Nicoleta CLIVET

Mihai Vakulovski: In comparatie cu proza si mai ales poezia, in critica literara se debuteaza foarte rar si, de obicei, e vorba, cum zicea, nu?, Calinescu, de cineva care s-a ratat, ori in proza, ori in poezie…

Nicoleta Clivet: Nu cred ca se debuteaza rar in critica literara, dimpotriva. Sau, cel putin in ultima vreme, au aparut tot felul de condeie critice dispuse la evaluari si (mai putin) reevaluari. Genul continua sa fie pentru multi seducator, cu toate ca are in el ceva parazitar. Sau poate tocmai de asta, mai stii? Cit despre vorba "divinului critic", sa fim seriosi! Teoretiza si el, luindu-se pe sine drept model (sau cobai?), nici nu cred ca se astepta sa faca o asemenea cariera didactica…Revenind, problema e ca debuturile, multe - putine, cite exista, nu sint asa relevante. Daca m-ai pune sa dau niste nume, ar fi ceva mai greu…

M. V. - "…ceva mai greu"

N. C. - Intelegi tu, multi chemati, putini alesi. Cea mai simpla dovada ne-o ofera "observatoristii", impartiti in specii si subspecii, in cronicari si recenzenti, cei din urma - mereu altii. Personal, il citesc cu atentie pe Paul Cernat si ca sa ma amuz pe Iulian Baicus. Primul mi se pare "bazat", ca sa zic asa, al doilea - logoreic si stufos. E interesanta si Victoria Luta, din pacate, insa, ea tine sa se exprime mai mult pe carti atipice, bizare si cade uneori intr-un soi de patima a enumeratiei care n-o prinde. De altfel, cred ca exista o nota comuna a tinerilor critici: majoritatea scriu bine, dar mai nici unul nu stie sa citeasca. Exemplul cel mai la indemina este C. Rogozanu, demn urmas al lui Alex. Stefanescu la cronica "Romaniei literare". Rogozanu citeste ca un functionar de la serviciul de registratura; la el trebuie sa treci testul bibliografiei: daca e prea vasta, te asigura ca nu-l complexeaza, daca nu e "postmoderna", te trimite sa ti-o refaci, daca nu e deloc, se mai relaxeaza si el…E genul circotas si ambitios, cred ca va face ceva "cariera", adica exact ceea ce nu ma intereseaza.

M. V. - Apropo de "observatoristi", cum le zici tu (de la "Observator Cultural", revista noua), am auzit despre ei ca-s "viitorul criticii literare", "viitorul literaturii romane", "viitorul Manolescu" s. a.m. d., cei care-i inscriau pe aceasta linie promitatoare fiind nu chiar Alex. Stefanescu etc., ci Gh. Craciun, I. B. Lefter (nu-ti mai zic…), de fata cu Manolescu…

N. C. - Care se prapadea de ris, nu? Oricum, ma bucur sa aflu ca mai sint si unii care se intereseaza de "viitorul literaturii romane", nu doar de cel al institutiilor literare… Cit despre "viitorul Manolescu", nu ma surprinde. Multi, suspect de multi sint cei care nu au sentimentul existentei ca scriitori numai pentru ca nu mai exista o singura autoritate critica apta sa le certifice "opera". Intrebarea e daca avem intr-adevar nevoie de un al doilea Manolescu. In fond, de ce nu ar aparea un al doilea Lovinescu? Am fi si mai cistigati, nu? Ideea e ca s-a cam terminat cu monopolul in critica, nu si cu nostalgicii lui… Altceva nu inteleg: cine era, pina la urma, "viitorul Manolescu"? Paul Cernat sau C. Rogozanu? Paul Cernat are sanse sa devina criticul Paul Cernat, dar C. Rogozanu…daca vad unii in el urme manolesciene, se inseala, vorba lui E. Ionescu, "ca niste buruieni care cred ca ploua cind urineaza o vaca peste ele".

