.

Dumitru Crudu: Si in urma acestor zvonuri lumea a venit intr-un numar extrem de mare la muzeu ca sa ma vada. Lor nu le place poezia. Lor nu le place poezia mea.

Marius: Cred ca ai dreptate.

Dumitru Crudu: Ei au venit sa vada un om care s-a imbogatit peste noapte.

Marius: Cred ca ai dreptate.

Dumitru Crudu: Ei au venit sa vada un om care a primit pentru aceasta foarte multi bani.

Marius: Da, sa stii ca asa e.

Dumitru Crudu: Nu au ei nici o treaba cu literatura. Pe dinsii ii doare in cot daca se mai scrie ceva in orasul nostru si ce anume se scrie. Ei venisera s-l vada pe un milionar si, eventual, sa stabileasca niste relatii cu el. Pentru asta venisera. Anume pentru asta.

Marius: Bineinteles ca pentru asta.

Dumitru Crudu: Si au mai venit sa-l vada pe cel caruia i s-o deschis o viza pe viata la Roma, caci si acest zvon era unul colportat de noi.

Marius: Da, ai dreptate, batrine, am gresit crezind ca, poate, cine stie s-a produs vreo minune si s-a schimbat ceva in capatinele lor.

Dumitru Crudu: Nu, nu e vorba aici de nu stiu ce minune si de nici o schimbare, caci, daca ei ar sti adevarul ca eu, de fapt, miine plec pentru totdeauna la Flutura si nu la Roma nu ar mai fi venit nimeni la recitalul meu. Absolut nimeni. Daca ar afla ca eu plec la Flutura, un sat prapadit de linga Ungheni, fara o letcaie in buzunar crezi ca tipele alea m-ar mai fi invitat la restaurant. Pe dracu. S-ar fi facut ca nu ma cunosc.

Marius: Da, frumoasa farsa le-am jucat.

Dumitru Crudu: Foarte frumoasa si sunt mindru de ea.

Marius: E un banc tare, sunt sigur de asta.

Dumitru Crudu: Toata lumea crede ca eu miine ma voi cara la Roma unde voi toca bani la stinga si la dreapta, iar eu, de fapt, ma voi retrage la Flutura, la tara, unde nu mai vreau sa aud de nimeni.

Marius: Asa le trebuie.

Dumitru Crudu: Ei au dat navala la recitalul meu sa vada...un multimilionar in euro...care pleaca....la Roma. M-am distrat de minune cind i-am vazut cum dau buzna si imi cer autografe. Stii ca pina si Viorel Lis, Victor Stepaniuc sau Dumitru Diacov mi-au cerut autografe?

Marius: Da, sigur ca stiu. Le-am facut-o. Le-am tras o teapa pe cinste. Dar o meritau.

Dumitru Crudu: Nici nu-mi mai pasa. Peste o ora plec la Flutura si nu mai vreau sa-i mai vad niciodata in viata. Inainte sa plec, insa, am vrut sa-mi bat joc de tipii astia care cred ca l-au apucat pe Dumnezeu de picioare.

Marius: Ne-am batut joc de ei ca in Gogol sau ca in nu stiu ce piesa moderna din secolul XX sau ca intr-un film american. Le mai jucasem noi si alte farse inainte, dar asta a fost cea mai tare.

Dumitru Crudu: Da mie mi-a placut si aia cind l-am sunat pe presedinte Uniunii Scriitorilor si i-am spus ca Umberto Eco vrea sa-l vada si ca-l asteapta in gara, la ora 11 seara, dar sa vina imbracat numai in pijama. Saracul a crezut si s-a dus la intilnire imbracat doar in pijama, uitind ca si niste studenti din Cluj, in frunte cu Ioan Grosan, si-au batut joc in felul asta de un profesor de-al lor.

Marius: Dar a fost misto si teapa care le-a tras-o Pasa Paduraru unor scriitori semanatoristi pe care i-a telefonat si le-a spus ca au fost propusi la premiul Nobel de catre Academia din Vaslui si aia l-au crezut.

