Alexandru VAKULOVSKI

Nascut pe 9 aprilie 1978. Din 1995 - student la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Litere, de unde se transfera, in 1997, la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca. Publica eseuri, proza si poezie in majoritatea revistelor culturale din Romania. Redactor-fondator al revistei-web TIUK!, fondatorul cenaKLU-lui KLU. Debut cu trei carti in 2002: Pizdet (roman), Oedip regele mamei lui Freud (poezie) si Ruperea (teatru). A mai publicat - "Cactusi albi pentru iubita mea" (roman, Editura IDEA, Cluj, 2004).

Mihai Vakulovski: Sandu, desi scrii si publici, in cele mai prestigioase reviste culturale, de foarte mult timp (cu toate ca ieri ai implinit abia 24 de ani) debutul tau in volum(e) a venit abia in saptamina trecuta, - insa ce debut!,- cu roman ("Pizdet"), poezie ("Oedip regele mamei lui Freud") si teatru ("Ruperea"). Cum si de ce s-a intimplat sa debutezi editorial dupa atitia ani si cum e sa debutezi, in aceeasi saptamina, cu trei carti de-odata, carti din genuri literare atit de diferite?

Alexandru Vakulovski: Am spus de multe ori: memoria falsifica. Voi incerca, fara sa exagerez, sa-ti raspund in culorile pe care le-am simtit atunci. N-am debutat mai inainte fiindca nimeni nu a vrut sa ma publice in volum - nu le convenea ceea ce scriam eu; fiindca mai tarziu mi se facuse sila sa car manuscrisele dupa mine pe la edituri; fiindca, atunci cand vreun volum era aproape gata pentru a fi editat intotdeauna intervenea vreo surpriza s.a.m.d. Un volum de poezie ("Ecstasy"-"Lauri pentru cap mort") sta de 3 ani la Ed. "Paralela 45", desi e anuntat in catalog in fiecare an. Inca un volum, "Soldati romani in Afganistan", construit din doua parti, aceea din interviuri cu veteranii razboiului din Afganistan fiind de-a dreptul socanta, sta la "Aula", desi era gata, depusa la editura, cu contract iscalit, acum expirat, etc., inainte, mult inainte de 11 septembrie. Nimeni nu se astepta ca editorul va scapa momentul sa-l publice in septembrie, cand toata lumea era mai mult decat interesata de ce se intampla in Afganistan, carte careia i s-a facut reclama in "Brasoveanul", "Clujeanul", "Oradeanul", "Aradeanul", in care am publicat, pe pagini intregi, fotografii si texte documentare, volum anuntat si acolo, la rugamintea editorului, ca "in curs de aparitie". Aceasta carte mi-a fost ceruta, atunci, in Franta, de catre Bernard Noel, cu care m-am intilnit la zilele fundatiei "Tranzit", la Cluj… Am zis ca i-o trimit imediat, dupa ce apare aici.
E misto sa debutezi asa, dar si un pic obositor. E ca si cum ai iesi la pensie. "Oedip…" trebuia sa apara in 1997,deci in secolul-mileniul trecut, apoi - in anul trecut, acum am s-o citesc ca pe o carte aproape straina, cu nostalgia timpului in care a fost scrisa, desi a fost un timp groaznic, asemanator cu cel despre care scrie Dudu in prefata din "Salvati Bostonul". Practic, aceste carti m-au salvat de la sinucidere, au fost scrise in momente in care nu aveam incredere in mine, cand eram foarte iritat ca trebuie sa ma suport, ca trebuie sa si suport sa traiesc in Europa de Est, ceea ce si acum mi se pare iritant. Prietenii, in primul rand tu si Laura, apoi scrisul, m-au ajutat sa trec peste. Acum mi se pare gretoasa si ideea de sinucidere. De fapt, "Oedip…" trebuia sa apara cand aveam 16 ani, atunci a fost scrisa. Am dat-o la concursul de debut al editurii "Arc" din Chisinau. Mi s-a spus ca am pierdut concursul din cauza unui singur vot. Concluzia juriului care a fost impotriva editarii a fost - "sa te mai coci". Cand te gandesti ca imi spuneau asta niste oameni deja putrezi, care in momentul coacerii lor scriau poezii despre V.I. Lenin, moldoveni si partid, adica amicul Em. Galaicu-Paun (care initial mi-a zis sa depun manuscrisul, ca n-are pe cine alege), A. Suceveanu si E. Lungu, - asa ca Vasile Garnet degeaba incerca sa-i convinga. Pentru mine conta foarte mult sa debutez atunci. Ziceam ca ma las de literatura la 20 de ani, cel tarziu, daca nu se va intampla sa debutez pana atunci.
Cu "Ruperea" a fost o surpriza foarte placuta. A fost editata imediat dupa scriere. Datorita lui UN Cristian, la editura lui undergrund. Urasc sa mi se adune manuscrisele in sertar, nu te poti bucura la fel cand iti apare o carte care ti-a mucegait in cutii sau sertare.
Volumele mele de debut sunt scrise in genuri diferite fiindca sunt scrise in etape, stari si locuri diferite. Aceasta conteaza foarte mult pentru mine.