M. V. - "Viitorul Manolescu" era Paul Cernat, iar pe post de Lovinescu (E.) - Gh. Craciun. (Lansarea cvatrologiei I. B. Lefter, la Tirgul de Carte "Gaudeamus", Bucuresti, 2000, unde era si Manolescu). Ambii simpatici. Dar hai mai bine sa vorbim despre E. Ionescu. Te-ai remarcat intre criticii "de viitor" (d-aia facem interviul asta!) prin mai multe, ca doar n-am sa te laud aici si acum… E vorba de rubrica permanenta din "Cuvintul" si, in primul rind, de cea de la "Vatra", unde publici de mai demult, daca putem sa zicem asa despre un critic f. f. tinar.

N. C. - Asta cu criticii "de viitor" nu-mi suna bine in gura unui poet… Poate ca sintem cu totii niste "viitoare tinere sperante", nitel cam rasfatate. In definitiv, majoritatea am publicat devreme, usor, cei mai multi chiar din timpul facultatii; ramine de vazut citi vor confirma. Sint create toate conditiile ratacirii pe drum (mai ales ca ne lipsesc si modelele). Riscante imi par incercarile, necesare, de altfel, de innoire cu orice pret a limbajului critic, cu toate excesele de rigoare. Regasesti atitea -isme in textele "celor ce vin", ca nu mai stii ce sa crezi… Voga postmodernista e si ea departe de epuizare, iar tinerii se cam inghesuie sa-i dea apa la moara. Si se inseala, tot "ca niste buruieni…"
Acum, ca am inteles de ce facem interviul asta, sa revin la mine. Dupa ce am terminat facultatea (Filologia, la Brasov), m-am scolit si eu la "centru" (studii aprofundate de literatura romana contemporana la Bucuresti), de unde m-am intors repejor acasa, sigura ca literatura ca la Brasov nu se face (nu se studiaza) nicaieri. Prima cronica scrisa pentru "Vatra" nu mi-a aparut. A doua, da. In 1998. Apoi si a treia, si a patra… Intre timp, am ajuns preparatoare pe franceza, la nefilologi, si am inceput sa public si la "Cuvintul", unde nu e tocmai permanenta rubrica mea, dar nici n-as putea sa-ti spun de ce…

M. V. - Prima observatie despre textele tale ("sa vorbim numai despre mine") e ca sint mai dure decit de obicei, mai ironice si…mai cinstite.

N. C. - Nu stiu daca sint cum spui, dar stiu ca nu le vreau nici sclifosite, nici "amicale", nici rele cu orice pret. Cit despre ironie… am avut profesori buni.

M. V. - …?

N. C. - Al. Cistelecan, Virgil Podoaba. Dintre cei de la Bucuresti, nici unul. Nu i-am simtit aproape, pe unii - nu i-am simtit deloc. Erau extrem de "profesorali", ca sa folosesc un eufemism; poate cu exceptia lui Manolescu si, uneori, a lui Negrici….dar numai cind avea chef de noi.

M. V. - Si astia de la Brasov aveau chef? (intrebare despre chef!)

N. C. - Da, aveau chef. Unii inca mai au, dar nu toti. Craciun si Musina au cam dezertat, Bodiu si l-a cam pierdut. Chiar zilele trecute l-am vazut cu cravata si am fost neplacut surprinsa. Din fericire, in timpul studentiei mele, stateau la discutii pe coridoare, purtau blugi si mergeau cu noi la o bere (sau mai multe). Acum, ceva s-a intimplat; nu stiu daca si in relatiile actuale cu studentii, dar in cele dintre ei - cu siguranta. Se simte, si e destul de dezamagitor.

M. V. - Ce crezi ca s-a intimplat?

N. C. - Pe scurt, cred ca simt ca timpul nu prea mai are rabdare cu ei, si mai cred ca nu stiu sa imbatrineasca. Generatia 80 are unele probleme in sensul asta… Inainte, cind intram in facultate (corpul T, pentru cunoscatori) eram convinsa ca sint pe pamint sigur. Acum, sint si momente in care cred ca am nimerit pe ceva…moale.