Dumitru Crudu: Dar si ceea ce-ai facut tu atunci cind ti-ai agatat, pe holul facultatii, portretul tau intre cel al lui Eminescu si Creanga a fost tare. Vreo jumatate de an nimeni nu a observat nimic.

Marius: Mai inainte mea facuse treaba asta Marius Ianus. Dar si mie mi-a iesit bine. Cea mai tare farsa este insa asta care le-o jucam noi acum, schema si ideea careia am imprumutat-o din nu stiu ce proza de succes sau dintr-un film strain de consum.

Dumitru Crudu: Ha-ha-ha!

Marius: Sa stii ca imi place ce le-am facut! Imi place ideea!

Dumitru Crudu: Si mie!

Marius: Asadar, sinteti putred de bogat si plecati in seara asta la Roma, domnule Crudu?

Dumitru Crudu: Da, am cistigat citeva zeci de milioane de euro si in seara asta plec la Roma. Sint multimilionar. Poeziile mele au fost traduse in italiana, franceza si engleza si s-au vindut in sute de mii de exemplare. Toata Italia si toata Franta vorbeste numai si numai despre mine.

Marius: Si eu am auzit despre asta, domnule Crudu.

Dumitru Crudu: Sint cel mai popular autor al momentului.

Marius: In sfirsit, si tara noastra a dat un mare talent.

Dumitru Crudu: Ha-ha-ha.

Suna telefonul.

Marius: Da, va ascult, cine sunteti? Un ziarist de la cotidianul national Evenimentul Zilei. Eu sunt secretarul poetului. Si ce ati dori? Sa-i luati un interviu poetului? Sigur. Sigur. Va inteleg. Dar poetul acum nu-i acasa. Cind o sa vina o sa-i spun neaparat ca l-ati cautat. Bineinteles ca puteti reveni mai tirziu. La revedere, domnule.

Dumitru Crudu: Fantastic, domnilor, ce succes am?

Suna telefonul.

Marius: Da, sigur, sigur, sunteti o jurnalista de la stiri, de la televiziunea publica, de la televiziunea nationala a Moldovei, da, da, vreti sa vorbiti cu poetul si sa-i luati un interviu, eu sunt secretarul lui, bineinteles ca puteti, dar el momentan nu-i acasa, da niste autografe la un liceu, nu, din pacate, nu stiu la care. Bineinteles ca am sa-i spun ca l-ati cautat. Dar daca vreti sa-l cautati pe la liceele din oras, poftim cautati-l, eu nu am nimic impotriva.

Dumitru Crudu: Se pare ca, intr-adevar, sunt cel mai popular autor al momentului.

Suna telefonul.

Marius: Alo, da. Sint secretarul poetului. Stati o clipa sa vad daca Dumitru Crudu e liber si nu da vreun interviu ziaristilor, caci foarte multi ziaristi au dat navala ca sa-i ia interviuri.

Lui Dumitru Crudu, in soapta.

Marius: E una dintre domnisoarele pe care le-ai futut tu astazi.

Dumitru Crudu: Dar care e dintre ele?

Marius: E cea cu care ai fost la restaurantul chinezesc.

Dumitru Crudu: Spune-i ca sint ocupat.

Marius: Ma scuzati, domnul Dumitru Crudu e ocupat, vorbeste la mobil cu un ziarist de la Liberation, din Franta. Reveniti un pic mai tirziu.

Suna din nou telefonul.

Marius:Te cauta o noua admiratoare.

Dumitru Crudu: Cine e?

Marius: E tipa care te-a invitat la restaurantul japonez.

Dumitru Crudu: Spune-i ca duc tratative cu traducatorul meu in portugheza.

Marius:Reveniti un pic mai tirziu pentru ca domnul Dumitru Crudu vorbeste cu traducatorul sau din Lisabona.

Dumitru Crudu: Misto! Ne distram bine.