- Tot acum ai lansat, la Cluj, unde esti student, un cenaclu-club, CenaKLU KLU, devenit instantaneu tema de discutie, ca sa zic asa, pentru ziaristi, care n-au pierdut ocazia si au umplut pagini intrergi despre Klu. Ce le-a trezit astfel interesul?

- KLU e mai degraba o miscare decat un cenaclu. E o miscare contraculturala, care nu recunoaste canoanele oficiale si o buna parte a sistemului. Suntem tineri, avem gusturile noastre pe care nu ni le lasam la imputit alaturi de hoiturile trecutului cultural-social-politic s.a.m.d. Noi vrem si cerem ceea ce ni se pare firesc si normal. Adica: legalizarea marijuanei, legalizarea prostitutiei, a permisului de port arma, disparitia granitei dintre R. Moldova si Romania, disparitia armatei obligatorii si, pe viitor, a buletinelor de identitate, pedepsirea oricarui tip de cenzura. Aceste lucruri i-a interesat pe ziaristi, desi sunt chestii la care se gandeste fiecare tanar. De altfel, si celelalte, cele din al doilea manifest klu, cel literar, li s-au parut clare, dupa cum au spus si au scris.
KLU e o combinatie de literatura (directa, spontana, incepand de la texte din muzica pana la inscriptii de la WC-uri publice), muzica, grafica, pictura, performance, instalatii. Pana acum la KLU au avut concerte "LUNA AMARA" si Mircea Onofrei ("GANGSTER'S BAND") si au citit proza, poezie si teatru mai multi tineri din Cluj, Chisinau, Bucuresti, etc. Au expus lucrari Cosmin Masca, Mao Tzau, Mihai Mateiu si Mihai Racaru. Invitatul permanent al cenaclului e Gheorghe Perian, care, din cauza navetei, e prezent mai mult spiritual. KLU e organizat de revista web "Tiuk!" (www.freewebz/tiuk!), Fundatia "TRANZIT" si de prietenii nostri de la "LUNA AMARA".

- Primele intilniri s-au intimplat intr-un loc foarte fain, in Casa Tranzit…

- Doamna Csilla Konczi, directoarea fundatiei, a avut bunavointa sa ne gazduiasca acolo. Nu as fi vrut ca sa ne intalnim la facultate, unde domneste o atmosfera de plina putrefactie. KLU a inceput demult, dar nu avea legatura cu publicul. Exista in intalnirile noastre cu Doru Cimpoi, Bastovoi, Fruntasu, Crudu, Serj Turcanu in Chisinau sau in Bucuresti. KLU e ceva spontan, sper ca va exista si la Brasov, Bucuresti, Chisinau sau in oricare alta parte. Numai sa avem noi chef. Acum avem.

