ADA MILEA

- Mihai Vakulovski: Draga Ada Milea, acum ai o popularitate foarte mare datorita muzicii pe care o faci, atit de originala incit chiar nu poti fi comparata cu nimeni, cel putin de aici, pe plaiuri mioritice, dar cum a fost aceasta Ada Milea in copilarie? Ce momente din acea perioada iti vin mai des in minte, ce-ti amintesti mai des? Ce fel de copil ai fost? Cum erau parintii si bunicii tai? Poate ne povestesti ceva intimplari din copilaria ta, macar unul "pozitiv" si unul "negativ"… Te-a marcat ceva care s-a intimplat in acea perioada?

- Ada Milea: Nu-mi place ca ziceti "muzica". Mai incet cu "popularitatea"! … si cu "muzica"! Mi-e frica de termenii astia. Sint o diletanta in muzica. Muzica fac cei ce se pricep la muzica. Eu ma joc cu vorbele, cu sensurile lor si cu sunetele. In rest... cint foarte prost. Jocul ma hraneste. Din cauza lui cred ca m-am blocat intr-o copilarie fara sfirsit. Asa ca... pot sa va zic amintiri de ieri (daca-mi cereti amintiri din copilarie). Parintii? Bunicii? Bine... Am locuit cind in Bistrita, cind in Tirgu-Mures. Am fost la scoala cind in Bistrita, cind in Tirgu-Mures. Invatam... nici bine, nici rau (cum e mai rusinos: caldicel); nu eram un copil bun, dar nici rau… Pina sa-ncep scoala (in Bistrita), m-au crescut bunicii (in Tirgu-Mures) si … am aflat ca bunicului meu ii spuneam "mama", oricit ma corectau cei din jur. De pe la 5 ani, tata ma lua cu el la pescuit. Aveam mereu noroc, spre disperarea pescarilor. O data, incercind sa-i impresionez, am facut o "lansare" mareata, dar mi s-a infipt cirligul in partea din spate a pantalonilor. Rideau pescarii de pe ambele maluri cum eu trageam de undita si pantalonii se ridicau. Atunci m-am enervat ca ridea pina si tata si (el zice ca) am spus: "Ce te hlizesti asa, ca un cal baltat la o iapa fermecata?"
Nu-mi amintesc daca m-a marcat ceva, mai tare decit altceva. Eram atit de banala, incit totul ma marca (probabil) la fel: nici foarte tare, nici foarte putin. Asa cum eram si eu: de-o mediocritate… de-o banalitate… Parintii n-aveau cu ce se mindri; bunicii ma iubeau si ei... din inertie... Totul era "din inertie" la mine... pina intr-O ZI.

- Ei, la iubire si la inertie ne vom mai intoarce (poate, daca vei avea chef), dar ar fi fain sa nu pierdem acea "O ZI". Ce s-a intimplat atunci? Cum a fost acea zi? Ai zile pe care ti le amintesti detaliat?

- O sa vi se para aiurea daca va spun. Ar fi bine sa las misterul shef peste acea zi, sau perioada… Ba nu! Ca sa descriu capatul banalitatii, va spun: mi s-au imbolnavit rau de tot ochii. Am fost internata la Cluj (dar nu vedeam nimic, asa ca nu va pot descrie nimic) si mi s-au aplicat tratamente de "cobai", pentru ca eram o raritate in peisajul bolilor de ochi. Mama (medic) era disperata, asa ca imi dadeam seama ca nu e-n regula, mai ales ca mi se faceau injectii in ochi (deosebite fata de cele ale celorlalti bolnavi). Atunci n-am avut ce face… si-am inceput sa-mi pun intrebari existentiale. Cind m-am intors din boala, eram alta persoana.

- Vrei sa-ti amintesti de perioada studentiei? Cum a fost, cum te-ai inteles cu colegii de facultate-grupa-camera? Ce prieteni noi ti-ai facut si cum te mai intelegi cu prietenii "vechi"? Despre profi… Cind ai inceput sa cinti? Si CUM? Cine au fost primii tai ascultatori?

- Am inceput sa cint in liceu, cintece despre materii, profi, elevi… De exemplu: "ma doare fizica", sau "nu mi-e frica, nu mi-e frica / cine-i azi director, poate miine pica"… La facultate m-am folosit in orele de improvizatie si de faptul ca nu am dat admitere la medicina. Asa am "preparat" cintecele studentiei.
Prietenii ramin prieteni. Cei care nu ramin… inseamna ca n-au fost. Eu sint fericita si norocoasa cu "cei vechi" si am cam dat-o-n bara cu "cei noi". Ma gindesc cu drag, dar rar, la facultate… Eram doar 9 in clasa. Profii au fost si cumsecade si rai cu noi, asa cum le sta bine profilor sa fie. Se pare ca au fost eficienti si-s tare mindra ca am fost colega cu unii colegi (de exemplu cu Sorin Leoveanu).

- Povesteste-ne despre job-urile tale, ce-ai facut dupa absolvirea facultatii?

- Am jucat la Teatrul National din Tirgu-Mures tot felu' de roluri, care, in general, erau atit de "importante", incit spectacolele s-ar fi putut tine linistit fara mine. Mi-am dat citeva demisii (pina m-au crezut cei din conducerea teatrului) si m-am mutat la "Teatrul LUNI" de la Green Hours, in Bucuresti. Dupa vreun an, am avut contract in Canada cu Cirque du Soleil… si am lucrat acolo doua luni din 3 ani.
M-am intors cu "Mirajul Occidentului" tandari, am devenit Persoana Fizica Autorizata (cu facturi si chitante) si lucrez pe contract cu cine vreau din cei care ma vor.