Marius: Domnule milionar, haideti sa mincam si noi ceva pina o sa plecati. Mai am doua felii de slanina si nici o bucatica de piine.

Dumitru Crudu: As putea comanda la telefon doua pizza. Chelnerii ni le-ar putea aduce acasa peste o jumatate de ora.

Marius: Da, sigur, dar eu as vrea niste fripturi la gratar.

Dumitru Crudu: Dar care-i problema? Comand niste fripturi la gratar.

Marius: Dar nu de la restaurantul mexican ca aia nu stiu sa gateasca.

Dumitru Crudu: Nu, bineinteles, ca nu de la cel mexican.

Marius: Si nici de la ala frantuzesc.

Dumitru Crudu: Da, nici de la ala frantuzesc pentru ca nici aia nu stiu sa gateasca.

Marius: Poate, de la ala italienesc.

Dumitru Crudu: Sigur ca de la ala italienesc. Bucatarii de la restaurantul italienesc sunt cei mai bun din orasul nostru.

Marius: Dar nu fripturi, ci totusi pizza.

Dumitru Crudu: Am inteles. Dar ce pizza? Cu sunca?

Marius: Nu, eu vreau una vegetariana.

Dumitru Crudu: S-a facut, iar eu vreau una cu sunca.

Marius: Atunci comanda-le mai repede, domnule milionar, ca sunt mort de foame.

Dumitru Crudu: Imediat, imediat.

Marius: Pina va veni comanda cu pizzele, eu iti propun sa mincam aceste bucati de slanina.

Dumitru Crudu: Eu sunt de acord.

Marius: Gustoasa mai e slanina asta.

Dumitru Crudu: Inainte de pizza e foarte gustoasa.

Marius: Si pina o sa ne aduca sampania nu ai vrea o vodca Saniuta, o vodca romaneasca de-a noastra neaosa.

Dumitru Crudu: Sigur ca vreau. Cind am sa mai beau eu vodca Saniuta!

Marius: Ciudati mai sint si milionarii astia: maninca slanina rinceda si beau vodca Saniuta.

Dumitru Crudu: Da, sint foarte ciudati.

Suna din nou telefonul.

Marius: E o alta admiratoare de-a ta.

Dumitru Crudu: Cine-i?

Marius: E cea cu care ai fost astazi la restaurantul coreean. Ce sa-i spun?

Dumitru Crudu se gindeste in timp ce mesteca o bucata rinceda de slanina.

Dumitru Crudu: Spune-i ca acum maninc icre negre cu un editor din Belgia si nu am timp pentru nimic altceva.

Marius: I-am spus, dar ea insista sa vorbeasca cu tine.

Dumitru Crudu: Spune-i ca dupa ce voi vorbi cu editorul meu din Belgia si dupa ce voi termina de mincat icrele negre de care nu ma pot rupe pentru ca sunt foarte gustoase am s-o sun imediat.

Marius: I-am spus. Ea m-a rugat s-o suni neaparat pentru ca are ceva foarte important sa-ti spuna.

Dumitru Crudu: Bine, bine. Sa mai astepte un pic!

Marius: V-a placut slanina mea, domnule multimilionar?

Dumitru Crudu: Sigur. A fost foarte gustoasa slanina asta.

Marius: Pacat ca s-a terminat.

Dumitru Crudu: Si mie imi pare rau.

Marius: Cind o sa mai aveti dumneavoastra ocazia sa mai mincati slanina, domnule milionar?

Dumitru Crudu: Nu stiu cind. Probabil nu prea degraba. Unde voi gasi eu slanina la Roma?

Marius: Si nu o sa-i duceti dorul?

Dumitru Crudu: Sigur ca am sa i-l duc.

Suna din nou telefonul.

Dumitru Crudu : Cine-i?

Marius: Este o admiratoare noua, pe care nu o cunosc.

Dumitru Crudu: Si ce vrea?

Marius: Bineinteles ca vrea sa vorbeasca cu domnul poet.

