Mitos MICLEUSANU


"Totul e foarte serios, procesul de lucru este o transa care ma ajuta sa evadez din temporalitate, sa ma detasez, sa ma reevaluez, iar odata cu mine sa redescopar lumea, existenta, fiinta",
interviu cu Mitos Micleusanu

- Mihai Vakulovski: Mitos, ai venit in literatura din artele plastice (liceu de arte plastice, academie de arte vizuale, numeroase expozitii, albumul "Amokalipsis"). Cum s-a intimplat asta? Cum ai inceput sa scrii? Cum erau primele tale texte? Ai inceput, ca tot romanul, cu poezie sau intotdeauna ai scris proza?

- Mitos Micleusanu: Inca din liceu, tin minte, a 7-a - a 8-a, adica in 1986-87, scriam tot felul de "dracovenii" suficient de extremiste intr-un cadru scolar, dar treaba asta se intimpla oarecum din amestecul de distractie si frustrare, deoarece liceul n-a fost pentru mine un loc foarte placut, noroc de prietenii si colegii de scoala, o echipa cit se poate de nonconformista, unu mai talentat decit celalalt, cum se spune… Aveam un coleg care mai scria "dracovenii", cu el ne "distram copios" la capitolul "macabritati", orori si alte tragicomedii negre. Ne completam oarecum. Macar noi scriam, in timp ce altii de seama noastra, mai frustrati si mai cruzi (Chisinaul, dupa cum stii, a fost si este o scena foarte nelinistita) spinzurau pisici, mai mutilau, mai violau... Noi scriam despre asta, infantil, cum puteam, telegrafic, caraghios, instinctiv... Totusi, desenul, pictura si educatia fizica (: au fost pe primul loc, cu toate ca n-am fost un elev stralucit. Tot in liceu, dar nicidecum in programul scolar, am descoperit prima carte care m-a marcat, asa cred acum, privind inapoi, un volum de proze semnat Edgar Poe. Mai tirziu, imediat dupa terminarea liceului, am avut o perioada mai romantica, am scris poezie, cu tenta "mortuara" bineinteles, dar nu m-a tinut prea mult, si e bine asa…

M.V. - Povesteste despre copilaria ta, ce legatura are ea cu ceea ce scrii? Ai momente din copilarie pe care nu le poti uita, care te-au marcat? Despre rolul biograficului in literatura...

M.M. - Sper ca M.M.-ul asta nu aduce a Merlyn Monroe, Marilyn Manson sau Mikluha Maklai, sau toate la un loc (: Despre copilaria mea: Scoala-Spital-Vacanta-Spital-Sport-Spital. Asa ceva. Am avut o copilarie suficient de bolnavicioasa si frumoasa in acelasi timp, asa incit m-am ales cu o colectie de angoase colorate si o atractie-respingere irezistibila fata de medicina, patologie, cimitire. Dar n-as vrea sa dramatizez, am avut si am parte de parinti Minunati. Despre ei sunt prea multe de povestit, 99,9 de bine. Dar sa ma intorc la experientele din copilarie. M-am nascut usor prematur si la citeva saptamini m-am imbolnavit grav si am intrat in coma. Tatal meu era medic, el m-a salvat. Asa a vrut Dumnezeu, El le face, El le desface... Aici nu cred ca e loc de analize si teoretizari. Ai intrebat despre rolul biograficului. Spre exemplu prima proza din volumul "Organismecanisme", acea fetita mutilata, gasita in curtea unei gradinite este combinatia a doua amintiri de-ale mele, o adolescenta dezmembrata care a fost gasita in padure si avea o stea scrijelita pe frunte cu lama. Pe ea am vazut-o la o morga din orasul Balti. Si o alta crima cu viol, o fetita gasita in curtea gradinitei din cartierul unde locuiam. N-am uitat acele imagini, tragedii, apocalipse particulare, nici nu stiu... Aveam 10-11 ani pe atunci.