- Cum si cam la ce virsta ai inceput sa scrii, si, daca iti amintesti, de ce?

- Am inceput sa scriu devreme. Datorita tatalui. El mi-a sugerat, subtil, ca scriitorii sunt un fel de supraoameni. Tatal meu pana acum nu a avut carti publicate doar din cauza regimului si a vrut ca macar noi sa facem lucrul pe care el a fost impiedicat sa-l duca pana la capat. Degeaba scrii daca nu publici, daca cineva nu se bucura sau nu se ingandureaza la cele spuse de tine. Cartile noastre sunt cartile lui. Probabil ca el se bucura mai mult decat noi cand miroase paginile proaspat iesite de la tipografie.
Dar am fost partial constient ce e literatura si de ce scriu abia cand am scris "Oedip…", adica pe la 16/17 ani. Literatura nu se invata din carti, ci de la viata. E greseala fundamentala a hipidiotilor de 80-sti, acum in vog(m)a, desi nu mai pot scrie nimic dupa caderea sistemului. Caci hipidioti sunt, majoritatea. Cei din varful canonului oficial. Literatura adevarata va incepe odata cu noi, sunt sigur. De fapt, va incepe sa fie constientizata, ca ea exista pe banerele de pe stadioane, pe grafitti, in textele din muzica, ea e peste tot. Chiar si in carti. Cine nu ma crede - sa-l citeasca pe Federman, pe Henry Miller, pe mine si pe cei care scriu (la) KLU!

- De ce ai hotarit sa vii la studii in Romania, dupa citiva ani de filologie la Chisinau si A coincis Romania din mintea ta de atunci cu Romania pe care o cunosti, atit de bine, acum?

- Sigur ca nu. Romania a fost pentru mine un vis, cum e, pentru multi, America. Si am ajuns intr-o tara la fel de dezvoltata ca si R. Moldova, doar ca aici se editeaza mai multe carti, majoritatea, de altfel, inutile, sunt mai scumpe tigarile, nu-ti poti gasi un serviciu normal fara "mafie" si, daca fumezi un joint, te baga la parnaie la un loc cu criminalii. In Moldova, cel putin, vezi foarte usor cine e "capitalist" si cine e "comunist", aici fiecare activist crede ca a descoperit legile economiei de piata. Basarabenii se cara in Romania si Moscova, iar romanii se cara in Ungaria si pana la urma toti ne vom cara in Olanda sau in Cuba.

- Despre profi, mai ales cei universitari, care au un loc destul de important in romanul tau… Parca as mai fi vrut sa te intreb ceva despre ei, dar, amintindu-mi de roman, cred ca ai inteles despre ce e vorba… A contat, pentru ei, ca esti basarabean, e reala imaginea studentilor basarabeni despre profesorii romani, ca-s cam badarani, cam paranoici?

- Aceasta imagine e suta la suta adevarata si nu e numai a studentilor basarabeni. Pot sa spun ca am mai multi prieteni romani decat basarabeni si toti sunt de aceeasi parere. Majoritatea profesorilor sunt niste lingai care, cand au prins ceva putere, se vreau dictatori. Sunt tampiti, fiindca au fost alesi sa ramana la universitate de niste sobolani ca si ei, care isi cautau discipoli mai prosti, nu cumva sa fie depasiti. Dar despre universitate va fi urmatorul manifest klu…
Pentru profi faptul ca sunt basarabean a insemnat direct ca sunt un cretin, un imbecil care nu e in stare sa faca nimic. Asa sunt primiti in universitati toti basarabenii. Bine ca macar generatiile trecute au bagat frica in ei. Un prieten, Vasile Ernu, cand era intrebat daca e basarabean, le spunea ca e evreu din Odesa. Atunci astia nu mai stiau cum sa-l catalogheze. Daca le-as raspunde si eu asa, nu ar fi tocmai fals.