Dumitru Crudu: Spune-i ca domnul poet nu are timp pentru ca vorbeste cu editorul sau american, dar dupa aia o s-o caute el si o s-o futa neaparat.

Marius: Bine, bine, domnule poet.

Dumitru Crudu: Mai am o ora si cincisprezece minute pina pleaca autobuzul la Flutura. Sa-mi pun camasile astea rupte si murdare in geanta.

Suna din nou telefonul.

Marius: E o alta admiratoare, pe care tot nu o cunosc.

Dumitru Crudu: Spune-i ca...

Marius: E Andreea Marin.

Dumitru Crudu: Si ce vrea?

Marius: Vrea sa te vada acum, urgent.

Dumitru Crudu: Spune-i ca acum sint ocupat cu impachetatul costumelor mele de stofa si ca acum nu pot sa vorbesc cu nimeni fiindca ma tem sa nu le sifonez. Dar am s-o sun eu neaparat un pic mai tirziu dupa ce am sa-mi fac bagajele si am sa-mi imbrac acest costum care m-a costat mai mult de o mie de euro.

Marius: I-am spus.

Dumitru Crudu: Era cam amarita cind a inchis telefonul.

Marius: Ma simt aproape ca in Becket sau in Mrojek. Sau ca in nu stiu ce piesa de teatru moderna sau poate clasica! E super!

Dumitru Crudu: As vrea sa te rog sa-l imprumuti pe un biet milionar cu niste bani ca sa poata merge si el pina la Flutura cu autobuzul. Pe urma ti-i returnez in euro.

Marius: Imediat, imediat. Tine zece lei, domnule milionar!

Dumitru Crudu: Da, douazeci nu ai?

Marius: Din pacate, nu am, domnule milionar.

Dumitru Crudu: Mi-ar mai trebui zece lei ca sa-mi pot cumpara bilet.

Marius: Va inteleg, domnule milionar, dar mai mult nu mai am nici o letcaie la mine pentru ca ajutorul de somaj inca nu l-am primit pentru luna asta. Ma puteti verifica daca nu ma credeti!

Dumitru Crudu: Nu-i nevoie. Te cred, batrine, ce naiba ?!

Marius: Nu am bani nici macar pentru a-mi plati intretinerea si tu stii bine ca si tu ai fost in aceeasi situatie ca mine.

Dumitru Crudu: Am fost un timp pina seful de la ziar m-a dat afara pentru ca nu-i placea ca scriam rau despre securisti, iar dupa ce mi-a dat un sut in fund nu am mai avut bani ca sa-mi platesc gazda si proprietarul, la rindul sau, m-a aruncat in strada. Cit timp am dormit la gara insa, nimeni nu mi-a cerut sa-i platesc intretinerea.

Marius: Daca vreti, domnule milionar, pot cere bistari de la vecini.

Dumitru Crudu: Nu trebuie. Lasa, lasa, voi calatori eu si cu nasul. Sper doar sa nu ma dea jos la un moment dat pe motiv ca nu i-a picat bine la stomac mutra mea asa cum am mai patit-o de citeva ori.

Marius: Dar toti milionarii care se respecta calatoresc cu nasul.

Dumitru Crudu: Ai dreptate, amice, de ce as fi tocmai eu o exceptie?

Suna din nou telefonul.

Marius: De unde sunteti? De la Libertatea?Nu, domnule ziarist, domnul poet nu va poate primi pentru ca este ocupat. Tocmai acum isi comanda prin celular un bilet la avionul din aceasta dimineata. Da, da peste o ora pleaca la Roma. Vreti sa-i vorbiti neaparat?

Dumitru Crudu: Dar nu aici si acum, spune-i ca am putea discuta in voie la aeroport.

Marius: Domnul poet va propune sa discutati la aeroport. In restaurantul din aeroport, in jurul unui pahar cu coniac. Face el cinste! Sigur ca puteti deja sa plecati incolo. Peste o jumatate de ora va fi si domnul poet la aeroport. Va inteleg ca asta-i singura posibilitate de a-i mai lua un interviu mai ales ca si eu am fost ziarist pe timpuri. Eu va doresc, bafta!