M.V. - Ai publicat doua carti deodata, "Organismecanisme" ("Ziua") si "Tuba Mirum" ("Pontica"), volum la care ai facut si coperta. Care este cartea ta de debut?

M.M. - "Organismecanisme" e prima carte. N-as vrea sa insist, dar aparitia cartii o datorez lui Marin Mincu si Ruxandrei Cesereanu, scriitoarea care m-a introdus, ca sa zic asa, in lumea literara din Bucuresti. In cele din urma, aparitia cartii "mi-o datorez mie" si celor de la Ziua. Modestia e mare lucru in ziua de azi, he he, apropo, cred ca exista modestie neagra si modestie alba, precum invidiile negre sau albe, umorul... Continuind ideea, exista probabil pofta neagra, ura alba, intelepciune neagra (cea mai periculoasa), liniste cenusie, dezmat portocaliu... Stop machina!

M.V. - Cum ai decis ca volumele tale sa se numeasca astfel, si "Organismecanisme" si "Tuba Mirum" fiind doua titluri greu de memorizat?

M.M. - Ce e de memorizat? Se poate si mai rau. Imagineaza-ti urmatorul titlu de roman:
"O perioada indelungata am crezut ca printisorul se implica neconditionat, dar muierile de la catedra mi-au dezvaluit citeva spectre periferice". Sau "Nekrobotomograful Stroboscopic si Musca Subtila". Iar despre Organismecanisme, organe cu iz de mecanisme, mecanisme cu iz de organe, nu cred ca e ceva de memorizat, ci mai degraba de reamintit, stii si tu, Anamneza poate fi mai cutremuratoare decit Amnezia.

M.V. - Experimentezi foarte mult in cartile tale, ai de toate - si jocuri lexicale, si inversari spectaculoase, si descrieri hiperrealiste, violente, sexuale, folosesti diferite straturi lingvistice si exploatezi foarte mult realitatea... Cum ai ajuns la stilul acesta?

M.M. - In primul rind atractia mea fata de experimental, mai cu seama in muzica, cinematografie si literatura. Incercarea de a scapa de conventionalitate pentru a scapa de o anumita claustrofobie sociala, corporala, culturala... Iar pictura este pentru mine o zona de reculegere, de reevaluare. In pictura nu simt nevoia de experimental, e o zona intermediara in care ma ascund atunci cind lupta cu morile si ororile ma istoveste. Stii si tu "Mascarada supraetajata din supermarketul desertaciunii" (alt titlu usor de memorizat). Totusi, experimentul nu ma intereseaza din punct de vedere tehnic, ci mai degraba ca proces de deconstructie-reasamblare simbolica a notiunilor, conceptiilor, dogmelor atrofiate, de genul: "Voi n-aveti dreptate! Eu stiu Adevarul!" O eroare ca asta se repara in trei etape: unu: "Voi aveti dreptate, dar eu stiu Adevarul!" doi: "Voi ma aveti pe mine, iar Adevarul are Dreptatea!" si trei: "Eu va stiu, dar Dreptatea nu inseamna intotdeauna Adevar". Asadar, operatia plastica a reusit, am stropit cadavrul cu parfum. Dincolo de toate astea, de experiment, de aberatie, de cautare, se afla dorinta de expansiune mentala, dar mai cu seama spirituala, conceptuala, cautarea sensurilor, fortarea limitelor, toate acestea vin dintr-o neliniste uneori explicabila, alteori inexplicabila, dar in majoritatea cazurilor legata de moarte. Asta ne framinta pe toti, iar daca nu ne framinta, ne va framinta... Acum despre influente. Exista bineinteles acel grup restrins de scriitori pe care ii consider astazi fundamentali (lasind la o parte fundamentalismul): Mamleev, Erofeev, Sorokin, Pelevin, ca sa nu mai amintesc de Poe, Meyrink, Dostoevski, Bulgakov, Sologub, Kafka, Buzzati, Cortazar, Musil, Turnier, Vian, Hlebnikov, Harms, Urmuz, Blecker, Monciu-Sudinski, Naum, Cartarescu). Ceilalti sa-mi ierte ignoranta, dar nu vreau sa omit pe nimeni din cei numerosi si dragi prieteni scriitori, poeti sau pictori, care ar putea mai tirziu sa ma impuste in cap cu mitralierele de puf anticonvulsiv, fiindca daca voi scrie numai despre Chiva si Peniuc, atunci Tupa si Comartin vor pune ceva la cale si ma vor calca cu locomotiva lor particulara, iar domnul Soviany doar imi va arunca o privire si voi sucomba instantaneu. Ca sa nu zic de reactiile catastrofale cosmofonice pe care le voi resimti din partea lui Mocanu, Tolici, Vladareanu, Urmanov, Pasima, Cara sau Ianus. Despre fratii Vakulovski alta data. Nu de alta dar n-am chef de vizite nocturne cu spargeri de usi, amortizoare, sabii, grenade etc. Oricum voi fi macelarit de cei omisi. Sa continuam deci.