- Cum te-ai hotarit sa pleci din Republica Mioritica Romania si … cum ai hotarit sa te intorci?

- Dl. Dan Chisu mi-a zis ca Circul Soarelui o cauta pe una care as putea fi eu. Am dat niste probe si m-au chemat pentru creativitatea mea, pentru vocea mea speciala si pentru prezenta mea…, dar "industrializarea artei" a facut sa ma simt acolo de-a dreptu' anulata. Sint multe tanti care ar cinta mai bine ce-ar fi trebuit sa cint eu acolo. Sa nu ma intelegeti gresit! Spectacolele Circului Soarelui mi se par senzationale! Iubesc trupa aia la nebunie, numai ca nu m-am potrivit in spectacolul lor. Mi-am dat seama si eu… si ei… si ne-am despartit prieteneste.

- Ai venit in muzica romaneasca pe un teren oarecum virgin, pentru mine esti mai apropiata de "cintecul de autor" rusesc: Bulat Okudjava-Vladimir Visotki-Alexandr Rozembaum, pentru care, ca si pentru tine, textul cintecului este foarte important. Ca si in cazul versurilor, linia ta melodica aduna mai multe stiluri pe care le ia la misto, ca sa zic asa, incit citeodata izbucnesti in ris, il am in vedere pe cel care asculta, ca pe tine nu prea te-am vazut rizind in timpul concertelor, doar zimbind… Nu te-ai gindit sa-ti publici poemele pe care le cinti?

- S-au gindit unii, dar eu m-am gindit mai bine si-am spus "nu". Textele mele nu cred ca rezista singure. Au nevoie de "atitudinea melodica" pe care le-am dat-o.

- Si daca te asigur, in calitate de critic literar (inca) tinar, dar cu multa experienta, ca textele tale sint poezii foarte interesante si, deci, foarte bune (si d-aia te comparam cu rusii de mai sus)… le " publici" la Tiuk?

- In continuare cred ca textele-s "shchioape" fara "cirja" interpretarii.

- "Stai, stai si deodata te trezesti in rai", spuneai-cintai in unul din albumele trecute. Tu cind si cum te odihnesti?, ca cel putin de cind ai terminat facultatea n-ai prea stat?

- Uneori ma odihnesc si in timp ce cint. Mai exista perioade in care DOAR cind cint ma odihnesc. Cind caut linistea-n neliniste, o gasesc mai usor.

- Aveam in plan si acea intrebare enervanta cu "planuri de viitor", dar iata ca a aparut albumul "Apolodor" (poezie - Gellu Naum), care desi n-ar trebui sa ma mire recunosc ca m-a luat prin surprindere. Ma cam obisnuisem cu poeziile tale si nu prevedeam chiar asa ceva, desi ai mai cintat si textele altora (cum e Daniil Harms, de exemplu), si mai ales ai facut parodii...
Ce scriitori ti-au placut mai tare? Ce-ti place sa citesti? Ti-a placut vreun scriitor tinar?

- Tinar? Aristotel mi se pare foarte tinar. Nu mi l-am putut imagina decit tinar. Asa cum pe Homer nu mi l-am putut imagina decit batrin. Cartea mea preferata e "Raport catre El Greco" a lui Kazantzakis.

- Ce muzica asculti de/cu placere?

- Ascultam... Van Morrison, Petrucciani, Zappa, Garbarek, Grigore Lese, Loreena McKennitt, Nightloosers... De la un timp, nu mai prididesc ascultind ce primesc de la unii si de la altii (jazz african, mongoli, tibetani... tot felu' de ciudatenii pe care le ascult cu maaaaare placere).

- Cum iti alegi denumirile albumelor?

- In afara de Apolodor... care era logic sa se numeasca Apolodor... albumele au avut "nashi". Cu primul disc, nu mai stiu cum a fost... Cred ca neinteresant. Am zis la telefon "Aberatii sonore", iar producatorul a adaugat (spre disperarea mea) "interzis prostilor". Pe al doilea "l-a botezat" Ion Barbu (care-a facut coperta). Subtitlul celui de-al treilea ("Africa de sub unghii") parca... l-a notat Ion Barbu-n timp ce aberam amindoi cautind un titlu. Radu Afrim a avut ideea cu "No Mom's Land" si o poeta din Bistrita (Rodica Barna) a zis "Absurdistan". Se pare ca inspiratia ma tine pina la titluri. Nici cintecele nu stiu sa le numesc.

- Eram odata intr-un sat indepartat din RM, mergem cu masina si ascultam Ada Milea si ma gindeam ca habar n-ai ca cineva te asculta acum la noi in sat, asa cum te poate asculta in orice coltisor al lumii... Tu te gindesti vreodata la asta?

- Tocmai m-ati facut sa ma gindesc si la asta!

- Ai avut mai multe concerte, in multe orase, in multe locuri, la care/unde te-ai simtit cel mai fain?

- Cred ca tine de oameni si de timp. Exista locuri in care m-am simtit extraordinar, apoi... groaznic!... sau... invers. M-am simtit extraordinar cintind pe pervaz, in Vama, apoi ... nici n-am cuvinte sa descriu ce groaznic a fost la urmatorul concert din Vama. In Sighisoara, anul trecut la Festivalul de Arta Medievala, au venit niste tineri cu o chitara si m-au rugat sa cint. M-am bucurat ca s-au adunat foarte multi oameni sa asculte. Atunci au fost momente-n care m-am simtit extraordinar, dar... se pare ca am deranjat un individ alcoolizat care a-nceput sa strige porcarii catre mine. A fost groaznic si superb! Minunat si oribil!

Interviu realizat de MIHAI VAKULOVSKI
(2003 - martie 2004, Brasov-Bucuresti)