Dumitru Crudu: Te astept si pe tine sa vii la Flutura, la vila mea. Bineinteles ca atunci cind vei avea timp.

Marius: Voi veni imediat dupa ce am sa-mi primesc ajutorul de somaj, domnule milionar.

Dumitru Crudu: Bine, eu am sa te astept. Ai vrea sa-ti comand un taxiu de la gara cind ai sa vii?

Marius: Inca nu stiu, domnule milionar, poate am sa vin chiar cu propria mea masina pe care urmeaza inca sa mi-o cumpar dupa ce am sa-mi primesc ajutorul de somaj. Dar cum am sa ajung in gara am sa va dau un bip la celular si am sa va spun cum voi proceda mai departe.

Dumitru Crudu: Ne-am inteles. Eu plec acum. La revedere.

Marius: Da stati un pic, domnule milionar, poate ati vrea si dumneavoastra sa luati un taxiu pina la aeroport?

Dumitru Crudu: Iti multumesc, amice, dar nu-i nevoie. Am sa merg pe jos. Stii, pe jos te mai gindesti un pic si respiri aer proaspat si nu te desparti chiar asa de repede de urbea aceasta in care totusi am locuit aproape toata viata.

Marius: Incuviintez decizia ta. Milionarii adevarati merg doar pe jos la eroport.

Dumitru Crudu, cu un geamantan scorojit in mina, deschide usa.

Dumitru Crudu: La revedere, amice!

Marius: La revedere, domnule milionar! Drum bun la Roma!

Dumitru Crudu: Iti multumesc si te astept si pe tine sa ma vizitezi la Roma!

In strada.

Primul alpinist: Iata-l, a iesit din casa.

Al doilea alpinist: Da, intr-adevar, acesta e el.

Primul alpinist: Dar e imbracat cam jerpelit?

Al doilea alpinist: Asa se imbraca astazi milionarii.

Primul alpinist: Dar de ce odata ce are atita cacalau de bani la el?

Al doilea alpinist: Milionarii din ziua de astazi se imbraca in vechituri ca sa nu atraga atentia nimanui.

Primul alpinist: Nu stiam asta.

Al doilea alpinist: Asa sint milionarii astia, iti spun eu, se deghizeaza in niste jafuri de la second-hand crezind ca o sa traga lumea pe sfoara.

Primul alpinist: Dar pe noi nu are cum sa ne duca cu presul.

Al doilea alpinist: Ia mai da ziarele alea incoa?

Primul alpinist: Poftim, ia-le.

Al doilea alpinist: Seamana leit.

Primul alpinist: Bineinteles ca el este cel despre care toate ziarele au scris ca a cistigat suma aia fabuloasa la Roma. Eu il filez inca de la recitalul sau de poezie. Cum s-ar zice, il cunosc personal.

Al doilea alpinist: Dar unde-si tine gramada aia de banet?

Primul alpinist: Probabil in geamantanul asta jegos pe care-l tine strins la piept.

Al doilea alpinist: Baieti, urcati-va in masina si cind o sa ajunga in dreptul nostru cereti-i un foc. Abia dupa aia o sa tabarim pe el.

Primul alpinist: Deja e in dreptul nostru.

Al doilea alpinist: Baieti, pe el!

Primul alpinist: Domnule, banii! Da-ne banii!

Dumitru Crudu: Care bani, domnilor, lasati-ma in pace? Ce seaman eu a milionar?

Al doilea alpinist: Pe noi n-ai sa ne duci de nas.

Primul alpinist: Daca nu vrei sa-i dai cu binisorul atunci o sa vorbim altfel cu tine.

Dumitru Crudu: Dar eu nu am nici un ban la mine, domnilor, in afara de astia zece lei. Nici un ban. Daca tare doriti, vi-i dau pe astia

Al doilea alpinist: Iti apreciem gestul, dar am vrea sa fii mai generos.