- Si poezia si, mai ales, manifestele, si proza ta sint foarte "sociale", ca sa zic asa. Crezi ca scriitorii tineri nu mai cred in arta pentru arta, bla-bla?

- Poti crea arta pentru arta atunci cand esti pe deplin linistit din punct de vedere social. Cum eu vreau sa ma angajez ca vanzator de tigari sau de papuci si nu reusesc acest lucru, cum sunt exmatriculat si mai trebuie sa si multumesc pentru asta, cum adevarul in Romania e sinonim cu nebunia, cum in toata ziua vad-aud-citesc stiri doar cu crime la TV, in ziare si la radio, - cum pot sa cred in arta pentru arta? Desi e ceva frumos, ca soarele cazandu-ti ca o omleta in tigaie si bla, bla-bla-blea. Ar fi fals. Desi trebuie sa recunosc ca am scris poezie pentru poezie, proza pentru proza, dar de ele n-a avut nevoie nimeni. Deci nici tinerii scriitori nu prea cred in arta pentru arta. Ceea ce scriu eu e foarte social, asa cum si grafitti, si inscriptiile preturilor (care se schimba continuu) s.a. sunt la fel de sociale.

- In afara de proza - poezie - teatru, scrii, de mai multa vreme, si critica literara. Cum se impaca, in stiloul tau de tinar scriitor, toate astea? Ce reviste citesti, care ti se par mai interesante? La ce revista ti-ar placea sa lucrezi?

- Se impaca bine. Sunt anumite momente din viata care te fac sa scrii poezie, altele - proza, altele - teatru, restul e critica. Uneori e bine sa le combini. Scriu si critica fiindca vreau sa-mi dau seama singur ce e cu celelalte, nu sa astept incurajarea sau negarea "cunoscatorilor", asa cum fac majoritatea care scriu "din talent", care nu stiu bine ce le-a iesit.
Citesc mai multe reviste, dar nu chiar periodic. Uneori citesc cu mare placere o revista descoperita intr-o lada cu ziare vechi, uneori imi odihnesc ochii pe cotidiane sau pe "Hustler", "Playboy", pe care le colectioneaza un prieten. Revistele pe care le citesc sunt cam acestea: "Apostrof", "Contrafort", "Vatra", "Tiuk!", "Viata Romaneasca", "Arca", "Interval", "Familia", "Orizont", "Timpul", "Fracturi", "Echinox", "Romania literara" s. a. Nu pot sa ma laud ca le citesc integral si numar de numar. Fiindca o parte din ele sunt si greu de gasit din cauza difuzarii proaste. Integral citesc doar "Tiuk!"-ul, la care si lucrez de placere! As lucra practic la oricare din revistele pomenite. Dar, in special, mi-ar placea sa lucrez la "Academia Catavencu" si la "PLAI cu BOI".

- Despre maestri, daca ai avut asa ceva. Ce scriitori ti-au placut foarte tare si. poate, te-au marcat? Exista scriitori unanim recunoscuti, cum ar fi, sa zicem, Proust, care sa nu-ti placa deloc? Ce scriitori romani crezi ca nu trebuie sa lipseasca din bibliografia unui tinar?

