O precizare

Acest text este o dramatizare infidela a jurnalului lui Mihail Sebastian. Stiu ca in Romania s-au mai facut asemenea incercari si unele dintre ele chiar au fost finalizate: au devenit texte dramatice. Un asemenea text pe care eu insa nu l-am vazut este al lui Dumitru Solomon. Pentru ca Jurnalul lui Sebastian este obiectul comun pe care l-am exploatat, asemanarile sint inevitabile. Sper totusi diferentele sa fie vizibile. Nu m-am consultat cu mostenitorii lui Sebastian si nu le-am cerut permisiunea de-a explora jurnalul deoarece consider ca ceea ce am facut eu isi are un grad destul de mare de independenta fata de jurnal. Sper ca nu am gresit.

Visul lui Mihail Sebastian

(dupa jurnalul lui Mihail Sebastian 1935-1945)


Personaje
Nae Ionescu
Mihail Sebastian
Camil Petrescu
Mircea Eliade
Eugen Ionescu
Militarul
Emil Cioran
Zoe
George Calinescu
Eugen Lovinescu
Nicusor
Septilici
Un domn
O doamna
Vatmanul





Scena 1

Pe strada. Asezati in cerc.

Mihail Sebastian: Cind a cazut Parisul totul mi se parea definitiv pierdut. Atunci am vrut sa ma sinucid. Pe atunci ma otraveam cu cafele si tigari. Imi impuneam insomnii. Nu dormeam deloc noptile. Acum ma simt pur si simplu batrin , urit si uzat. Nu-mi face nici o placere sa ma uit in oglinda. Nu vreau sa ma duc la fotograf. Nu mai pot merge la film. Mi-e sila de omul asta palid, cu ochii vineti, cu o chelie care se accentueaza. Incerc sa nu ma gindesc la nimic. Incerc sa nu ma gindesc la mine. E un sentiment de inutilitate. Ma simt apasat, abatut, fugarit. Parca as fi intr-un cosmar. Am incetat sa mai gindesc. Simt o apatie de plumb. Nu mai vreau nimic. Nu mai stiu unde sa merg si ce sa fac. Vreau sa uit totul. Nu ma intrebati ce am facut de luni pina azi. Nu am facut nimic. Astept doar sa treaca vremea. Atita vreau sa treaca mai repede. Nu vreau sa ma gindesc ce va fi dupa aceea.

Nae Ionescu: Cit e ceasul?

Mihail Sebastian: Sapte si jumatate.

Nae Ionescu: Cit e ceasul?

Camil Petrescu: Sapte si jumatate.

Nae Ionescu: Cit e ceasul?

Mircea Eliade: Sapte si jumatate.

Nae Ionescu: Cit e ceasul?

Emil Cioran: Sapte si jumatate.

Nae Ionescu: Orele nu coincid.

Mihail Sebastian: Ceasul unuia dintre noi nu merge bine, domnule Nae Ionescu?

Nae Ionescu: Nu-i vorba despre asta. Dumneata cind mi-ai spus ca e 7 si 30 ai vorbit cu un accent evreiesc. Eu insa trebuie sa stabilesc ora exacta. Asadar, cit e ora? Cit e ora? Eu trebuie sa stabilesc ora exacta. Acest lucru este foarte important pentru toata Romania.



Scena 2

Multimea ingramadita in fata unor indivizi asasinati. Acestia au o placarda la capatii pe care scrie tradatori de tara.

Militarul: Toata lumea sa se puna in doua rinduri. Sa vada fistecare.

Camil Petrecsu: Eu nu vad nimic.

Militarul instaleaza o scara.

Militarul: Cei care vor sa vada totul pot sa urce pe scara.

Camil Petrescu: Dar ce se vede?

Militarul: Platiti un leu si am sa va spun.

Camil Petrescu: Luati un leu.

Militarul: Sint sase indivizi asasinati. Urcati pe scara si uitati-va!

Camil Petrescu: Eu nu am sa ma urc pentru un asemenea fleac.

Mircea Eliade: Eu insa am sa ma urc.

Militarul: Dati-mi doi lei.

Mircea Eliade: Poftim, luati doi lei.

Militarul: Urcati!

Camil Petrescu: Ma urc si eu.

Militarul: Doi lei.

Camil Petrescu:Da-mi banii inapoi.

Militarul: Ce e?

Camil Petrescu: Nu se vad decit picioarele. Sarlatanule!

Lumea se imprastie.

Nae Ionescu: Domnule Sebastian, vreti sa vedeti picioarele unor evrei asasinati? Sint niste cunostinte de-ale dumitale. Uitati-va

Scena 3
Ploaie si intuneric. Scurte, aproape instantanee, aprinderi de lampi de buzunar. In apartament, draperiile trase.Vorbesc, tinind lanternile aprinse in miini.


Zoe: Soferul care m-a adus pina aici a impuscat patru evrei.

Mihail Sebastian: Mai vrei o ceasca de ceai?

Zoe: Da, mai vreau.

Mihail Sebastian: Cum m-ai gasit?

Zoe: Blecher mi-a dat adresa.

Cineva bate in usa.

O voce: Stingeti lumina!

Mihail Sebastian stinge lanterna.

Mihail Sebastian: Ti-am facut ceaiul. Dar nu stiu cum ai sa-l bei acum.

Zoe: Multumesc, nu mai vreau ceai.

Strigate. Impuscaturi.

Zoe: Ce s-a intimplat?

Mihail Sebastian: Nu stiu. Ma duc sa vad.

Zoe: De ce nu te intorci?

Mihail Sebastian: Evreica de vizavi a fost impuscata de un legionar fiindca nu a vrut sa se culce cu el.

O voce la radio: Nu lipseste mult ca Leningradul sa fie taiat de Moscova.

Zoe: Blecher tine foarte mult la dumneata. Luni va veni la Bucuresti.

Un militar: Am venit sa va luam lucrurile!

Mihail Sebastian: Ce?

Un militar: Am venit sa va luam lucrurile!

Mihail Sebastian: Care lucruri?

Un militar: Tot ce aveti in casa sint lucruri vechi. Noi avem nevoie de paturi, perne, saltele, rufe de pat noi.

Mihail Sebastian: Altele nu am.

Un militar: Dar de ce ni le dati fara entuziasm?

Mihail Sebastian: Trageti, omoriti-ne, terminati. Am ramas fara lucruri in casa. Nu am lenjerie pe care sa ma culc. Nu mai am perne, saltele, nimic.

Un militar: Statul roman o sa va fie recunoscator pentru ajutorul pe care ni l-ati dat.

Mihail Sebastian: Am ramas fara bani. Ultima hirtie de o mie mi-ati luat-o. Si mai departe? Nu stiu. Nu stiu ce am sa fac!

O voce la radio: Leningradul va cadea cel mult in doua sau trei saptamini.

Militarul: De ce nu purtati steaua in sase colturi?

Mihail Sebastian: Pentru ca sint acasa.

Militarul: Nu are importanta unde sinteti. Trebuie s-o purtati.

O voce la radio: Incercuirea Leningradului e completa.

Militarul: Blocati-i telefonul lui Mihail Sebastian. Blocati-i telefonul. Mai lucreaza? Blocati-i telefonul!

Mihail Sebastian: Acum trei ani, in seara asta, fusese premiera piesei mele. Sala arhiplina. Cortina ridicata. Decorurile complete. Si dumneavoastra ati fost acolo!

Militarul: Aceasta a fost demult.

Mihail Sebastian: Dar ati fost si chiar ati aplaudat?

Militarul: Un evreu nu are voie sa vorbeasca cu un bastinas. Este strict interzis.

O voce la radio: Kersonul a cazut de trei saptamini. Kievul a cazut acum o ora. Poltava a fost ocupata in urma cu 22 de minute.

Zoe: Cum pot sa opresc apa din baie?

Mihail Sebastian: Nu se poate opri.

Proprietarul( bate in usa si intra fara a astepta vreun raspuns): Am venit sa-mi platiti chiria.

Mihail Sebastian: Dar mai am trei zile.

Proprietarul: Am venit sa va amintesc despre asta.

Mihail Sebastian: Nu am cum sa uit.

Proprietarul: Legionarii s-au oprit in fata caselor evreiesti si asteapta. S-au oprit si in fata casei noastre.

Mihail Sebastian: Ce mai asteapta?

Proprietarul: Semnalul de atac.

Zoe: Sa construim baricade.

Proprietarul: Linga ascensor au asezat mitraliere.

Zoe: Sa ne ascundem?

Mihail Sebastian: Unde?

Proprietarul: Eu am plecat. Sa nu uitati de bani.

Bate cineva in usa. Apare Camil Petrescu.

Mihail Sebastian: Iata de la cine am sa imprumut eu niste bani.

Camil Petrescu: Draga Mihai, Rusia va fi pina in toamna infrinta. Toata problema e la Odesa. Dar Odesa rezista din cauza evreilor. Sint la Odesa 100 000 de evrei refugiati din Basarabia. Ei stiu ca, daca vor fi prinsi de romani, vor fi impuscati. Pacat ca nu m-au consultat pe mine, altfel, Odesa ar fi cazut demult. Degraba, Mihai, Rusia va fi ingenunchiata. Aceasta se va intimpla pina in septembrie, iar Bucurestiul va fi degraba golit complet de evrei.

