(Traducerea textelor din literatura străină îi aparţin lui Şerban Foarţă,
cu excepþia celor al căror traducător apare între paranteze)
SEMNEAZĂ: Charles Baudelaire,
Nina Cassian,
François-Augustin Paradis de
Moncrif,
Johann Wolfgang von Goethe,
Charles Baudelaire,
Joachim Ringelnatz,
Paul Scaron,
François-Augustin Paradis de Moncrif,
Paul Verlaine,
Charles Cros, Guillaume Apollinaire, Romulus Bucur,
M. Ivănescu,
Denisa Comănescu,
Dan Emilian Roşca,
Mihail Vakulovski,
Jacques Costin,
Eustache Deschamps,
Gheorghe Grigurcu,
Virgil Mazilescu,
Şerban Foarţă, Torquato Tasso,
Gellu Naum, Simona Popescu, Sei Şonagon, Miron Radu Paraschivescu, Adrian Popescu, Sesto Pals, Georges-Louis Leclerc de Buffon, Henry Beard, Eugène Ionesco, Jean-Pierre Claris de Florian, Jorge Luis Borges, Fernando Pessoa, E.T.A. Hoffmann, Jules Lemaître, Charles Baudelaire, Hippolyte Taine, Pablo Neruda, Victor Hugo, Théophile Gautier, Eric-Emmanuel Schmitt, J.-K. Huysmans, Prosper Mérimée, Stéphane Mallarmé, Colette
Robert Desnos, Christian Morgenstern, Jacques Roubaud, Iordan Chimet, Emil Brumaru, Charles Perrault, Clément Marot, Joachim du Bellay, Max Jacob, Móricz Zsigmond,
Eduard Mörike, Jacques Prévert, Joachim du Bellay, Raymond Queneau, Franz Kafka, Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarroti, Serghei Esenin, Maurice Carême, Umberto Saba, Eszteró István, William Buttler Yeats, Rainer Maria Rilke, Oscar Wilde, Jorge Luis Borges, Algernon Charles Swinburne, T. S. Eliot, Edward Lear, Gianni Rodari, Alan Brownjohn, Dario Bellezza, Lewis Carroll
Virgil Mazilescu
PRIMA POVESTE PENTRU ŞTEFANA
pisica va deschide iar fereastra
pisica verde şi proaspătă ca iarba
şi în odaia pustie se va strecura
şi la picioarele stăpânului se va încolăci
dormi dormi somnul te duce de pe lume
te spală şi te piaptănă şi te împarte
copiilor săraci te-am şi uitat
şi ploaia va deschide iar fereastra
ploaia verde şi proaspătă ca iarba
şi în odaia pustie se va strecura
şi la picioarele stăpânului se va încolăci
dormi dormi somnul te duce de pe lume
te spală şi te piaptănă şi te împarte
copiilor săraci te-am şi uitat
şi moartea a deschis încet fereastra
moartea verde şi proaspătă ca iarba
şi în odaia pustie s-a strecurat
şi la picioarele stăpânului s-a încolăcit
Eugène Ionesco
RINOCERII
(fragmente)
LOGICIANUL, Domnului în vârstă: Am să vă explic ce e cu silogismul.
DOMNUL ÎN VÂRSTĂ: Ah, da, uitasem, silogismul!
LOGICIANUL: Silogismul se compune dintr-o propoziţie principală, dintr-una secundară şi concluzia.
DOMNUL ÎN VÂRSTĂ: Ce concluzie? [...]
LOGICIANUL: O mostră de silogism... [...] Iată, de pildă, unul exemplar. Pisica are patru picioare. Isidore şi Fricot au, ambele, câte patru picioare. Deci, Isidore şi Fricot sunt pisici.
DOMNUL ÎN VÂRSTĂ: Şi câinele meu are patru picioare.
LOGICIANUL: În acest caz, este pisică.
DOMNUL ÎN VÂRSTĂ, Logicianului, după ce a cugetat o vreme: Deci, logic vorbind, câinele meu ar fi pisică.
LOGICIANUL: Logic, da, Dar şi contrariul e adevărat.
DOMNUL ÎN VÂRSTĂ: Frumoasă mai e şi logica asta!
LOGICIANUL: Cu condiţia să nu faci abuz de ea. [...] Alt silogism: toate pisicile sunt muritoare. Socrate este muritor. Aşadar, Socrate este pisică.
DOMNUL ÎN VÂRSTĂ: Şi are patru picioare. Într-adevăr, am o pisică pe nume Socrate.
LOGICIANUL: Vedeţi...
DOMNUL ÎN VÂRSTĂ: Socrate era, deci, pisică!
LOGICIANUL: Într-adevăr, ne-o demonstrează logica. [...] Să ne întoarcem la pisicile noastre.
DOMNUL ÎN VÂRSTĂ: Vă ascult.
LOGICIANUL: Pisica Isidore are patru picioare.
DOMNUL ÎN VÂRSTĂ: De unde ştiţi?
LOGICIANUL: O ştiu prin ipoteză.
DOMNUL ÎN VÂRSTĂ: Ah, prin ipoteză!
LOGICIANUL: Patru picioare are şi Fricot. Câte picioare au să aibă Fricot şi Isidore?
