Marious PÎRLOGEA

ATELIER

MINTEA TE MINTE!

Femeia care te iubeşte cu adevărat
e cea care nu te vede niciodată ridicol!
nici măcar în inima ei!
Şi până o gaseşti...

Maşina Timpului înseamnă Babel
amestec brusc de neuron cu mediu radical schimbat
aşa cum este lumea de astăzi
trăim în ea!

Chivotul înţelegerii noastre

Vorbeşte-mi despre
viitorul viitorului
Fă-mă să mă cac planete!

Tsunami

Boii de sub mare
La un moment ales
Răstoarnă apa în oraş
Strâng tacâmurile
De la masa Domnului

Ospătar la Masa Domnului

E un ospătar pletos şi roker
Ăştia îi zic Jesus
Şi eu găsesc o mare relaxare când strig:
Jesus, încă o bere!
Mai urât e la final:
Jesus, nota de plată!

Logică

Oraşul de piatră
Este, de fapt,
O cetate de piatră
Este un corp
Este al meu...
Eu sunt de piatră!

###

Când mă apucă starea bine
Mă cutremur
Mai mult în interior
De-mi vine să bag capu-ntre umeri
Şi să dârdâi tot
în sincron perfect;
Mă simt ca apa
Ce se scurge
în chiuvetă
În cercuri concentrice
Mă strâng în mine
Şi
Uite că scriu poezie
Stând pe WC!

 Piatra Filosofală

Rădăcinile minţii mele
Să le găsesc!

Într-adevăr
Se pare că Japonia
Este cea mai veche în timp
Şi înapoi
Şi înainte!

În ţara noastră
De Crăciun
Renii se transformă în Cerbi!

Înaintea rachetei spaţiale
Nu se află nimic

Mi-ai oprit ceasul
Exact la tine
Unde miroase a nori

Îmi trebuie o femeie
cu instrucţiuni de folosire!

Mereu mi-am dorit
arc şi săgeţi
Să pot vâna
porci şi mistreţi!

De ce arde lumina
Cerul degrabă
Umple ceaşca întreagă

Aura ia forma obiectului
pe care-l ţii în mână
(şi simte cu ochii închişi
oamenii care trec pe lângă tine)

Vreţi să ne lăsăm de fumat?!
Pune-ţi-ne gresie pe filtrul de la ţigări!

Îmi place să ai păr la pizdă
Încât să-mi pot face brăţară din tine!

###

Peste oameni
Războiul se rostogoleşte
Pacea doar se coboară!
Pentru oameni
Singurele organe
Care nu mai cresc
De la naştere
Sunt ochii
Şi coaiele;
Atâta primeşti
La început!
Să nu ne facem iluzii
Că apa e colorată
În dreptul curcubeului

###

Şantaj

Să-mi dea Dumnezeu
Ce-şi doreşte El
de la mine!

Am o cutie poştală
Lipită de tâmplă
Ăsta e trecutul meu;
De câte ori deschid o scrisoare
Este prea târziu!
Trebuie să-i răspund
Scriind ca şi cum
4-5 zile sunt deja întâmplate!

FATA MARŢAGON

pot sa-ţi iau vopseaua de pe inimă
cu spatula asta?
e prima întrebare
pe care
ţi-o pune!
ai grijă!
la semnele
de punctuaţie!

Când toţi norii vor fi
urme ale avioanelor
Atunci suntem pe sfârşite…

Când nu vei mai vedea cerul
De străzi
Atunci nu te uita unde calci!

Când o să confunzi stânga
cu dreapta
Şi coincidenţa cu oglinda
Atunci dă-mi drumul la mână!!

Tot ce-I FRUMOS
se termină când devii conştient de el
Asta înseamnă EVOLUŢIE!

Poetul e un
Vampir de Poezie

Al doilea suflet
pe dreapta

Cortul de ciment

Ah!
Ce bine că oamenii
construiesc dreptunghiular
tot mai puţin!...
Pentru că de câte ori văd
o clădire rotundă
îmi vine să o îmbrăţişez
Şi să-i şoptesc la ureche
cum că eu sunt luna...
Sau întunericul
Şi că poate avea încredere în mine,
Să-şi arunce fără griji tencuiala
pe jos
Să întâmpine la fel
pe fratele soare
Sau chiar să-şi dea afară oamenii din ea
Nu neapărat să-i azvârle brusc
pe geamuri
Ci să-i transpire uşor
prin pereţi
Fără ca ei să-şi dea seama
Să văd materializându-se încet, încet
Din zidurile blocurilor gri
Oameni stând pe WC,
Făcând dragoste, duş,
Dormind sau citind...

Omul să devină cancerul betonului
Orice construcţie să-l extirpe
Ca pe un corp străin ce este

Ieşiţi, bă, la aer!

Urare

Hai Doamne ajută!
Spor la bani!
Sănătate!
Să-ţi crească un înger pe spate!