Mihail Sebastian: Nu pot ! Nu pot!

Camil Petrescu: Dar nu e nimic rau in asta, Mihai.

Camil Petrescu pleaca.

Camil Petrescu: Nu inteleg de ce te superi. In seara asta se joaca Iphigenia lui Eliade. Vii?

Camil Petrescu a inchis usa. Pasii i se aud pe scari.

Mihail Sebastian: Dumneavoastra ce mai asteptati?

Militarul: Schiurile! Trebuie sa va confisc si schiurile.

Mihail Sebastian: Schiuri nu am.

Militarul: Cautati-le!

Mihail Sebastian: Dar nu vedeti ca a venit cineva la mine.

Militarul: Eu pot sa astept. Cautati-le!

Mihail Sebastian: Nu pot! Nu mai pot!

Zoe: Linisteste-te!

Mihail Sebastian: Mai e ceva de facut cu mine?

Zoe: Linisteste-te!

Mihail Sebastian: E infiorator ce se petrece in jur. Degeaba m-ai cautat. Degeaba ai venit.

Zoe: Nu am venit degeaba.

Mihail Sebastian: Ei vor sa salveze Romania de evrei pentru ca noi sintem singurul obstacol in calea propasirii Romaniei. Simt ca am sa innebunesc.

Zoe: Mi-e frig! Vino linga mine! Ia-ma in brate! Eu am venit sa te vad. Am venit pentru tine.

Mihail Sebastian: Nu pot. Nu pot sa te imbratisez in prezenta lui. In prezenta acestui reprezentant al statului roman.

Zoe: Tot timpul asta ti-am simtit lipsa.

Militarul: Dati-mi schiurile.

Se aud batai in usa.

Camil Petrescu: Mihai, ar trebui sa treci la catolicism.

Mihail Sebastian: Ce?

Camil Petrescu: Treci cit mai repede la catolicism, Mihai! Papa o sa te apere. El singur te mai poate apara. Ce mai astepti? Ce mai astepti?

Mihail Sebastian: Nu pot. Nu pot fi altcineva. Si cred ca nici nu vreau.

Camil Petrescu: Atunci eu am plecat ( scoate din buzunar niste bani si-i numara)!

Mihail Sebastian: Niste bani insa nu mi-ai putea da. Imi trebuie sa-mi platesc chiria.

Camil Petrescu: Eu bani nu am. Am doar trei sute de mii la mine.

Mihail Sebastian: Mie imi trebuie 2000 de lei.

Camil Petrescu: Nu am de unde. Diseara ma duc la restaurant, dupa ce voi vedea Iphigenia lui Eliade. Acolo o singura friptura costa 2000 de lei. Nu am de unde sa-ti dau. Iti pot da in schimb o idee.

Mihail Sebastian: Te ascult!

Camil Petrescu:Fa si tu ceva.

Mihail Sebastian: Ce anume?

Camil Petrescu:Fa, de exemplu, comert cu tablouri.

Mihail Sebastian: Cu tablouri?

Camil Petrescu: Sau traduceri. Fa vreo afacere.

Mihail Sebastian: Nimic nu merge.

Camil Petrescu: Vinde-l pe Oprescu (arata spre tabloul de pe perete) asta de pe perete.

Mihail Sebastian: Mie imi trebuie 2000 de lei. Numai 2000 de lei.

Camil Petrescu: Mihai, treci la catolicism. Cit mai repede. Numai Papa te mai poate ajuta, Mihai!

Mihail Sebastian: Mi-e frica sa nu-mi pierd controlul. Mi-e frica sa nu innebunesc.

Camil Petrescu: Botezul e singura ta solutie.

Zoe: Vino linga mine!

Mihail Sebastian: Ma simt asa de batrin.

Zoe: Nu-i adevarat. Imbraca camasa asta!

Militarul: Camasa vi se confisca.

Zoe: Camasa e a mea.

Militarul: Nu conteaza. Camasa vi se confisca. Statul roman are nevoie de ea.

Zoe plinge.

Mihail Sebastian: Cit mai putem trai asa si ce mai putem astepta? Cind se vor termina toate astea?

Zoe: Deja e prea tirziu ca sa mai schimbam ceva. E prea tirziu.

Militarul: Nu aveti voie sa stati asa de aproape. Intre opt si sapte dimineata, evreii nu au voie sa stea atit de aproape de o romanca. Este strict interzis conform decretului- lege de astazi. Indepartati-va unul de altul.

Zoe: Nu se mai poate una ca asta, Mihai.

Militarul se posteaza intre Sebastian si Zoe.

O voce la radio: Orasul Nicolaev este incercuit de trupele germane. Orasul Odesa este pe punctul de a cadea.

Militarul: Unde va sint schiurile?

Mihail Sebastian:Mi-e rau.

Zoe: Am sa chem un doctor.

Vine un doctor.

Doctorul: Doamna, trebuie sa va vorbesc despre un lucru extrem de grav.

Zoe: Are temperatura? Are complicatii?

Doctorul:Nu-i vorba despre asta.

Zoe: Ii sint atinsi plaminii?

Doctorul:Nu.

Zoe: E ceva mai grav?

Doctorul:Nu-i vorba despre asta.

Zoe: Dar despre ce?

Doctorul: El e evreu si eu nu-l pot consulta. Imi pare rau. Adresati-va altcuiva.

Militarul: Domnule Mihail Sebastian, avem onoarea de a va incunostiinta ca, in baza Decretului Lege din 9 august 1940, sinteti dat afara din seviciu pe ziua de 7 septembrie anul curent. De astazi inainte, nu mai aveti ce cauta la Revista Fundatiilor Regale. Nu stati asa de aproape. Intre 8 seara si 7 dimineata nu aveti voie sa stati asa de aproape unul de altul. Unde va sint schiurile?

Scena 4

In casa.

Mihail Sebastian: Nu stiu ce sa mai fac. Am febra si nu am voie sa chem un alt medic decit anuntind un sergent de strada. Dar pe aici nu e nici un sergent de strada. M-au dat afara de la tribunal interzicindu-mi dreptul sa mai fiu avocat. M-au dat afara si de la Revista Fundatiilor Regale. Nu mai am voie sa semnez articole in Revista Fundatiilor Regale. La teatru nimeni nu mai vrea sa ma mai monteze pentru ca sint evreu. Sint un proscris. Nu stiu de unde sa imprumut bani pentru a-mi plati chiria. Proprietarul ma poate da afara de aici in orice moment. Prietenii mei- Eliade, Nae Ionescu, Cioran- s-au dat cu legionarii. Sint cu cei care vor sa ne decimeze. Am ramas foarte singur. Numai de nu as innebuni.

Scena 5

Pe strada. Militari maltratind trecatorii. Tipetele celor loviti. Impuscaturi. Tot mai multe si mai multe impuscaturi. Doi barbati, unul linga altul, citesc rugaciuni din carti diferite. Unul citeste in romana, iar celalalt, in evreieste. Cind unul, cind celalalt, isi ridica vocile. Se bruiaza. Nu se mai intelege nimic. Camil Petrescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Nae Ionescu stau la cafenea.

Camil Petrescu: E regretabil. Dar toata raspunderea o poarta ovreii. Vinovati ca sint maltratati sint evreii.

Mihail Sebastian: Cum asa, Camil?

Camil Petrescu: Pentru ca sint prea multi.

Mihail Sebastian: Si de aia ar trebui maltratati?

Camil Petrescu: Da. Caci ei sint peste tot. Nu mai poti respira din cauza lor.Chiar si cafeneaua asta e plina de ovrei.

Mihail Sebastian: Nu-i adevarat.

Camil Petrescu: Ma duc sa-i numar. 1,2, 3...

Mihail Sebastian: Ei, vezi?

Camil Petrescu: Oricum, ei se amesteca in lucruri care nu-i privesc. Cit a mai ramas pina cind o sa inceapa Iphigenia?

Mihail Sebastian:4 ore.

Mircea Eliade: Ati spus ceva despre Titulescu?

Mihail Sebastian: Nu.

Mircea Eliade: Oricum, sa stiti ca Titulescu ar trebui spinzurat de limba. Ar trebui executat. Pus in fata unui pluton de mitraliere si executat.

Mihail Sebastian: De ce, Mircea?

Mircea Eliade: Pentru ca a tradat. A cedat comunistilor spanioli 25 de avioane comandate in Franta.

Mihail Sebastian: Tu esti cu Franco. Esti cu Codreanu. Esti cu legionarii.

Mircea Eliade: Nu intelegi nimic. Tu nu poti intelege nimic.

Mihail Sebastian (arata spre un evreu maltratat pe strada): Si ceea ce se intimpla pe strada se poate justifica intr-un fel oarecare?

Mircea Eliade: Da, se poate.

Camil Petrescu: Bineinteles ca se poate.

Mihail Sebastian: Va veni insa o zi in care vom putea vorbi despre zilele astea de cosmar. Sunt convins. Sunt absolut convins. Si ce vei spune tu, atunci, Mircea?

Militarul: Domnule Sebastian, parasiti cafeneaua.

Mihail Sebastian: De ce?

Militarul: Evreii nu au voie sa stea in cafenele.