M.V. - Vii de pe Planeta Moldova, ca sa te citez (poate te opresti si la www.planeta moldova.net). Care e reactia scriitorilor romani cind afla ca esti basarabean? Iti amintesti cazuri mai interesante legate de asta? Ca scriitor de limba romana conteaza locul nasterii? Apropo, cum ai ajuns in Romania? La Bucuresti?

M.M. - Toate cazurile au fost interesante, toate reactiile au fost frumoase, totul e minunat, sunt fericit, sunt roman, toti sunt fratii mei, toate sunt surorile mele, nepotelele mele catifelate, scolopendrele mele mecanomorfe, pe unde mai zburdati curvulitelor, mai tineti minte inmormintarea Matroanei Kali? (Hopa). Dragi colaboratori de la sectia descompuneri! Va declar solemn, sunt basarabean nascut in Ucraina si ma invidiaza intreaga Japonie plus juma' de Groenlanda si zece hectare de furnicare din Norvegia! Lasind la o parte absurdul si tragicomedia, am avut nevoie de zece ani ca sa ma adaptez in Romania in sensul adevarat al cuvintului, si asta nu pentru ca romanii nu m-au tratat frumos, ci pentru ca eu sunt in esenta un inadaptat. Pe de alta parte am o multime de prieteni, prietene, amici, cunostinte, vecini, straini, diverse animale, plante, paduri, tot soiul de obiecte inutile, asadar, n-am nici un motiv de suferinta. Totusi, un lucru vreau sa-l spun cu toata seriozitatea, imi place Romania si imi plac romanii, chiar daca uneori imi vine sa ma sinucid. Dac-ar fi niste tari cu care mi-ar placea sa fuzioneze Romania, ar fi Japonia, Spania si Rusia. Sunt curios ce-ar iesi. Sincer sa fiu, n-as pleca din Romania in alta parte, romanii n-au cum sa inteleaga (daca n-au trait intr-un mediu mai ostil, mai bizar, mai intunecat) cit de "caldut" este in Romania. Cind ii vad pe unii cum se caca pe ei, cica sa ne caram, sa emigram, imi vine sa rid, ca sa nu le spun in fata ca sunt fraierii ce dau broasca din mina pe vipera de pe gard. Stii vorba aia: "De la rau, la mai rau, dar tot spre bine" sau nu - "De la mai bine la si mai bine, dar cine?" Mai departe. Ca scriitor de limba romana, venind din Basarabia ai citeva avantaje si dezavantaje. Voi incepe cu avantajele. Esti mai salbatic, mai sufletist, mai naiv, mai sec, adica foarte putin cosmetizat si prin urmare mai sincer. Asta te face si vulnerabil, dar timpul le repara pe toate. Iar dezavantajele le-am uitat, oricum erau putine si de ordin tehnic, adica reparabile.