M. V. - Se refera asta si la ceea ce priveste literatura generatiei 80, numita si astazi - in critica, dar nu numai - "generatia tinara"?

N. C. - Ma tem ca da. Si nu numai ca e numita "generatia tinara", dar asa se si considera, sfidind evidenta. Optzecistii, cu putine exceptii (ma gindesc la cei "demisionari" in special) cred ca literatura romana se va termina cu ei, ca la plecarea lor se va stinge lumina si gata! Or, s-ar putea sa nu aiba dreptate. Se mai ivesc, pe ici, pe colo, si noi talente…

M. V. - Nu mai tin minte cine zicea (dintre cei din "Vint potrivit pina la tare") "critici batrini fara nici o speranta la un ceai cu tinere poete pline de speranta", sau cam asa tscheva…

N. C. - Daca vrei tu…

M. V. -Despre ce carte / autor era prima cronica (cea neaparuta) de la "Vatra"? Ce rol au avut pentru tine revistele studentesti?

N. C. -Era despre monografia Stanescu a lui Corin Braga. Ar fi trebuit sa apara intr-un numar consacrat monografiilor critice din ultimii ani, numai ca numarul cu pricina n-a mai aparut. De citit, citeam reviste studentesti, de scris, n-am scris in nici una. Nici macar in "Erata" filologilor brasoveni, intre timp disparuta, din vina (dezinteresul)lor.

M. V. - Am observat (sic!) ca scrii critica si la proza, si la critica, si la… Are vreo importanta, pentru tine ca si cronicar, genul, specia cartii despre care scrii?

N. C. - Normal ca are importanta. E mai usor sa scrii despre critica sau despre proza decit despre poezie. Dar poezia e mai provocatoare, te solicita mai mult… Totusi, specializarile de genul "critic de poezie", "de proza" etc. nu-si prea au rostul. Nu ma tenteaza o astfel de "specializare".

M. V. - Cum iti pare, acum, viata literara; ma intereseaza cum e vazuta literatura de ochii cei mai proaspeti, cei mai tineri (sa mai zic si cei mai frumosi?) ? Ce-ti place si ce nu-ti place, nu-ti convine?

N. C. - Ce-ar putea sa-ti placa? N-ai impresia ca viata literara (care nu e totuna cu literatura), la noi, inseamna trai chinuit, imbicsit, ros de tot felul de birfe, invidii si "comploturi"? Mie asa imi pare. Sint voci care-ti fac distinctii "clare" intre centru si provincie, dar zau ca nu e cazul. Totul e o provincie. Pentru mine, de la Brasov, Bucurestiul se vede la fel de mic, ca si Mizilul…

M. V. - Din cind in cind, foarte, foarte rar, mai apare cite o "discutie", cite o "disputa" mai mult sau mai putin literara. Ce zici?

N. C. - Da-mi un exemplu.

M. V. - "Al doilea razboi cu toata lumea", cum i-a zis Al. Cistelecan, sau, cum i-a zis Al. Musina, "lupta pentru ciolan" e bun?

N. C. - Exemplul tau nu e bun, dar e tipic, pentru ca sustine exact provincialismul de care vorbeam, complicat si de balcanism. Rafuiala lui Ianus e departe de "razboiul cu toata lumea" al lui E. Ionescu. Sau, daca vrei, are ceva second hand in el. Furia lui continua sa mi se para abstracta (daca "Vatra" ar aparea mai des, lucrul asta ar fi mai vizibil), iar lista propusa… o facatura. Deocamdata, nu exista o "generatie 2000", asa ca numele insirate acolo (printre care si al meu, cu totul intimplator mentionat, si cind spun asta, stie Marius Ianus la ce ma refer!) formeaza un fel de grup Millenium, de la care numai salvarea nu se poate astepta. "Razboiul" lui Ianus nu e "cu toata lumea", ci doar cu citeva "institutii", precum I. B. Lefter, Dan Silviu Boerescu…