Camil Petrescu( il ia la o parte si-i sopteste la ureche): Stai un pic, Mihai. Da-i naibii pe jidani. Eu vreau sa-ti spun ceva mai important. Mihai, un singur scriitor de astazi este capabil sa scrie un roman mare. Si acel scriitor sint eu.

Militarul: Va rog sa parasiti cafeneaua.

Mihail Sebastian iese afara din cafenea. Se deschide fereastra si apare Nae Ionescu.

Nae Ionescu: Ei, iti place cum ne-au lucrat sirbii? Acum un an nemtii mi-au facut propuneri extraordinare ca sa ne intelegem cu bulgari. Daca mergeam atunci la Adrianopol, faceam un imperiu. Acum doi ani i-am adus regelui coroana Poloniei pe tava. Nu a vrut sa ma auda. Acum Romania ar fi fost departe. Ar fi fost ceea ce ar fi trebuit sa fie demult. Acum am fi discutat de la egal la egal cu Rusia iar evreii i-am fi stramutat in Transnistria si am fi rezolvat aceasta problema. Tin la tine foarte tare, Mihai!

Militarul( i se adreseaza lui Mihail Sebastian): Nu aveti voie sa vorbiti cu cineva care se afla in cafenea. Treceti in partea cealalta de strada si lipiti-va de perete.

Se deschide din nou fereastra. Apare Camil Petrescu. Mihai Sebastian sta lipit de perete.

Camil Petrescu: Toata lumea in cafeneaua asta vorbeste despre Eminescu. Eu nu inteleg, Mihai, cum de lumea poate sa vorbeasca despre Eminescu ca despre un poet filosofic cind in aceasta cafenea stau eu. Eu care sint cela mai mare poet filosofic din aceasta tara. Intelegi, Mihai?

Mihail Sebastian: Inteleg.

Militarul: E opt si doua minute. Dupa ora opt, evreii nu mai au voie sa ramina singuri pe strada. Lipiti-va de perete.


Scena 6

Pe strada. Mihail Sebastian singur, lipit de perete. Apare Zoe.

Zoe: Am lasat totul balta si am venit dupa dumneavoastra cind am vazut ca ati fost dat afara din cafenea si ei nu au miscat nici un deget, raminind sa manince si sa bea vin de parca nimic nu s-ar fi intimplat. Nu mai stati sub ferestrele Capsei, asteptind ca ei sa iasa si sa va vorbeacsa. Sa plecam de aici.

Mihail Sebastian: Sa mergem. Desi ii asteptam sa mergem sa vedem Iphigenia impreuna.

Zoe: Ai sa te duci miine s-o vezi. Mincau asa de calm de parca prietenul lor nu ar fi fost imbrincit afara. Ba chiar, si au mai comandat dupa aceea si o friptura.

Mihail Sebastian:Va referiti cumva la Mircea Eliade?

Zoe: Da, la el. Cum e posibil, Mihai, sa fii prieten cu niste oameni cu care ai in comun o intreaga serie de idei straine? Cum puteti sa-l admirati pe Nae Ionescu care e cu legionarii si care poate sa-ti demonstreze orice? Si dumneavoastra il sorbeati din ochi, am vazut asta, dar nu va inteleg. Cum puteti sa fiti prieteni cu acesti oameni care nici nu au observat ca nu mai sinteti la masa lor?

Militarul: Nu aveti voie sa va opriti in mijlocul drumului. Un evreu trebuie sa mearga tot timpul.

Mircea Eliade: A, aici erai?

Mihail Sebastian: Ai ghicit.

Mircea Eliade: Nu am putut sa vin dupa tine fiindca imi comandasem niste cartofi prajiti. Scuza-ma, dar eram foarte flamind.

Mihail Sebastian: Sau, poate, iubirea ta fata de Garda de Fier nu te-a lasat sa pleci?

Mircea Eliade: Da, eu iubesc Garda de Fier, dar imi plac si cartofii prajiti.

Legionarii bat pe strada un student evreu.

Mihail Sebastian: Si despre asta ce crezi?

Mircea Eliade: Bine ii fac.

Mihail Sebastian: Dar il bat cu fringhiile ude. E inuman ce fac. Opriti-va!

Apare Emil Cioran.

Emil Cioran: Cam putin a incasat-o.

Mihail Sebastian: Dar ar putea sa moara.

Emil Cioran: Mare lucru. Cu un evreu mai mult sau mai putin nimic nu se schimba.

Mihail Sebastian: Dar atitia evrei au murit pina acum.

Emil Cioran: Prea putini au murit. Prea putini.

Mircea Eliade: Asa li se cuvine tradatorilor.

Mihail Sebastian: Pe cine insa a tradat el?

Mircea Eliade: Toti cei care nu sint gardisti sint tradatori de neam.

Emil Cioran: Numai Garda de Fier ar mai putea salva Romania.

Mircea Eliade: Ar trebui sa-i scoata ochii.

Mihail Sebastian: O sa regreti cindva ceea ce mi-ai spus acum.

Mircea Eliade: Nu cred. Eu totdeauna am crezut in primatul spiritual.

Emil Cioran: Dati-i mai tare! In felul acesta, salvarea Romaniei este aproape. Si ea se va produce neaparat. Noi trebuie sa schimbam la fata Romania si o vom schimba. De Romania de astazi nu avem nevoie. Legiunea se sterge la cur cu Romania de astazi.

Studentul evreu este ridicat pe sus si dus undeva. Cioran si Eliade urca intr-un tramvai.

Militarul: Domnule Sebastian, evreii nu au voie sa urce in tramvai intre opt seara si sapte dimineata.


Scena 7

In Capsa.


Mihail Sebastian: L-au arestat pe Bogza, domnilor, in fata acestei cafenele! Vor sa-l scoata in strada. Haideti sa incercam sa-l scoatem pe Bogza de la ei.

Mircea Eliade: Pe cine?.

Mihail Sebastian: Pe Bogza. L-au arestat pe Bogza, domnilor! Haideti sa facem ceva pentru Bogza.

Emil Cioran: Pentru cine ai spus?

Mihail Sebastian: Pentru Bogza.

Mircea Eliade: Nu am auzit de un asemenea nume.

Emil Cioran: Nici eu.

Camil Petrescu: Cine oare o fi?

Nae Ionescu: Nu-i cumva cizmarul din colt?

Mihail Sebastian: Nu. E scriitor, e colegul nostru care acuma e batut.

Mircea Eliade: Bogza, mai intii de toate, nu e scriitor.

Emil Cioran: Bineinteles ca nu e.

Camil Petrescu: Ce-ai spus, Bogza, scriitor? Cred ca nu am auzit eu bine.

Mihail Sebastian: Dar e dus la puscarie.

Mircea Eliade: Mare lucru ca o sa stea o luna la puscarie Bogza. Nu e grav. Grav este altceva.

Mihail Sebastian: Ce, Mircea?

Mircea Eliade: Grav e ca tinerii legionari sint martirizati in puscarie,iar Romania asa si nu s-a trezit la viata.

Mihail Sebastian: Dar Bogza e colegul nostru. E scriitor.

Mircea Eliade: El nu e scriitor, ti-am mai spus.

Camil Petrescu: Nu ne mai plictisi atita cu Bogza asta. Ei si ce daca a incasat o bataie buna. Mai bine sa-ti spun ce am inteles eu. Domnilor, eu am ajuns la concluzia ca sint cel mai mare critic literar roman in viata.

Militarul: Domnule Sebastian, unde va sint schiurile. De ce nu le-ati aduce incoace ca sa vi le confiscam? Predati-ne schiurile! Duceti-va si aduceti-ne schiurile. Iar de Bogza nu-ti mai fa nici o grija fiindca e demult la puscarie. Schiurile, unde sint schiurile!

Emil Cioran: Domnilor, haideti sa mai luam o sticla de vin.

Camil Petrescu: Dar si o friptura.

Scena 8

Pe strada.


Camil Petrescu: Tu inca mai stai in fata puscariei, Mihai, sperind sa-l ajuti pe Bogza. Esti un tip foarte ciudat. Cind mincam, Mihai, am inteles ca sunt cel mai mare regizor in viata.

Mihail Sebastian: Eu stiam ca esti cel mai mare romancier si cel mai mare poet filosofic.

Camil Petrescu: Ba inca mai sint si cel mai mare regizor. Nimeni ca mine nu cunoaste textul dramatic. A lucra cu mine e o mare fericire. Stanislavski e un mic copil pe linga mine. E un baiat de mingi. Asta am vrut sa-ti spun. Eu am plecat. Salut! A, vreau sa-ti mai spun ca doamna Rebreanu este indignata ca numele tau a aparut alaturi de -a lui Rebreanu pe o carte a Celei Serghi.

Camil Petrescu pleaca.

Mihail Sebastian: Domnilor, haideti sa facem ceva pentru Bogza. Domnilor!


Scena 9

In apartamentul lui Mihail Sebastian.



Zoe: Am venit sa-ti spun ca Blecher a murit aseara la spital.

Mihail Sebastian: Stiu ca a murit si de aceea nu am dormit deloc in noaptea asta. Nici macar o secunda. Bratul sting nu-l mai simt. Simt un imens dezgust. O sila imensa incit nici macar in oras nu vreau sa mai ies. Mi-e sila sa mai explic de ce.