DOMNUL ÎN VÂRSTĂ: Împreună sau separat?
LOGICIANUL: Împreună sau separat, asta depinde.
DOMNUL ÎN VÂRSTĂ, Logicianului, după ce a cugetat din greu: Opt, opt picioare.
LOGICIANUL: Logica duce la calculul mental.
DOMNUL ÎN VÂRSTĂ: Faţetele logicii sunt numeroase!
LOGICIANUL: Logica nu are limite! [...] O să vedeţi... [...] Le luăm pisicilor două picioare. Câte-i mai rămân fiecăreia în parte?
DOMNUL ÎN VÂRSTĂ: E complicat.
LOGICIANUL: Ba dimpotrivă,-i simplu.
DOMNUL ÎN VÂRSTĂ: E lesne pentru dumneavoastră, poate, dar nu şi pentru mine.
LOGICIANUL: Faceţi un efort de voinţă, haideţi. Daţi-vă silinţa.
DOMNUL ÎN VÂRSTĂ: Nu întrezăresc nicio soluţie..
LOGICIANUL: Trebuie să vă dezvălui totul. [...] Luaţi o foaie de hârtie, calculaţi. Le luăm pisicilor şase picioare, câte picioare-i mai rămân fiecăreia din ele?
DOMNUL ÎN VÂRSTĂ: Aşteptaţi o clipă... (Calculează pe o foaie de hârtie scoasă din buzunar.) Sunt mai multe soluţii posibile.
LOGICIANUL: Să le auzim! [...] Hai, spuneţi, vă ascult.
DOMNUL ÎN VÂRSTĂ: O primă posibilitate: o pisică poate avea patru picioare, cealaltă două.
LOGICIANUL: Aveţi într-adevăr talent. Rămâne să vi-l puneţi în valoare.
DOMNUL ÎN VÂRSTĂ: N-am avut niciodată timp. Am fost funcţionar.
LOGICIANUL: Ca să te instruieşti, se găseşte totdeauna timp.
DOMNUL ÎN VÂRSTĂ: Pentru mine, e puţin cam prea târziu.
LOGICIANUL: Nu-i niciodată prea târziu. [...] Aştept acum soluţiile celelalte... Metodic, cât se poate de metodic... (Domnul în vârstă face calcule din nou.)
DOMNUL ÎN VÂRSTĂ: O pisică poate să aibă cinci picioare... Iar cealaltă, un picior. În cazul ăsta, însă, mai sunt ele pisici?
LOGICIANUL: De ce nu?
DOMNUL ÎN VÂRSTĂ: Luându-le două picioare, din cele opt, ale celor două pisici... [...] Putem avea o pisică cu şase picioare... [...] Şi una, fără niciun picior.
LOGICIANUL: În cazul ăsta, o pisică ar fi privilegiată.
DOMNUL ÎN VÂRSTĂ: Iar una privată de picioare, de toate patru, o pisică declasată?
LOGICIANUL. Nu ar fi drept. Şi, deci, nu ar fi logic.
DOMNUL ÎN VÂRSTĂ: Cum aşa?
LOGICIANUL: Pentru că logica este dreptatea însăşi.
DOMNUL ÎN VÂRSTĂ: Am înţeles. Dreptatea... Dreptatea e o altă faţetă a logicii.
LOGICIANUL: După cum văd, începeţi să vă clarificaţi.
DOMNUL ÎN VÂRSTĂ: De altfel, o pisică fără niciun picior... n-ar mai putea s-alerge atât de repede încât să prindă şoareci.
LOGICIANUL. Faceţi deja progrese în logică! [...] Dar, şi fără picioare, o pisică trebuie să prindă şoareci. Îi stă în caracter.
Şerban Foarţă
ALBĂ CA ZĂPADA & CEI 7 PISICI
Albă ca Zăpada are
şapte feluri de pisici, –
de alt soi e fiecare,
iar pisoii sunt pitici.
Cea dintâi între princese
e un siamez (dar n-am
să vă spun exact prin ce se
ilustrează acest neam).
Un persan albastru,-a II-a
(rasa i-o cunosc pe sfert)
are botul ud ca roua
fi’ndcă bea tot lapte fiert.
Că-i mai albă ca zăpada,
pe a III-a n-o prea rabd
(dar pe Albă ca Zăpada
nu o doare acest fapt).
Păr electric are-a IV-a
când o mângâi în răspăr;
botezată Cleopatra,
e-o regină,-ntr-adevăr.
Maidaneză, cea de-a V-a
nu dansează bolero,
ci, pe seară, bate mingea
cu motanul lui Perrault.
Cu o blană ca mătasea,
dar cu sufletul stingher,
o jumate dintr-a VI-a
e-a lui Erwin Schrödinger17.
(Pe cealaltă, dl Erwin
a ucis-o în secret, –
căci stătuse prost cu nervii,-n
pubertate, pe cât cred18.)
Invizibilă, a VII-a
are zgardă de lamé;
trebuie să vie noaptea
ca să vezi ce neagră e…
Mai fusese o a VIII-a,
dar s-a otrăvit c-un măr.
(Cârja Babei Cloanţa-i propta,
azi, a crengilor de măr.) |
.jpg)