- Tata mi-a fost si-mi mai este maestru. Apoi fratele mai mare care m-a ajutat sa trec direct peste varstele nasoale ale scrisului, care mi-a indicat anumite directii din ceea ce scriam ca fiind false, sau... Un mare maestru ar mai fi Dumnezeu, daca exista asa ceva, care a facut toate lucrurile asa de frumose si de incalcite, ca doar el le poate descalci. In rest, fiecare prieten mi-e un fel de maestru. Nu conteaza daca ei scriu sau nu. Invat sa scriu si sa exist de la multa lume: de la baieti de cartier, de la oameni care au stat pe muchia cutitului - veterani ai razboaielor din Afganistan si Transnistria, de la baieti care au fost impinsi sa fure in Occident, de la drogati, de la mama, de la iubita, de la nebuni, de la bunicul care nu vorbea de anumite perioade din viata sa, de la bunicul care a murit inainte de nasterea mea, de la editori (in special de la Musina), de la golul ce se deschide uneori in mine si pe care trebuie sa-l acopar cu ceva, ca pe o saltea rupta in mijloc. Mao sa-mi fie martor.
Intrebarea ta despre scriitorii unanim recunoscuti, dar care nu-mi plac mie contine si raspunsul - Proust. Ar mai fi multi, dar nu ma deranjeaza asta deloc: sa le fie tarana usoara.
Nu am fost si sper ca nu ma voi seniliza niciodata sa fiu categoric in ceea ce priveste o bibliografie obligatorie. Asa ceva pur si simplu nu exista. Sa-si faca fiecare o bibliografie! Din bibliografia mea romaneasca nu poate lipsi Creanga, Urmuz, Ionesco, ar fi timpul sa-l mai citesc pe Goma. Si pe altii mai tineri.

- Mi-e foarte interesat ce te-a invatat Musina, ca pe mine "m-a invatat" un singur lucru: ca nu trebuie sa ai incredere in nimeni (prin exemplu foarte personal, iar eu, totusi, nu sint paranoic) si ca s-a saturat sa aiba totdeauna dreptate, iaca…
Ca cu Dumnezeu m-am prins…

- M-a "invatat" cum se iscaleste un contract de editare a cartii, cum tu, ca autor, nu mai contezi dup-aia, cum e sa vii din Moldova ca sa lucrezi pe 500 de mii pe luna, apoi cu 250 (acum, in 2002)… Oricum, tinerii in ziua de azi nu mai sunt recunoscatori! M-a invatat si alte lucruri bune, dar atunci nu-l cunosteam in ipostaza lui de la parter. E bine uneori sa nu cunosti oamenii pana la capat (au prea multa dreptate, ce ne facem cu ea?) - dar totul ar parea atunci atat de frumos! Mai ales ca in Romania se zambeste mult (si) pe strada.

- Cum iti pare viata literara, romaneasca, actuala? Ce-ti place si ce nu chiar in cercul asta, al literatilor? Prin ce se deosebeste, din cite ai observat, viata literara la Cluj - Bucuresti - Chisinau?

- Mi se pare oribila, dezechilibrata, ca, de altfel, tot "sistemul" din Romania. Nu-mi place nimic in cercul literatilor. Mi-e rusine cand cineva ma prezinta ca scriitor. Nu din cauza ca nu-mi place ce fac, ci pentru ca eu nu ma consider unul de-al lor, din lumea murdara a scriitorilor, de aici si din R. Moldova. Nu intamplator, cand cineva vrea sa te faca nebun, iti zice pur si simplu poet. Si cum tot romanul s-a nascut poet… Cum o carte ca "Anii nebuni ai socialismului" de Stefania &T.T. Cosovei poate sa ramana neobservata? Oare nu din cauza ca ii cam rade pe optzecisti si nu numai? Si alta, de exemplu jurnalul lui Cartarescu, un volum catastrofal, sa fie atat de mediatizat s.a.m.d., de zici ca Lenin a mai lansat o carte. Nu am nimic cu optzecistii, ma enerveaza ca regulile aberante ale jocului de inainte de '89 au ramas la fel, ca au fost la putere 60-istii, apoi 70-istii si acum, normal, 80-cistii. Asa s-a dus generatia 80 la rapa.
Viata literara din aceste orase nu se deosebeste mai cu nimic. Doar ca fiecare e cu scara lui valorica aberanta. De exemplu, Gheorghe Perian nu e prea bagat in seama prin Cluj, desi e profesor acolo, in schimb "zei" sunt niste scriitorasi de care nimeni n-a auzit in alta parte. In Chisinau vin poeti ce sunt prezentati ca fiind foarte importanti in tara, dar care de fapt… Peste tot e o lupta scarboasa pentru teritoriu, asa, ca la sobolani.