Bate cineva in usa. E Camil Petrescu.

Camil Petrescu: Am inteles , in sfirsit, care-i marea greseala a Romaniei.

Mihail Sebastian: Stii ca a murit Blecher, aseara, intr-un spital din Bucuresti?

Camil Petrescu: Draga Mihai, marea greseala a Romaniei este ca nu l-a ascultat pe Camil Petrescu care din 1930 zice ca avem nevoie de aviatie. Daca as fi fost auzit, Romania ar fi fost salvata. Chiar si finlandezii ar fi putut fi salvati ...

Mihail Sebastian: Dar tu stii ca Blecher a fost dus pe targa din Buzau pina aici.

Camil Petrescu: Daca mi-ar fi citit articolele mele, soarta Norvegiei ar fi fost acum alta.

Mihail Seabastian: Nu-l puteau urca in tren.

Camil Petrescu: Norvegia nu ar fi cazut daca ma consultau pe mine.

Mihail Sebastian: Inainte sa moara, Blecher intrebase de tine.

Camil Petrescu: Eu am prevazut totul. Eu am prevazut tot ce se intimpla acum.



Scena 10

In acelasi apartament. Sebastian singur.

Mihail Sebastian: Astazi Cioran a plecat la Paris. Era atit de radios. El care a contribuit la venirea la putere a legionarilor a plecat de aici, iar eu am ramas, iar eu nu pot pleca, eu care nu am ochi sa-i vad pe legionari. E un om in care cinismul se impleteste cu lasitatea. Cioran a plecat la Paris, tocmai el care-mi spunea ca legiunea isi sterge curul cu Romania. Si Eugen Ionescu care vine uneori pe la mine se zbate cit mai repede sa plece din tara. Aceeasi panica, aceeasi graba, aceeasi alarma de a fugi ca si la Cioran. Eu insa ramin. Sa curat zapada de pe strazi. Sint ca intr-o colivie din care nu pot nicidecum pleca. Nu pot! Nu pot! Nu am voie sa semnez articole in ziar. Teatrele nu vor sa ma monteze. Sint un proscris. Ion Barbu astazi s-a facut ca nu ma cunoaste. Victor Eftimiu a trecut pe linga mine intorcind capul in alta parte. Cioran a plecat, iar eu ramin. Nu stiu ce sa mai fac. Totul e pierdut.

Militarul: Domnule Sebastian, vi se confisca radioul.

Scena 11

In acelasi apartament.

Mihail Sebastian: Mi se pare ca nu e inchisa bine usa.

Zoe: E inchisa.

Mihail Sebastian: Inchide-o mai bine!

Zoe: E inchisa bine.

Mihail Sebastian: Obloanele nu sint trase.

Zoe: Sint trase.

Mihail Sebastian: Mai trage-le o data.

Zoe: Le-am tras.

Mihail Sebastian: Mi-e frica.

Zoe: Obloanele le-am tras. Usa si ferestrele sint inchise.

Mihail Sebastian: Mai e mult pina dimineata?

Zoe: E ora patru.

Militarul: Ceasul vi se confisca.

Zoe: Peste o ora se va lumina de ziua.

Mihail Sebastian: E foarte mult. Intr-o ora se pot intimpla atitea.

Zoe: Nu o sa se intimple nimic.

Mihail Sebastian: Ei pot sfarma usa. Pot sparge ferestrele. Ne putem trezi cu ei in orice moment aici.

Zoe: Nu au cum sa ajunga aici.

Mihail Sebastian: Au.

Zoe: Nu au de unde sa stie ca aici locuiesti tu.

Mihail Sebastian: Zidurile sint stravezii. Ei stiu totul. Dar tu de ce ai venit la mine,la un evreu? Daca te vor gasi aici, s-ar putea s-o patesti rau.

Zoe: Mi-e rusine ca tu suferi si eu nu. Mi-e rusine ca tu esti evreu iar eu nu sint.

Mihail Sebastian: Au inceput sa traga. Se trage mereu. Se aud pusti. Se aud mitraliere. Se aud lovituri de tun. Zgomotele se apropie de noi. Vreau sa merg pina in baie si mi-e frica. Sa merg totusi? Cum insa?

Strigate de soldati: Evacuati balcoanele.

Militarul: Am venit sa va confisc hainele pe care le purtati. Dati-mi pantalonii si sacoul.

Mihail Sebastian: Astea de pe mine?

Militarul: Exact. Astea.

Mihail Sebastian: Nu vi le dau.

O voce la radio( Militarul il tine la ureche): Circulatia e oprita in oras. Autobuzele nu merg. Evreiii nu au voie sa iasa nicaieri din apartamente. Statul roman colecteaza haine de la evrei.

Militarul: Dati-mi hainele!

Mihail Sebastian: Nu vi le dau.

O voce la radio (Militarul il tine lipit de ureche): O jidoavca a tras cu revolverul de pe acoperisul blocului asta si a impuscat un plutonier.

Mihail Sebastian:Ce se intimpla?

Militarul: O jidoavca, cu revolveru, de pe acoperisul blocului , chiar deasupra noastra intr-un plutonier si l-a impuscat.

Mihail Sebastina: Dar nu s-a auzit nici o impuscatura. Si apoi, va imaginati dumneavoastra o femeie sa traga cu revolverul.

Militarul: Da, aveti dreptate. Poate nu era jidoavca.

Mihail Sebastian: Adica?

Militarul: Poate era jidan.

O voce la radio: Jidoavca care a tras in plutonier a fost prinsa si executata. Alti zece jidani au fost prinsi cind voiau sa asedieze Radioul. Au fost executati pe loc. Cetateni, fiti atenti, bande de jidani au impinzit Bucurestiul. Fiti foarte atenti!


Scena 12

Voci pe strada.

O voce: Magazinul nostru e romanesc.

O voce: Patronul nostru e roman.

O voce: Pravalia noastra e romaneasca.

O voce: Usa de la intrare e romaneasca.

O voce: Scarile sint romanesti.

O voce: Ferestrele sint romanesti.

O voce: Vintul e romanesc.

O voce: Norii sint romanesti.

O voce: Razele de soare sint romanesti.

O voce: Patronul nostru e roman.

O voce: Magazinul nostru e romanesc. Totul e romanesc. Frunzele din copaci, ploia si vintul. Totul e romanesc.


Scena 13
Pe terasa cafenelei Capsa. Un barbat umbla printre mese.

Nebunul: Am fost luat de pe strada marti-dimineata si am fost dus la Baneasa. In padure- am fost dezbracat si aruncat acolo. Am fost impuscat in ceafa si lasat acolo in plina noapte. Pe zapada, mort. Am patru gauri in cap- uitati-va, patru. Am fost lasat acolo mort pe zapada. Spre dimineata m-am trezit dirdiind de frig, in mijlocul citorva sute de cadavre. In jurul meu erau sute de cadavre. Pe multi dintre ei ii stiam. Era frizerul din colt. Era brutarul de la care azi-dimineata cumparasem piine. Toti erau morti. In jurul meu erau sute de cadavre. Numai eu eram viu.

O voce la radio: Azi-dimineata a cazut Derna.

Nebunul ( umbla printre mese): Cind am ajuns acasa- nu am mai gasit pe nimeni. Aseara erau, iar astazi nu. Unde au disparut? Unde au fost dusi? Nu am mai gasit pe nimeni. Nu am mai gasit nimic!

Camil Petrescu: Luati-l de aici.

Mihail Sebastian: Ce ti-a facut ? Cu ce te deranjeaza? E un sarman nebun. A innebunit asta-noapte.

Camil Petrescu: O fi nebun, dar, oricum, e evreu.

Mihail Sebastian: Da, e evreu.

Camil Petrescu: Eu totdeauna am fost legionar. Chiar inaintea lui Zelea Codreanu.

O voce la radio: Regimul legionar a cazut astazi -dimineata.

Camil Petrescu: Eu nu am fost niciodata legionar. Eu nu ma pot simti bine decit cu regimul de azi fiindca e regimul valorilor democratice. Tu esti martor, Mihai. Tot timpul am fost prieten cu tine si te-am ajutat la nevoie. Am aparat mereu valorile democratice, iar pe legionari niciodata nu am avut ochi sa-i vad. Tu esti martor. Niciodata.

O voce la radio: Regimul legionar s-a intors din nou.

Camil Petrescu: Domnilor, eu totdeauna am fost legionar. Am fost mereu un stilp al valorilor nationale. Eu mereu am fost legionar. Mama lui e evreica.

Eugen Ionescu: Da, a fost evreica. A fost evreica pina la moarte.

Camil Petrescu: Degeaba te ascunzi.

Eugen Ionescu: Eu nu ma ascund.

O voce la radio: Regimul legionar a cazut.

Camil Petrescu: Domnilor, mama lui nu e evreica. Domnilor, Eugen Ionescu este democrat. Ca si mine. Eu tot timpul i-am urit pe legionari. Eu tot timpul am fost democrat si am luptat pentru impunerea acestor valori in societatea noastra.

Nebunul:Am patru gauri in cap- uitati-va, patru. Puteti sa le numarati daca nu ma credeti.