M.V. - Cum iti pare literatura romana scrisa acum? Cine dintre scriitorii contemporani iti place mai mult? Dintre scriitorii tineri? Cine dintre scriitorii tineri in voga nu-ti place deloc ca om? Cine dintre scriitorii admirati sau sustinuti de anumite cercuri literare ti se pare umflat, nu-ti place?

M.M. - Literatura romana de astazi are doua fete, sau trei, patru, opt... Oricum una e mlastinoasa, alta e stralucitoare, o a treia e plata, cenusie, etc. E foarte complicat. Pe deoparte, scriitorii si in general, artistii intelectuali, mi se par uneori excesiv de orgoliosi, unii mai introvertiti, altii mai excentrici, dar in esenta preocupati parca de autoritatea lor, pozitia ierarhica, nu stiu... Mai cu seama intelectualii mai virstnici (nu toti, evident) se trateaza intre ei foarte ciudat, ai impresia uneori ca e o competitie cinica in jur, un sport al intelepciunilor, al arogantelor bine mascate, cu alte cuvinte o tristete de nedescris. Asta mi se pare a fi un fel de constipatie intelectuala cronica, ierarhica. Tineretul (tinerii scriitori) este mai relaxat, dar intristat, infometat, putin sustinut. Putinii care depun un efort substantial, dupa parerea mea, pentru a sprijini si promova literatura noua, sunt si ei atacati si bombardati cu substante din alea, stii tu, asa maronii, urit mirositoare, cum le spune, nu mai stiu, Ah da, mi-am amintit, cacat. Bombardamentul asta vine din partea celor mai "corecti" si bineinteles, foarte, foarte intelectuali, foarte intelepti si interesati de soarta literaturii tinere. Sper ca m-ai inteles, unii dintre ei nu dorm noptile de grija literaturii tinere, dau cu mertanele prin canale de emotie si neliniste in legatura cu avangarda mileniului 8. Ma rog, sa nu scormonim, cum spunea mosu… Despre scriitorii care imi plac am mai scris, in parte… Am omis probabil vreo trei, patru, de cine imi era mai drag, bineinteles. (Asta e formula perversitatii industriale). Un scriitor preferat nu am, un scriitor in voga nu inteleg ce inseamna, fiindca "voga asta" se cam impute pina la urma, in majoritatea cazurilor, si putini scriitori sunt capabili sa lucreze semidescompusi. Intrebarea ta era daca exista un scriitor recunoscut, dar care nu-mi place ca om. Bine, sa vedem... Unii dintre scriitori nu-mi plac ca oameni, dar imi plac ca lebede, alti scriitori imi plac mai mult ca elefanti, iar unii imi plac mai mult ca veverite. Ce sa mai zic, o penultima poanta alterata: "Scriitorul e scriitor, omul e om si sa nu mai confundam farfuria cu ciorba!"

M.V. - Cum iti par editurile si revistele culturale romanesti? Ce ai face tu daca ai fi director de editura, redactorul sef al unei reviste culturale importante sau presedinte al unei uniuni sau asociatii scriitoricesti?

M.M. - Ca tipografie-editura, Ideea Design & Print mi se pare brici. Si bineinteles Pontica, Paralela, Cartier, Vinea, Polirom, Univers... Evident, ca aspect exterior mai au pina la Ad Marginem de la Moscova sau Symposium de la Petersburg, dar in timp vor recupera. Humanitas ma cam enerveaza cu elitismul lor lacuit. Mai bine s-ar apuca sa scoata pe hirtie igienica poleita cu aur autori cocalari, boschetari si amariti din subterane. Ar fi o treaba serioasa, nobila, avangarda de ajutorare, nu filoso-fite, lac si lux labuta trista. Despre Rao nici nu pot vorbi, umorul meu negru, sufera o decompresie grava. In afara de revistele porno cu papagali si meduze, imi place revista Art-Hoc si ziarul Bufnita Intunericului. Si bineinteles revista "Eurolepsia". Dac-ar fi sa fiu director de editura, nu stiu, as face abstractie de modelul occidental de design al cartii, as merge pe materiale nonconventionale, metale pretioase, solzi de peste, puf si pene de colibri, as experimenta pina as falimenta si astfel cariera mea de editor s-ar termina in prima zi de munca. Dac-as fi presedinte de asociatie, mi-as restabili editura unde as mai experimenta un pic, pina la urmatorul faliment.