Dumitru Crudu este doborit la pamint si este snopit in bataie.

Primul alpinist: Nu mai respira.

Al doilea alpinist: Cum?

Primul alpinist: Da, nu mai respira deloc.

Al doilea alpinist: Pe noi asta ne intereseaza mai putin, pe noi altceva ne intereseaza.

Primul alpinist: Dar nu am gasit nimic la el.

Al doilea alpinist:Dar in geamantan te-ai uitat?

Primul alpinist: M-am uitat si nimic.

Al doilea alpinist: Intr-adevar nu are nimic in geamantan.

Primul alpinist: Dar ia sa vedem in buzunare.

Al doilea alpinist: Nici in buz'nare n-are nimic.

Primul alpinist: In afara de cei zece lei altceva nu am mai gasit nimic la el.

Al doilea alpinist: Dar in pantofi?

Primul alpinist: Fu-u, ce-i mai put pantofii!

Al doilea alpinist: Are ceva sau nu?

Primul alpinist:Nu are nimic in pantofi.

Al doilea alpinist: Dar in chiloti?, caci stii ca sunt unii care-si pastreaza banetul pina si in chiloti.

Primul alpinist: Nici in chiloti nu am gasit nimic.

Al doilea alpinist: Probabil ca nu are bani la el.

Primul alpinist: Da, probabil, ca n-are.

Al doilea alpinist: Dar oare nu l-am confundat cu cineva?
Primul alpinist: Nu cred. Pentru ca eu il cunosc inca de la recitalul sau de poezie unde m-am dus special ca sa-l cunosc cind am auzit ce noroc a dat pe capul lui. Dar daca nu ma crezi, uita-te la el si la fotografia lui din ziarele care au scris ca a cistigat un mare premiu literar la Roma care inseamna bani cacalau. Ce, nu seamana?

Al doilea alpinist: Seamana leit. Da unde ii sunt atuncea banii?

Primul alpinist: Eu de unde as putea sti?

Al doilea alpinist: Da poate ziarele si tel'vizorul au mintit?

Primul alpinist: Ziarele si televizorul nu mint niciodata.

Al doilea alpinist: Asta cam asa e. Mai ales ca despre a scris pina si Evenimentul Zilei iar despre cazul lui am vazut un reportaj la buletinul de stiri de la PRO TV.

Primul alpinist: Dar atunci unde sunt banii?

Al doilea alpinist: Probabil ii tine la banca. Dar cine ar putea sti la ce banca? Cine?

Primul alpinist: Eu nu stiu cine.

Al doilea alpinist: Trebuia sa nu-l omorim si atunci am fi aflat unde-si pastreaza goldeanul. Tu l-ai omorit, catea ce esti!

Primul alpinist: Ba tu.

Al doilea alpinist: Oricum, ce mai conteaza cine?

Primul alpinist: Asa zic si eu.

Al doilea alpinist: Da, trebuia sa fim si noi mai atenti, dar deja e prea tirziu pentru regrete. Si nici sa disperam nu face.

Primul alpinist: Ce ocazie am scapat din mina. Da prosti mai suntem.

Al doilea alpinist: Eu zic sa nu disperam. Aha, da din ce casa a iesit tipu?

Primul alpinist: Din aia.

Al doilea alpinist: Inseamna ca acolo e cineva care stie unde-si tine tipul malaiul.

Primul alpinist: Bine gindit.

Al doilea alpinist: Atunci sa-i facem o vizita acelui individ. Ce zici, o sa se bucure cind o sa ne vada?

Primul alpinist: Eu zic ca da.

Al doilea alpinist: Atunci sa mergem sa bem un ceai de musetel la el.

Primul alpinist: Si cu cei zece lei ce facem?

Al doilea alpinist: Chiar, cu cei zece lei ce facem?

Primul alpinist: Sa-i aruncam la cosul de gunoi.

Al doilea alpinist: Ba nu, cinci lei ii iau eu, iar ceilalti tu.

Primul alpinist: De ce?