Scena 14

In fata blocului lui Mihail Sebastian.

Mihail Sebastian: Un om sanatos care afla brusc ca are lepra poate innebuni.

Zoe: Dar tu nu ai lepra?

Mihail Sebastian: Eu sint evreu. Ma tem sa nu innebunesc ca si tipul care venise astazi la Capsa.

Zoe: De ce stai in fata blocului?

Mihail Sebastian: Mi-au luat apartamentul. M-au dat afara. Evreii au fost expropriati. Casele lor au fost nationalizate. Nu stiu ce am sa ma fac. Nu am unde sta. Ma tem sa nu-mi pierd controlul.

Camil Petrescu: Apartamentul tau e liber?

Mihail Sebastian: Da.

Camil Petrescu:Va fi dat unui roman?

Mihail Sebastian: Da.

Camil Petrescu:De ce sa nu mi-l dea mie?

Mihail Seabstian: Tu ai casa.

Camil Petrescu: Nu conteaza asta. Ce rau e sa ai doua case?! Dati-mi , va rog, apartamentul lui Sebastian. Repartizati-mi-l mie!

Camil Petrescu pleaca. Sebastian ramine in strada.

O voce la radio: Casele luate de la evrei vor fi date profesorilor, ofiterilor, magistratilor romani.

Camil Petrescu: Nu am obtinut nimic.

Mihail Sebastian: De ce?

Camil Petrescu: Pentru ca nu sint profesor. Intelegi?

Mihail Sebastian: Da.

Camil Petrescu: Mie nu mi se da niciodata nimic.

Mihail Sebastian: Pacat.

Camil Petrescu: Si eu tot asa cred. Eu am cerut sa mi se dea casa ta care imi placea foarte mult. Era foarte faina. Dar, din pacate, nimic nu am reusit. Eu sint tot timpul nedreptatit. Iphigenia se joaca pentru a sasea oara. Nu vii nici in seara asta s-o vezi?

O voce la radio: Asmara a capitulat ieri. Belgradul este un morman de ruine. Cumplit bombardament in Londra. Sute de case distruse. Spitale, teatre, cinematografe, magazine-distruse.

Zoe: Sa fugim de aici fiindca blocul tau e impresurat de soldati.

Mihail Sebastian: De ce sa fug? Pentru ce? Pentru cine? Pina cind? Unde sa fug? Unde?


Scena 15

In incinta teatrului. Mihail Sebastian umbla de colo incolo cu miinile la spate.

Mihail Sebastian: Ma uit in jur. Toti sint veseli. Sint imbracati bine. Sint imbracati foarte bine.Au venit sa vada Iphigenia. Femeile poarta blanuri si cocheteaza in stinga si in dreapta. Barbatii respira siguranta de sine si confort. Numai eu ma simt mizerabil. Urit. Batrin. Toata lumea asta e fericita. De parca nu ar fi nici un fel de razboi in jur. Oare ei nu-l simt? Nu-l cunosc? Oare nu mai eu ma simt atit de jerpelit? Numai eu?

Nicusor: Fa si tu ceva. Nu mai fi asa de distrus.

Mihail Sebastian: Ce sa fac? Nu stiu ce as putea face.

Nicusor: Scrie o piesa.

Mihail Sebastian: Nimeni nu o s-o joace.

Nicusor: Tu incearca.

Mihail Sebastian: De ce s-o mai scriu daca nimeni nu o s-o joace? Cine o sa-l joace pe un scriitor evreu? Teatrul National? Teatrul vostru o sa ma joace?

Nicusor:Nu.

Mihail Sebastian: Si atunci? Un scriitor evreu va fi mereu refuzat.

Nicusor: O semnez eu. Dupa razboi, o sa recunoastem adevarul. Incepe premiera Iphigeniei lui Eliade. Hai sa intram.

Mihail Sebastian: Premiera Iphigeniei lui Mircea Eliade la National este un fel de reuniune legionara. O sedinta de cuib. Dar, cu toate astea, Mircea Eliade a fost numit la legatia din Madrid. De la Lisabona pleaca direct acolo. Va fi astfel crutat sa ia atitudine. Iar mai tirziu isi va aranja biografia cum doreste. Si-o va cosmetiza cum o sa vrea incit nimeni nu o sa mai stie de asta. La fel va face si Cioran. La fel. Cioran, cu toate ca a luat parte la rebeliunea legionara, isi pastreaza locul de atasat cultural la Paris. Cu toate ca a fost legionar, mai tirziu o sa renege totul. O sa-si modifice trecutul. Ca si Eliade, ca si Eugen Ionescu. Cioran o sa uite ceea ce nu-i place. O sa-si aminteasca numai ceea ce-i convine. Numele Codreanu nu-i va mai spune nimic. Nu va mai vorbi nici romana. Iar Romania o va renega mereu. O va renega. O va dispretui. Asa vor face toti. Si toata lumea ii va admira la nesfirsit. Sper sa ma intilnesc cu ei atunci. O sa le spun tot ce cred despre ei.








Scena 16

Pe strada.

Mihail Sebastian: Eugen Ionescu era descompus de panica in ajunul plecarii. Venise la mine ca sa-mi spuna ca nu mai exista nici o speranta. Mi-a spus cit de mult ii uraste pe legionari. Dar a acceptat un post la Vichi, la ambasada Romaniei, ca reperezentant al acestui guvern legionar. Oare ,dupa razboi, mai tirziu, cind va ajunge un scriitor notoriu, ce va spune despre acest episod din biografia sa. Nu va spune nimic. Si-l va ascunde mereu. La fel va face si Cioran. Pentru a nu fi suspectat de simpatii fasciste, va renunta chiar si la limba romana. Dar Eliade oare ce va face? El se afla acum intr-o ascensiune? Cum va explica ca il cinta pe un dictator fascist? Cum? Si el e vinovat ca la putere au ajuns acesti legionari. El insa nu-i aici, ci traieste in Lisabona in lux si confort in timp ce eu duc aici o existenta mizerabila. Daca ii plac atit de mult legionarii de ce a plecat de aici?

Zoe: Dupa razboi totul se va aranja.

Mihail Sebastian: Dupa razboi? Ratarea nu se scuza niciodata cu nimic. Izbinzile-chiar si atunci cind sint rodul infamiei morale-tot izbinzi ramin.

O voce la radio: Incepind de asta-seara orasul este din nou complet in intuneric. Gradinile de vara sint inchise. Restaurantele la fel. Nu mai e nici o lumina in tot orasul.

Zoe: Oare unde o sa ne ducem? Ne pot aresta in orice moment!

Apare Camil Petrescu.

Camil Petrescu: Am citit astazi intr-un ziar ca Eminescu este un ginditor economic.

Mihail Sebastian: Si ce e rau in asta?

Camil Petrescu:E comic sa se vorbeasca despre Eminescu ca ginditor economic cind, de fapt, singurul ginditor economic din tara asta sint eu.

Mihail Sebastian: Voiam sa te intreb ceva...

Camil Petrescu: Te ascult. Vrei sa ma intrebi cum mi s-a parut Iphigenia din seara asta?

Mihail Sebastian: Nu. Vreau sa te intreb daca as putea sa dorm in noaptea asta la tine.

Camil Petrescu: Dar eu in noaptea asta nu am sa dorm acasa. Ei, ce crezi, mai merita lumea sa vorbeasca despre Eminescu cind sint eu?

Mihail Sebastian: Nu, bineinteles. Nu.


Scena 17

In tramvai. Toata lumea care a vazut Iphigenia se urca in tramvai.

Un barbat: In tramvaiul asta e un evreu, domnilor

Vatmanul: Cine ?

Un barbat: Un jidan. L-am vazut la Iphigenia, la teatru.

Un alt barbat:Dati-l jos, domnule vatman!

Voci: Dati-l jos, domnule vatman!

Vatmanul: Coboara, domnule! ce mai astepti?

Mihail Sebastian: Eu?

Vatmanul: Da, dumneata.

Voci: Dati-l jos, domnule vatman.

Mihail Sebastian: Eu vin de la teatru unde ati fost si dumneavoastra. Eu sint scriitor, domnilor! Scriu in limba romana. Domnul Calinescu ma stie!

Vatmanul: Domnule Calinescu, il cunoasteti pe acest jidan?

George Calinescu: Da, il cunosc. L-am vazut in primurile rinduri la Iphigenia.

Vatmanul: Ce parere aveti despre acest jidan, domnule Calinescu?

George Calinescu: Mihail Sebastian nu are nici un fel de aptitudini artistice. Nici un fel de talent. Nu poate scrie. El nu are ce sa caute in literatura.

Voci: Evreii nu pot scrie in limba romana, domnule Calinescu.

Voci: Dati-l jos, domnule vatman!

Voci: Dati-l jos, domnule vatman!

Vatmanul: Coboara. ( Mihail Sebastian citea un ziar) Ziarul poti sa mi-l lasi mie.


Scena 18

Pe strada.

Eugen Lovinescu: Mihai, ce faci in statia asta?

Mihail Sebastian: Stau ...pe banca.

Eugen Lovinescu: Te relaxezi dupa Iphigenia lui Eliade?

Mihail Sebastian: Da, bineinteles.

