astăzi împlinesc 25 de ani
zi de tot căcatu’
n-aveam niciun chef
în fiecare an e din ce în ce mai naşpa
parcă m-a făcut mama cu dracu
da’ nu mă plâng
şi nici nu vreau să impresionez
vreun cititor mai slab de înger
îmi trebuiesc fix 400000 euro ca să am iluzia
că sunt fericit
mă strâng chiloţii
e noapte şi nu m-a felicitat nimeni
nici nu aveam nevoie
nu văd rostul felicitărilor în general
îmi fac greaţă
să mă lase dracu
beau pe datorie la o masă cu doi hodorogi
unu locuieşte într-un beci şi celălalt are carii
cel din beci a fost mare ştab pe vremea lu’ Ceaşcă
securist cu blazon
cel cu cariile mănâncă pahare
îl pun eu şi am senzaţia că asta-l face să se simtă important
zice că dacă era mai tânăr cu 10 ani
futea toate ospătăresele astea
carele dacă nu eram io i-ar fi scos pe-amândoi afară
mă uit la ei
al dracu viitor
cu cât cinism îmi mai zâmbeşte
sunt zile
când zdrobit de bocancii eşecurilor
îmi vine să-mi bag picioarele-n toate şi-n tot
îmi amintesc de Canciioc
scrâşnesc din dinţi
şi-i dau înainte
aşa a făcut şi el
până când a rămas lefter în gură
l-am cunoscut prin liceu
îşi târa bătrâneţea ca pe-un bagaj istovitor
cu-o faţă stâlcită şi câteva fotografii
care-i mai aminteau cine fusese
nu ştiam că-ntr-o zi voi scrie despre el un poem
şi totuşi avea ceva captivant
privirea aia de jigodie de rasă
cumva în contrast cu zâmbetul său fără dinţi
poate
era ceva rudă cu Super
am mers la el s-aprofundăm trasul cu Alba-Neaga
(ştiam că făcuse găşti de bani fluturând treimea aia de cauciuc
în ochii hipnotizaţi ai occidentului)
l-am revăzut după câteva luni
îl mardeau pentru nu ştiu ce datorie mai veche
doi bidivii abia liberaţi din pişcărie
dar nu s-au ales decât cu jumate din propriul lui nume
am stat la băut până ne-au prins zorii
atunci am înţeles cât e de neagră viaţa-n cerul gurii
în cele câteva poze
am văzut un bărbat care emana forţă
înconjurat de femei şi avere
am recunoscut doar privirea lui Canciioc
la cânteva zile
într-un veceu plin de fecale urină şi sânge
rupt în bătaie
Canciioc îmi murea în braţe
spunându-mi
- Îi astept bogdan, mai divremi sau mai târzîu tot lângî mini ajung...
S-a luat lumina
mânca-i-aş pizda ei
la fel ca atunci în ’96 când Nătărău’ Gimi
păcăliciul oraşului Comăneşti
i-a convins pe ai lui că a câştigat nouăşnouă de milioane
(bani grei)
la un loz răzuit în trei culori
trei zile şi trei nopţi au băut ca porcii cu scroafele de gât
tac’su când îl bătea când îl căra în cârcă când îl pupa
când îl înjura de toţi morţii
au sosit rudele de la Buhuşi cu căţel cu purcel
chiuiau ca la nuntă beţi ţepeni
i-a felicitat şi dom’ primar
ba chiar l-a propus pe Gimi cetăţean de onoare
beau pe stradă şi dădeau cu pietre-n geamuri
Vecine pe toţi o să vă scot din căcat
Să moară mama dacă n-o să vă iau apartament la Bucale
La toţi vă iau numa lu’ curva lu’ Fătu că nu-nghite
Bă când v-am spus eu că mama m-a scăpat în căcat n-aţi crezut na
şi-aruncau cu pahare de la etaj
şi tot blocul stătea cu uşa deschisă ca la mort
Fă tanti Aglae să ne dai şi nouă strigau alea pe scară
şi Aglae dansa prin casă în rochia de mireasă
Luaţi lumina luaţi lumina
şi popa aprindea lumânări
ca un drac se-mpiedica de ei
Sfeştania Dumnezeu e cu voi cu noi
Mulţi ani părinte
şi beau vinul direct din damigeană
să-mi sug pula
pizdele chiuleau de la şcoală doar-doar de s-or împrieteni cu Nătărău'
îl invidiam mă gândeam la reportajele cu Ceauşescu şi veceurile lui aurite
şi-l vedeam pe Gimi cocoţat pe căcat aruncând cu suluri de bani
la butic le-au şters datoria
toţi băieţaşii belisem steagu’
ştiam că de-acum doar pe variantă o să mai futem ceva
stăteam cu capul plecat cu mâinile în buzunare ca nişte luzeri
cine-ar fi crezut
cine să-mi araţi fraieru’ că-l mănânc de viu
şi-au cheltuit oamenii lefurile s-au împrumutat
şi-au vândut ca apucaţii elecrocasnicele şi mobilele din casă
să se mute la Bucureşti să vadă minunea
numa-numa s-audă oraşu’ că s-au scos din foame
că umblau cu cerşetorii după ei ca o mantie zdrenţuită
O să cumpărăm casă la Guvern
lătra tac-su după oile care l-au urcat la tren
O să te duc Aglae la Paris să vizitezi minunile antice
şi lu’ ăsta mânca-l-ar tata de flăcău o să-i iau un bemveu
aşa l-au condus cu popa la gară
şi tot cu popa l-au aşteptat
că la Bucureşti la Loteria Naţională
i-au spus privindu-l ca pe ultimul oligofren
că alea trei cu nouăşnouă de milioane
trebuia să fie ca la x şi 0
ca să câştige
negru a văzut în faţa ochilor
şi-a făcut infarct
râdeam cu lacrimi de crocodil şi popa râdea cu gura până la urechi
chiar şi Aglae râdea ca proasta
numa Gimi se uita la tac-su şi nu zicea nimic
stătea cu mâna-ntinsă si-aduna banii pentru înmormântare
ah realitatea are bile sub prepuţ
Sanatoriu
înaintez pe culoare
întunecoase şi reci. cât un copil lepădat
mi s-a făcut inima. aici între ziduri
ca-ntr-o bulă de linişte
zac cei care-au trecut prin zidurile realităţii
psihopaţii
paranoicii
oligofrenii
mama
aici totul e verde
zidurile uşile aerul nebunia
înaintez pe culoare
e ca şi cum aş pluti decojit de trup
atras de ecoul cuvintelor mamei
undeva în scrumul timpului
când în casa noastră luceau
bucuria şi ochii
o zăresc pierdută-n cămaşa de forţă
cum se clatină ca o pendulă stricată
din lumea mea în lumea ei
m-ar împăca acum şi-o bătaie
un blestem o înjurătură
un scuipat
fiindcă îmi e atât de dor
atât de dor
de mama |
.JPG)