M. V.- Ce anume stie, el, Marius Ianus?

N. C. - Stie cum si-a facut "lista", pur si simplu… Cu sugestii, in colaborare, ca sa zic asa…

M. V. -Cum iti alegi cartile despre care scrii (ca doar n-am sa te intreb de ce scrii cronica literara) ?

N. C. - Pentru "Cuvintul", e mai simplu; scriu despre cite o carte de critica, se presupune ca si cea mai buna a lunii. La "Vatra", sint niste shortcut-uri, cum le-am spus, pe carti de debut. Din pacate, nu prea ajung debuturile la mine, exceptie facind, bineinteles, multimea de (pre)stanescieni slobozi la condei, care si daca-i razi intr-un text se arata recunoscatori…

M. V. - Sau -din contra- chiar daca-i "lauzi", se supara. Nu e nici pe departe cazul, dar mi-am amintit cum D. Crudu zicea ca s-a suparat pe el Daniel Piscu (la care locuia atunci), din cauza unei cronici (la "Monitorul de Brasov", auzi…). Intrebindu-l daca-l "radea" si spunindu-mi ca din contra, fireste ca l-am intrebat si de ce s-a suparat poetul D. Piscu. "Fiindca nu l-am laudat mai tare"…

N. C. - Daca-i "lauzi", se mai pot supara pentru ca nu i-ai "laudat" in ceea ce priveste esentialul… care, critic nemernic fiind, ti-a "scapat", fireste! De exemplu, pe I. B. Lefter nu-l poti lauda decit spunindu-i ca e postmodern. Dar cum eu cred ca nu e …

M. V. - Vad ca-l amintesti mai des pe I. B. Lefter…

N. C. - Nu mai des decit tine. E, totusi, unul din actorii principali de pe scena noastra literara, nu?

M. V. - Ceilalti? (in echipa, dar si in campionat)

N. C. - Majoritatea ii asista jocul. Si atita timp cit se multumesc cu asistatul, n-au nici un drept sa astepte sa li se centreze…

M. V. - Deci e vorba despre un personaj important.

N. C. - Nu e vorba decit despre unul care-si da importanta.

M. V. - Care-ti par cele care chiar conteaza, in afara de Ianus si Lefter, bineinteles?

N. C. - Dintre cei tineri (cu adevarat!), Doina Ioanid si Dumitru Crudu, de exemplu. Dintre ceilalti, Ion Muresan, tot de exemplu.

M. V. - Cum iti pare literatura "cu adevarat" tinara (nu "generatia tinara", adica "optzeci") si ce se vede din ce deja exista?

N. C. - Literatura "cu adevarat" tinara e captiva, din pacate, in sintaxa optzecista. Mai ales in poezie. Exista un fel de miraj al formelor poetice optzeciste (poezia fiind domeniul in care ei au mers cel mai departe), iar cei tineri nu reusesc sa i se sustraga. In proza, presiunea optzecista e mai slaba, motiv pentru care aici s-ar putea face mai multe inovatii. Care au si inceput, si ma gindesc la Adrian Otoiu, Ion Manolescu, Alina Nelega…

M. V. - Si, in afara de mare si literatura, care probabil ca sint hobby-uri, ce-ti mai place sa faci, asa, in viata de zi cu zi, ca sa zic asa?

N. C. - N-or fi ele chiar hobby-uri marea si literatura, marea e un rasfat, literatura o provocare, iar viata de zi cu zi ceva situat dincolo de bine si de rau in categoria necesarului, cu plimbari pe sub Timpa atunci cind nu ies ursii la promenada, cu muzica (jazz), si cu prieteni la o bere sau la un gin…

(17 iulie 2001, Brasov)