Eugen Lovinescu: Si eu dupa spectacol am plecat pe jos acasa. Mihai, nemtii trebuie sa iasa invingatori in acest razboi. Si vor iesi, Mihai. Asta e spre binele tuturor. E si spre binele tau, Mihai.

Mihail Sebastian: Nu stiu, domnule Lovinescu.

Eugen Lovinescu: Astazi nimeni nu mai poate fi anglofil. Nimeni, Mihai. E o timpenie sa nu crezi in nemti sa nu-i sustii.

Mihail Sebastian: Nu stiu.

Eugen Lovinescu: Pina la 1 septembrie, Rusia va cadea, Mihai.

Militarul: Un evreu nu are voie sa stea pe banca.

Eugen Lovinescu: Nemtii vor cistiga, Mihai, vor cistiga acest razboi! Asta e spre binele tuturor. Asta e si spre binele tau, Mihai. Peste 15 minute incepe concertul la Filarmonica astfel incit nu ma mai duc acsa. Nu vii si tu, Mihai? Grabeste-te, Mihai!

Mihail Sebastian: Ma simt mizerabil. Urit. Batrin. Toata lumea asta insa e fericita si vesela. De parca nu ar fi nici un fel de razboi in jur. De la spectacole se duc la concerte. De la o petrecere la o alta petrecere. De parca nu ar fi nici un fel de razboi in jur. Acum au vazut un spectacol de Eliade, acum se duc la un concert nemtesc. Si apoi se vor duce la un banchet. Si dupa aceea la un alt concert. Oare ei nu simt ca in jurul nostru e un razboi? Nu-l cunosc? Oare nu mai eu ma simt atit de jerpelit? Numai eu?

Scena 19

Pe strada.

Zoe: Mihai, mi-e rusine de tine. Mi-e rusine ca tu suferi si eu nu. De cite ori te vad, vreau sa ma apropii si sa-ti spun ca nu am nici un amestec in toata povestea asta.

Mihail Sebastian: Nenorocirea e ca nimeni nu are nici un amestec.

Zoe: Generalul Niculescu e indignat de ceea ce se petrece.

Mihail Sebastian: Toata lumea e indignata.

Zoe: Si generalul Andronescu e indignat.

Mihail Sebastian: Toata lumea e indignata. Dar fiecare in parte e o rotita in aceasta imensa uzina antisemita care e statul roman, cu toate birourile, legile si procedeele sale. Singele evreiesc e un divertisment public. Toti sint la fel. Cei care au vreun amestec si cei care nu au. Toti. Toti.

Zoe: Hai sa mincam ceva inainte de-a merge la concert!

Mihail Sebastian: Nu vreau. Dormi, maninci, dormi, maninci, dormi, maninci. Citesti ziarul de dimineata. Citesti ziarul de seara. Si inca o data ziarul de dimineata. Si inca o data ziarul de seara. Totul se pierde intr-un gust de cenuse. Fara amintiri. Fara sperante. Sunt extenuat. Ma simt gol. Pustiu. Stupid. Salciu. Niciodata nu m-am gindit cu atita intensitate la plecare ca acum. Stiu ca e absurd. Stiu ca e imposibil. Stiu ca e prea tirziu. Oamenii care sint in masina asta poate ca pleaca. Sint zeci de oameni care acum pleaca din tara asta ingrozitoare. Struma acum pleaca din Constanta iar eu am ramas aici. Eugen Ionescu care era descompus de frica a plecat in Franta. Eliade care a cochetat cu legionarii e bine-mersi la Lisabona. Cioran care-l admirase pe Codreanu e in Franta. Numai eu am ramas aici care nu am avut niciodata ochi sa-i vad pe legionari. Ma duc sa dau inapoi biletul la Filarmonica.

Zoe: De ce, Mihai? Concertul trebuie sa inceapa din clipa in clipa si stiu ca ai vrut foarte mult sa venim si sa-l audiem.

Mihail Sebastian: E un concert nemtesc. Mi-e rusine de mine insumi. Sute de familii evreiesti sunt in clipa asta in pribegie. Mii de evrei sunt in lagare de munca. Iar eu ma duc la Filarmonica sa audiez un concert nemtesc.

Zoe: Una cu alta nu are legatura.

Mihail Sebastian: Are legatura. Violonistii sint nemti. Nu am sa ma duc nicaieri.

Zoe: De ce sa ne mortificam? De ce sa ne interzicem noi insine putinele bucurii care ne mai ramin. De atita timp nu am mai ascultat muzica. N-am mai ascultat muzica de asta-primavara, de cind ne-au luat aparatul de radio.

Camil Petrescu: Da-mi mie biletul. Ma duc eu la concert.

Mihail Sebastian: Drumurile Basarabiei si ale Bucovinei sint pline de cadavrele evreilor goniti in Ucraina. Batrini, copii, bolnavi, femei- toti fara alegere, fara exceptie, sint aruncati pe drumuri. Ce vor face acolo? Cu ce se vor hrani? Unde se vor adaposti? E o dementa antisemita pe care nimeni nu o poate opri. Nu e nicaieri nici o frina. Nici o ratiune. Daca ar exista un program antisemit inca ar fi bine, ai sti pina la ce limite se poate merge. Dar asa nu e decit o pura bestialitate. Fara control. Fara rusine. Fara constiinta. Fara scop. Fara tinta. Orice, orice absolut e posibil.

Zoe: Intr-o zi, intr-o indepartata zi, cosmarul va trece.

Mihail Sebastian: Dar noi, tu, el, eu- eu care te privesc in ochi- tu care ma asculti- vom fi cazut demult. Nu vom mai fi. Cine dintre noi va mai fi atunci? Numai din iunie si pina acum au fost asasinati 100 000 de evrei. Citi mai ramin? Cit timp le mai trebuie ca sa ne asasineze pe toti? Cit?

Zoe: Nu putem face nimic. Sa incercam sa uitam.

Mihail Sebastian: Incerc sa uit dar nu pot. Sansele mele de-a supravietui sint minime. Nici macar la noapte nu stiu unde am sa dorm. Ma tem ca s-ar putea sa deschid ochii...

Zoe: Si?

Mihail Sebastian: Sa bag de seama ca totul, brusc,s-a destramat. A pierit.

Militarul: Dezbracati-va.

Mihail Sebastian: De ce?

Militarul:Vi se confisca hainele. Hainele pe care le purtati.

Mihail Sebastian: Dar mi le-ati mai confiscat o data. Si apoi, acum sint in fata Filarmonicii unde ma duc la un concert. Nu aveti nici un drept sa-mi confiscati hainele.

Militarul: Nu-i nimic. La concert va puteti duce si fara haine. Statul roman are nevoie de hainele dumneavoastra.

Voci: Vi se confisca pantalonii.

Voci: Vi se confisca camasa!

Voci: Vi se confisca papionul!

Voci: Statul roman are nevoie de hainele dumneavoastra.

Scena 20

Pe strada.

Mihail Sebastian: Ce bine e ca te-am gasit.

Nicusor: Tu, in halul asta ? Dar esti dezbracat, Mihai?! Unde-ti sint hainele? Ce-ai patit?

Mihail Sebastian: Mi-au fost confiscate de catre statul roman inainte de-a intra la concert.

Nicusor: S-a intimplat ceva?

Mihail Sebastian: Nimic.

Nicusor: Ia pantalonii astia. Si camasa asta.

Mihail Sebastian: Nicusor, eu voiam sa merg acum la un concert dar fiindca statul roman mi-a confiscat hainele am venit la tine in cabina. Nu puteam sa merg asa la concert. Nicusor, eu am terminat Ursa Mare. Iata textul!

Nicusor: Eu nu-l voi semna.

Mihail Sebastian: Parca ne-am inteles.

Nicusor: Nu-l voi semna. Din pacate, am alte comenzi , Mihai! Imbraca pantalonii si camasa!

O voce la radio: A cazut Simferopolul. Inaintarea germana se indreapta in graba spre Sevastopol.

Militarul: Se interzice evreilor sa intre in cladirea teatrului in afara de intervalul dintre orele 10 si 12.

Mihail Sebastian: Dar eu ieseam din cladire.

Militarul: Daca ati iesit inseamna ca ati intrat. De ce ati intrat in cladirea teatrului?

Mihail Sebastian: Eu insa am iesit.

Militarul: Bine, ati iesit. Fie. Dar de ce va uitati spre Piata de Fructe?

Mihail Sebastian: Nici nu mi-a trecut prin gind una ca asta.

Militarul: Nu aveti voie sa va uitati spre piata de fructe.

Mihail Sebastian: Eu nici nu ma gindeam sa ma uit.

Militarul:Nu se stie niciodata.

Mihail Sebastian: Nu ma uitam fiindca nu am nici un ban in buzunar.

Militarul: Cu atit mai bine.

O voce la radio: Japonia a intrat in razboi. Romania a declarat razboi Statelor Unite. Legatia s-a retras.

Mihail Sebastian: S-a inchis si ultima poarta.

O voce la radio: A cazut Hong-Kongul.

O voce la radio: Toti evreii sint obligati sa lucreze cinci zile la curatirea zapezii.

Militarul:Luati lopata!

Mihail Sebastian: Lopata?

Militarul: Da. Mutati zapada din partea asta a Filarmonicii si a Teatrului in partea cealalta a Filarmonicii si a Teatrului.