- Esti tipul scriitorului mereu in actiune, care scrie mult. Desi au cam trecut anii gloriosi ai socialismului, ai un "sertar" "doba de carte". Si la ce lucrezi acum, deci?

- Lucrez in continuare la cateva volume incepute demult. Unul e de proza (scurta/roman) si e aproape cu totul diferit de "Pizdet". Apoi vreau sa mai fac o carte despre/cu oameni impusi sa fure, in Occident, apoi vine "Poezia rock", apoi alt roman despre care stiu si eu foarte putin. Scriind, cu incetul ma las de scris, daca nu e cumva amagirea fumatorului. Intre timp as vrea sa-mi bucur parintii - sa termin dracului odata facultatea. Ca incep deja sa cred ca a fi student e o profesie. Mai departe habar n-am ce-am sa fac. Poate am sa intru-n NATO!

- Cum iti pare literatura scrisa de tineri, acum? Ce scriitori tineri iti par mai interesanti?

- Mi se pare ca tinerii au o directie buna in literatura. Daca acum cativa ani "postmodernism", "Cartarescu", "Musina", "optzecism" erau niste termeni sacri, daca cineva nu era de acord cu parerea generala era considerat nebun, acum tinerii incep "sa vorbeasca", sa spuna ceea ce cred cu adevarat, de asta suntem cu totii "niste nebuni". COMANDOul de la Chisinau, care mi se pare si acum cel mai tare grup de tineri scriitori (Fruntasu, tu, Bastovoi, Crudu) cam asa a patit. Pentru un poem in "Vatra" Fruntasu a fost injurat vreun an, despre tine nu e frumos sa zic aici…, Bastovoi e clar "sisi, altfel cum sa te calugaresti de buna voie", iar despre Dudu ce sa mai vorbim?, el a devenit simbolul anumitor lucruri, despre care "lumea buna" aproape ca nici nu mai vorbeste, ci doar forteaza un zambet frumos.
Tinerii mi se par pe calea cea buna, sa-i dea Domnul lui Paul Goma sanatate ca il aducem noi inapoi. Sau mergem cu totii la el. In afara de COMANDO, mi se par (foarte) interesanti, cum zici tu, niste tineri scriitori din Cluj, de care am fost surprins, desi ne cunosteam de ceva vreme. Ei scriau doar de placere, avand o anumita iritatie fata de "mecanismul" literar romanesc. Sunt Cosmin Masca, Mihai Matei (ambii sunt si pictori), Laura Francisca Marcu - un Urmuz combinat cu Daniil Harms, daca va imaginati asa ceva. Dupa ce i-am adus la KLU, sper ca lucrurile sa se normalizeze. Imi mai plac Eva Negru, UN Cristian, Stefan Manasia, Nicoleta Clivet, Ianus, Sandu Eftodi, Ruxandra Novac, Pavel Paduraru (sper ca s-a dezalcoolizat), Cristian Sarbu (sper sa fie viu), Doina Postolachi (sper…), Dan Sociu, multi autori anonimi de grafitti, baietii de la "LUNA AMARA", de la "PARAZITII" si de la "METADON" care au niste texte "superbe", ca sa-l parafrazez pe Mircea (Onofrei), s.a. Sigur ca sunt mult mai multi tineri buni. Cred ca acum s-ar putea scoate o antologie a tinerilor scriitori care ar fi cu mult deasupra antologiei optzeciste a lui Musina. Daca cineva crede ca fac glume proaste, acum, sa devina sponsor si fac eu antologia.

(aprilie 2002, Cluj)