M.V. - Pe cine dintre scriitorii tineri il vezi carierist, viitor presedinte al US sau asa ceva? Cine crezi ca ar merita sa fie, acum, presedinte al US, din Romania si din R. Moldova? Peste 5-10 ani?

M.M. - Pe Chiva il vad presedinte al Romaniei peste un an, maxim. Pe mine ma vad Presedinte al Bulgariei peste o saptamina cel mult. Pe Tupa il vad presedinte al Statelor Unite, peste cel mult o ora, dupa ce va citi interviul. Pe Elena Vladareanu o vad ca General al fortelor oculte din Sahara, cel mult peste 20 de secunde. Pe Comartin il vad presedinte al Constelatiei Salamandra in cel mult opt ani, iar pe Peniuc il vad stapinitor al Quazarilor si Pulsarilor din perimetrul AK-B2455002 dupa catalogul Cassius. Urmanov cred ca si-a inaintat candidatura la Londra. Cel mult o saptamina si e rezolvat.

M.V. - Cunosti foarte bine literatura rusa, inclusiv literatura rusa contemporana. Ce-ai traduce din scriitorii rusi contemporani? Ce-ai propune rusilor din literatura romana contemporana?

M.M. - As traduce din Mamleev, Pelevin si Sorokin. Rusilor le-as propune in primul rind un Gellu Naum, asa ceva cred ca le lipseste. In rest nu le prea lipseste. Pe ici colo ar mai merge niste ingrediente, dar momentan ma abtin...

M.V. - Ce ai de gind sa faci in continuare si ma refer acum la ceea ce scrii, nu la desene, picturi, muzica? Ai un plan de viitor, scrii conform unor principii?

M.M. - Lucrez la doua carti in paralel, dar nu pot spune ca am un plan, un principiu de lucru prestabilit. Nu lucrez programativ, ma bazez in primul rind pe improvizatie si inspiratie. Uneori scrierile mele incep de la o schita, o structura schematica transparenta pe care o construiesc in minte, dar nu foarte pronuntata. Nu sunt un artist foarte consecvent, stau prost cu organizarea, dar pot spune ca sunt perseverent si oarecum perfectionist. Scriu din placere in primul rind, numai noaptea. Nu fortez niciodata, daca n-am chef, nu scriu. Uneori ma trezesc hipnotizat, incapabil sa leg o propozitie, ma incapatinez sa finalizez o propozitie intr-un anume fel si nu cedez pina cind nu o rezolv. Alteori scriu fara oprire, fara nici o pauza, cite 4-5 ore la rind, foaie dupa foaie. Totul izvoraste atunci. Apoi ma opresc, citesc, ma distrez sau ma intristez, iar dincolo de procesul tehnic, vizualizez totul, personajele, le vad in culori, le percep, le simt identitatea, le descopar incetul cu incetul in spatiul lor paralel, aproape de mine, vii, in lumea lor din cartea mea. Totul e foarte serios, procesul de lucru este o transa care ma ajuta sa evadez din temporalitate, sa ma detasez, sa ma reevaluez, iar odata cu mine sa redescopar lumea, existenta, fiinta.

(martie-aprilie 2003, Brasov-Bucuresti)

 

E-mail: revista_tiuk@yahoo.com
© Copyright pentru grafica Dan Perjovschi; Webdesign & Webmaster Viorel Ciama
Site gazduit de http://reea.net