Mihail Sebastian: Care-i utilitatea?

Militarul: Exista o utilitate.

Mihail Sebastian: Eu nu o vad.

Militarul: Esti cam miop.

Mihail Sebastian: Daca nu as fi vazut atitea altele in ultimii ani , as fi ris acum. Sau, poate, vreti sa ma umiliti fata de oamenii care ies de la concert. Vreti sa vada toti ca in timp ce ei audiau concertul Mihai Sebastian rinea zapada din fata Filarmonicii si a Teatrului ca ei sa nu se impotmoleasca in zapada si sa gaseasca mai repede drumul spre tramvai.

Militarul: Sinteti un om destept.

Mihail Sebastian: Mai bine pradati-ma.

Militarul: Nu te ai gindit nciodata sa pleci din tara!

Mihail Sebastian: Cum?

Militarul: Cu Struma.

Mihail Sebastian: Iar de acolo?

Militarul: In Turcia.

Mihail Sebastian: Si apoi?

Militarul:Si apoi mai departe.

Mihail Sebastian: Dar totul e nesfirsit de greu:pasaport, viza bulgara, viza turca, nemaivorbind de bani.

Militarul: Toate astea se rezolva. Intr-o jumatate de ora Struma pleaca din port. Du-te cu ei!

O voce la radio: Astazi, toti pasagerii de pe Struma au pierit odata cu vaporul . Supravietuitori aproape ca nu sint. Iar cei care au supravietuit nu sint lasati, de catre autoritatile turce, sa intre in Istanbul.

Militarul: Pleaca pe Struma. Ce mai stai? Pleaca pe Struma!



Scena 21

Pe strada.




Zoe: Au trecut doi ani de cind a cazut Parisul si tu nu ai mai scris nimic. Ursa mare si Accidentul le-ai abandonat definitiv.

Mihial Sebastian: Incredibil.

Zoe: Ce anume?

Mihail Sebastian: Ca inca mai sintem vii.

Zoe: Dar ar trebui sa te apuci de ceva! Eliade scrie tot timpul, iar tu nu mai faci absolut nimic.

Mihail Sebastian: Au trecut doi ani. Cind cazuse Parisul am vrut sa ma sinucid.

Ion Barbu: Minunat!

Mihail Sebastian: Ce anume?

Ion Barbu: Nemtii au distrus un convoi american de 50 de vase.

Mihail Sebastian: Acum doi ani cind a cazut Parisul am vrut sa ma sinucid.

Alarma aeriana.

Scena 22

In adapost.

Militarul: Trebuie sa-mi predati bicicleta.

Mihail Sebastian: Eu nu am bicicleta.

Militarul: Cumpara una!

Mihail Sebastian: De ce?

Militarul: Ca sa ti-o putem confisca!

Scena 23

In adapost.

Militarul: Vind piine! Vind piine!

Camil Petrescu: Dati-mi o piine!

Militarul: 15 lei.

Mihail Sebastian: Dati-mi si mie o piine!

Militarul: 25 de lei.

Mihail Sebastian: De ce 25 de lei? E aceeasi piine.

Militarul: Dumneata esti evreu. Evreii sint obligati sa plateasca cu 10 lei mai mult. Ba chiar cu 15. Stati un pic. Ce zi e astazi? E marti?

Mihail Sebastian: Da, e marti.

Militarul: Evreii martia nu au voie sa cumpere piine.


Scena 24

In adapost. Nu e lumina. Scapara doar flacarile lanternelor.

Mihail Sebastian: Mircea Eliade a vrut razboiul asta - dar sta la Lisabona. Eu nu l-am vrut- dar stau aici, in acest adapost. De ce ? De ce? El sta la Lisabona si scrie, intins intr-un fotoliu, iar eu stau ghemuit printre darimaturile Bucurestiului, tremurind de frica si neputind face nimic.

Zoe: Dupa razboi totul se va schimba.

Mihail Sebastian: Nu se va schimba nimic.

Zoe: De ce crezi asa?

Mihail Sebastian: Nimic, absolut nimic nu se va schimba. Eliade se va aranja si mai bine ca acum de parca nimic nu s-ar fi intimplat. In lumea asta conteaza numai performanta intelectuala si nimic mai mult. Caltatile morale nu mai conteaza deloc atunci cind exista performanta intelectuala. Spre deosebire de Eliade, eu nu pot scrie, nu pot lucra deloc. De vreo jumatate de an nu am mai scris nimic. Doua scenarii stau la dosar. Nu ma pot apuca de ele. La fel ca si de romanul Accidentul pe care urmeaza sa-l termin si nu pot sau de Ursa mare pe care am inceput-o si o port in geanta si de care nimeni nu are nevoie. Dar nu ma pot apuca de nimic altceva. Nici macar de sonetele lui Shakespeare la care nu am mai revenit de atita vreme. Pe toate le amin. Cind ma voi apuca de ele? Vremea trece si distanta dintre mine si Eliade e tot mai mare. Si nu ma refer ca el sta intr-un apartament luxos iar eu in acest subsol jegos unde nu e nici macar lumina. Dar Eliade a scris tot timpul. El scria chiar si pe genunchi, in sufragerie, cu toata Garda de Fier de fata, fara ca nimeni sa stie ce face. Eu insa nu sint ca Eliade. Eu nu pot sa fac nimic decit sa tremur de frica. Ce sint eu in toata nebunia asta?

Zoe: Nu stiu.

Mihail Sebastian: Putem ceva sa facem?

Zoe: Deocamdata traim.

Mihail Sebastian: Nimic nu depinde de mine sau de noi. Totul se intimpla peste capul nostru.

Zoe: Si chiar nimic nu putem face?

Mihail Sebastian: Doar sa asteptam... sa se termine...bombardamentele.

Militarul: Nu aveti voie sa stati asa de aproape. Domnisoara, dati-va intr-o parte, la o distanta de trei metri. In numele statului roman,va interzic sa stati asa de aproape.

Scena 25

In adapost.


Mihail Sebastian: As fi gata sa fac pentru bani orice in teatru. Traduceri, adaptari, escamotari, infamii. As manufactura bucuros orice fel de piese. Farse, melodrame. L-as putea dramatiza chiar si pe Ionel Teodoreanu.

Zoe: Pe Ionel Teodoreanu?

Mihail Sebastian: Da.

Zoe: Curios.

Mihail Sebastian: Ar putea fi o lovitura.

Zoe: Nu cred.

Mihail Sebastian: Totul garanteaza succesul.

Zoe: Cum? Cum? In ce mod?

Mihail Sebastian: Falsa noblete, falsa intelectualitate, falsa blazare. Vraca jucindu-l pe Catul Bogdan si Mimi Botta pe Lorelei vor face 150 de spectacole ca nimic.

Zoe: Si ce te opreste?

Mihail Sebastian: Nu stiu. Nu stiu de ce. Nu-mi vine.

Zoe: Acum citeva minute erai atit de aprins.

Mihail Sebastian: Dezgustul e mai tare decit cinismul. Si apoi, nimeni nu o sa ma joace fiindca sint un scriitor evreu.

Zoe: Dar tu ai deja un text sris pe care ar putea sa-l semneze Nicusor.

Mihail Sebastian: Nu vrea sa-l semneze. Ii este frica.

Zoe: Da-l altcuiva!

Mihail Sebastian: Nicusor m-a refuzat iar eu m-am grabit sa-i spun lui Septilici si Lenei ca sint hotarit sa sa le dau lor scenariul . Actul 1 e plasat pe peronul unei mici gari de provincii, pe linia Sinaia-Bucuresti. Cit sunt de flecar! Cit de putin ma controlez! Ma incurc inutil in tot felul de minciuni! Si nu pot sa scap de ele. Profesorul de matematici este pasionat de astronomie. Femeii in rochie de seara care va petrece noaptea in casa ii vorbeste fascinat despre stele. Interventia amantului cinic va fi caderea din cer pe pamint. Degeaba insa i-am spus lui Septilici pentru ca nu a vrut sa ia textul. Nimeni nu o sa ma monteze. Septilici m-a refuzat la fel ca si Nicusor. Tututor le e frica.

Scena 28

Pe strada.

Mihail Sebastian: A cazut Bizerta si Tunis! Nemtii s-au retras de acolo.

Camil Petrescu: Ce spui, Mihail?

Mihail Sebastian: Da, au cazut.

Camil Petrescu: Ce sa fac? Ce sa fac?

Mihail Sebastian: Nemtii se retrag din Africa.

Camil Petrescu: Nemtii nu vor pierde acest razboi. Nu au cum sa-l piarda, Mihai!

Mihail Sebastian: Si ce vei cistiga tu, Camil Petrescu, daca razboiul asta va continua?

Camil Petrescu: Am un serviciu, un apartament de rau de bine.

Mihail Sebastian: Italia a capitulat.

Camil Petrescu: Si nu mai e regele, nu mai e Bodoglio, nu mai e Mussolini?

Mihail Sebastian:Nu.

Camil Petrescu: Ce o sa ma fac eu acum?

Mihail Sebastian: Poltava a cazut. Melitopol e pe punctul de-a cadea. Nemtii se retrag spre Nipru.