Al doilea alpinist: Ca sa ne poarte noroc.

Primul alpinist: Cum asa?

Al doilea alpinist: Pentru ca banii astia sint banii unui milionar. De unde a iesit milionarul?

Primul alpinist: Din apartamentul asta.

Al doilea alpinist: Da, din asta. Goldeanul pe care nu l-am gasit la el e cu siguranta aici.

Primul alpinist: Inseamna ca el l-a lasat aici pentru a fi mai sigur ca nu o sa se piarda.

Al doilea alpinist: Bineinteles, bineinteles.

Primul alpinist: Destept tip.

Al doilea alpinist: Da, foarte destept, dar nici noi nu suntem facuti cu degetul.

Primul alpinist: Dar daca nu exista parai nici aici?

Al doilea alpinist: Daca nu-s, cel care e inauntru trebuie sa stie unde-si tine grauntele milionarul. Ar fi pacat sa se piarda atita banet, nu-i asa?

Primul alpinist: Bineinteles ca ar fi pacat.

Al doilea alpinist: Deschide usa.

Primul alpinist: Dar ea e incuiata.

Al doilea alpinist: Atunci s-o sfarmam. Intra inauntru!

Cei doi intra inauntru si nu gasesc nici un fel de bani. Marius este snopit in batai si este omorit.

 

SCENA 4


Prima domnisoara grizonata sta la o cafea in restaurantul chinezesc si vorbeste cu celelalte doua domnisoare grizonate Sint imbracate foarte elegant. Chelnerii, se vede ca sint altii, umbla in jurul lor cu multa atentie. Pasesc cu grija, aproape ca in virful picioarelor. Restaurantul este pustiu.

Prima domnisoara grizonata: De o saptamina nu l-am mai vazut pe Dumitru Crudu. Daca as sti unde locuieste, as merge sa-l caut.

A doua domnisoara grizonata: Degeaba, pentru ca el a ajuns demult la Roma.

Prima domnisoara grizonata: Esti sigura de asta?

A doua domnisoara grizonata: Da, sunt foarte sigura.

A treia domnisoara grizonata: Si acum probabil bea si Dumitru Crudu o cafea la fel ca si noi.

A doua domnisoara grizonata: Doar ca bea o cafea italieneasca si o bea la Roma.

Prima domnisoara grizonata: Eh, si eu sperasem ca ma va lua cu el la Roma.

A doua domnisoara grizonata: Si eu, de asemenea, sperasem.

A treia domnisoara grizonata: Cum si tu? Si tu?

Prima domnisoara grizonata: Da, si eu.

A doua domnisoara grizonata: Da, si eu.

A treia domnisoara grizonata: Ceea ce vreau sa va spun e ca eu nu mi-am pierdut speranta si cred ca Dumitru Crudu o sa ma cheme neaparat la Roma. Doar pe mine.

Prima domnisoara grizonata: Nici eu nu mi-am pierdut speranta, dar eu cred ca Dumitru Crudu ma va chema la Roma doar pe mine.

A doua domnisoara grizonata: Ba eu cred ca Dumitru Crudu o sa ma cheme la Roma numai pe mine. O sa ma cheme neaparat. O sa-mi faca neaparat o chemare la Roma. Eu imi tin mereu telefonul deschis si sunt sigura ca el o sa ma sune din clipa in clipa si o sa-mi spuna sa vin imediat la Roma. Intelegeti, la Roma! Dar daca nu o sa ma telefoneze el, o sa-i gasesc eu telefonul si am sa-l sun. Sunt sigura ca am sa-l conving sa-mi faca o chemare la Roma. Dumitru Crudu o sa mi-o faca neaparat. Sint foarte sigura de asta. Fetelor, eu foarte degraba voi fi la Roma ! La Roma, fetelor!


Cortina




E-mail: revista_tiuk@yahoo.com
© Copyright pentru grafica Dan Perjovschi; Webdesign & Webmaster Viorel Ciama
Site gazduit de http://reea.net