Camil Petrescu: Sint decis sa ma arunc sub prima masina a nemtilor daca ei o sa piarda razboiul.




Scena 29

In adapost.

Mihail Sebastian: Dupa razboi nu vreau sa-i mai vad pe oamenii astia. Nu vreau sa va mai vad.

Scena 30

La o terasa dinspre strada.

Septilici: Ca sa treaca, piesa ta ar trebui prezentata ca fiind din partea unui profesor care tine sa ramina necunoscut. Atunci nu va mai fi nici o problema.

Mihail Sebastian: Da. Dar nimeni nu vrea sa fie profesorul care tine sa ramina necunoscut.

Septilici: Trebuie sa-l gasim.

Mihail Sebastian: Nicusor a refuzat. Si tu , de asemenea.

Septilici: Trebuie sa-l gasim pe altul.

Mihail Sebastian: Toti se tem.

Septilici: Trebuie sa gasim pe cineva, altfel piesa nu va fi jucata.

Stefan Enescu ( sta la o alta masa): Eu sint de acord sa va ajut mai ales ca am fost coleg cu dumneavoastra de liceu, domnule Sebastian. Dupa razboi o sa spunem adevarul.

Mihail Sebastian: Stefan, fac chestia asta pentru bani. Nu ma intereseaza ce va fi dupa razboi. Singurul lucru pe care i-l cer Ursei mari este sa-mi aduca 500 000 de lei.


Scena 31

Dupa bombardament. Orasul e cuprins de panica. Lumea fuge in toate partile. Se dezgropaa morti si raniti de sub darimaturi. La un colt de strada, niste femei bocesc deasupra unui cadavru carbonizat. Miros de funingine, noroi, lemn ars.

Zoe: Ce faci aici? Am auzit ca textul ti-a fost acceptat.

Mihail Sebastian: Da, mi-a fost acceptat, dar acum il caut printre darimaturi. Ajuta-ma sa-l gasesc printre darimaturi.

Zoe: Foile astea nu-s ale tale?

Mihail Sebastian: Sint ale mele. Eliade, Cioran, Ionescu- au fugit de aici iar eu am ramas aici
Si imi caut printre darimaturi Ursa mare. In sfirsit, iato! Ma duc s-o dau la teatru.

Zoe: Suna alarma. Toata lumea s-a ascuns in adaposturi.

Mihail Sebastian: De data asta, cine dintre noi va scapa?

Zoe: Suna alarma!

Mihail Sebastian: Din nou suna alarma.

Zoe: Sa ne ascundem undeva.

Mihail Sebastian: Dar unde?

Zoe: In santul asta.

Mihail Sebastian: Si tu esti aici?

Camil Petrescu: Da. In sfirsit , astazi a fost bombardata si Londra.

Mihail Sebastian: Te bucuri?

Camil Petrescu: Da. Dar sint un pic si trist.

Mihail Sebastian: De ce?

Camil Petrescu: Pentru ca Washingtonul a ramas neatins.

Mihail Sebastian: Timpenii.

Camil Petrescu: Auzi un clinchet de sticle in tot orasul?

Mihail Sebastian: Da.

Camil Petrescu: Da?

Mihail Sebastian: Jumatate de oras a ramas fara ferestre.

Camil Petrescu: Iata acum as da lovitura vinzind ferestre. Ar fi o afacere grozava.



Scena 32

In strada.

O voce la radio:Parisul e liber. Rusii sint in Bucuresti. Antonescu a cazut.

Ion Barbu: Domnule Sebastian?

Mihail Sebastian: Va ascult.

Ion Barbu:Ai avut dreptate, cu toata ca, daca Hitler nu ar fi fost un diletant si nu ar fi facut atitea greseli, nemtii ar fi trebuit sa cistige razboiul. Este alogic ceea ce s-a intimplat.

Camil Petrescu: Cea mai mare greseala a nemtilor a fost ca l-au schimbat pe Brauchistsch.

Ion Barbu: Daca nu l-ar fi schimbat, nemtii ar fi cistigat razboiul.

Mihail Sebastian: Dar... l-au pierdut.

Camil Petrescu: Nu stiu ce am sa ma fac acum.

Ion Barbu: Soldatii rusi au violat o femeie.

Camil Petrescu: Mie mi-au furat ceasornicul.

Ion Barbu: Pe mine m-au oprit pe strada si mi-au pus pistolul la frunte

Camil Petrescu: Si?

Ion Barbu: Mi-au furat banii.

Mihail Sebastian: Dar soldatii romani s-au purtat mai bine in Rusia? Romania a platit inca putin pentru tot raul pe care l-a facut in acesti ani. Putin. Soldatii rusi sint inca niste ingeri. Dar Romania o sa plateasca scum pentru tot ce a facut in acesti ani.

Scena 33

Pe o terasa.

Stefan Enescu : Mi-e frica sa recunosc.

Mihail Sebastian: Nu te inteleg.

Stefan Enescu: Ma tem sa nu fiu executat.

Mihail Sebastian: Cum asa?

Stefan Enescu: Daca o sa recunosc ca nu sint eu autorul Stelei fara nume ma tem sa nu ma execute.

Mihail Sebastian: Cine ar putea sa te execute?

Stefan Enescu: Nemtii.

Mihail Sebastian: Nu mai e nici urma de neamt pe aici.

Stefan Enescu: S-ar putea sa se intoarca.

Mihail Sebastian: Nu mai au cum.

Stefan Enescu: Dinspre Timisoara.

Mihail Sebastian: Prostii.

Stefan Enescu: Mi-e frica sa recunosc. Nu pot sa recunosc.

Scena 34

In strada.

Camil Petrescu: Traiasca angloamericanii! Traiasca rusii! Nemtii sint niste idioti.

Mihail Sebastian: De ce nu ai spus lucurile astea inainte de 23 august?

Camil Petrescu: Atunci erau alte vremuri. Acum insa e o imbulzeala teribila pretutindeni. Toata lumea se grabeste sa ocupe pozitii. Sa valorifice titluri. Sa stabileasca drepturi.

Mihail Sebastian: Si tu?

Camil Petrescu: Si eu tot. Cu ce sint eu mai rau decit atii? Poate o sa-mi dea si mie ceva. Traiasca angloamericanii si rusii! Eu tot timpul i-am iubit si i-am sustinut. Am fost o victima a lui Antonescu! Traiasca angloamericanii si rusii! Haide si tu la Uniune ca sa obtii ceva?

Mihail Sebastian: Nu pot. Nu ma intereseaza. Nu vreau . Nu mai pot.

Militarul: Eu sint reprezentantul noului guvern. Am venit sa va transmit ca Revista Fundatiilor Regale vrea sa va angajeze. De asemenea, si domnul Braniste la jurnalul sau. Si Zaharia Stancu vrea sa va ia redactor. Postul National de Radio vrea sa va ia redactor. Guvernul vrea sa va angajeze administrator sechestru la o societate germana.

Mihail Sebastian: Nu vreau eu sa ma angajez nicaieri. Nu vreau. Oamenii care cochetasera ieri cu fascistii, acum sint in structurile noii puteri. Sint atitea mizerii si comedii. Victor Eftimiu care huzurise sub fascisti acum e Presedintele Uniunii Scriitorilor. Nimic nu s-a schimbat.Cei care au profitat de pe urma nemtilor profita acum de pe urma libertatii. De parca Germania nu s-a prabusit. De parca nemtii nu ar fi pierdut acest razboi. Ceea ce vreau eu este sa plec din Romania. Numai asta vreau. Mi-e sila . Mi-e greata. Vreau sa plec.

Zoe: Stefan Enescu a recunoscut ca autorul Stelei fara nume esti tu.

Mihail Sebastian: Acum acest lucru nu ma mai intereseaza.

Scena 35

In strada.


Mihail Sebastian: In sfirsit, acum sint liber. Razboiul asta sinistru s-a terminat. A luat sfirsit. Am rezistat. Acum pot parasi Romania. Am invins. Am invins. Acum vreau sa ma intilnesc cu Eliade si Cioran si sa le spun tot ce cred despre ei.

Pleaca. Pe strada. Cu un geamantan in mina. O masina apare de dupa colt si il omoara.

Scena 36

Pe strada.

Un barbat: Am fost luat de pe strada marti-dimineata si am fost dus la Baneasa. In padure- am fost dezbracat si aruncat acolo. Am fost impuscat in ceafa si lasat acolo in plina noapte. Pe zapada, mort. Am patru gauri in cap- uitati-va, patru. Am fost lasat acolo mort pe zapada. Spre dimineata m-am trezit dirdiind de frig, in mijlocul citorva sute de cadavre. In jurul meu erau sute de cadavre. Pe multi dintre ei ii stiam. Era frizerul din colt. Era brutarul de la care azi-dimineata cumparasem piine. Toti erau morti. In jurul meu erau sute de cadavre. Numai eu eram viu. Cind am ajuns acasa- nu am mai gasit pe nimeni. Aseara erau, iar astazi nu. Unde au disparut? Unde au fost dusi? Nu am mai gasit pe nimeni. Nu am mai gasit nimic! Am patru gauri in cap- uitati-va, patru. Daca nu ma credeti, puteti sa le numarati. Unde au disparut? Unde au fost dusi?