Jerome, ce te inspiră să creezi? Mă refer aici atât la muzica în sine, dar şi la texte.
Nenumărate lucruri. Cheia este să continui să respiri şi să îţi ţii ochii deschişi. Lucrurile din jurul meu mă inspiră să fac ceea ce fac. Şi dacă nu, mă pot baza întotdeauna pe cărţi sau pe filme. Un lucru bun legat de acest proiect este că ne ţine în priză. Avem de a face constant cu oameni diferiţi din locuri diferite şi oricât de mult mi-ar plăcea sa fiu singur nu pot decât să fiu inspirat şi de asta.
Este uşor să îţi împărtăşeşti propriile creaţii cu altcineva? Cum îi faci să înţeleagă pe cei cu care lucrezi?
Din fericire nu trebuie să împărtăşesc asta decât cu Patrick Damiani, celalalt membru al trupei. Din punct de vedere legal, dar şi al procesului de creaţie, suntem doar doi în ROME. Avem muzicieni pentru evenimentele live, dar aceştia variază. Cu Patrick tot lucrez de vreo 5 ani la proiecte diferite. El a fost întotdeauna inginerul de sunet şi producătorul, cum şi eu întotdeauna am fost cel care a compus muzica. Am devenit o adevărată echipă. Nu trebuie să îi spun prea multe ca să înţeleagă exact ce vreau. Asta ne scuteşte de pierderea timpului şi de munca în plus. De-a lungul timpului ne-am creat şi propriul limbaj. Având în vedere că îmi bazez majoritatea compoziţiilor pe riff-uri de chitară, melodii vocale şi pe sample-uri, nu îi este greu să înţeleagă unde vreau să duc muzica.
Ai spus că eşti interesat de artă, fotografie şi de istorie… Numele ROME are de a face cu interesul manifestat faţă de istorie sau te-ai jucat cu propriul tău nume când l-ai creat?
Numele ROME a apărut dintr-o coincidenţă, nu datorită interesului meu legat de istorie. Nu reuşeam să găsesc nici un nume potrivit pentru proiect şi astfel am stat şi m-am gândit cum mi-aş scrie numele ca şi parte din proiect... înţelegi, în biografii, booklets şi tot aşa. Nu că ar fi contat prea mult, având în vedere că nu credeam că o să ajung prea departe. Am ajuns la ROME ca şi versiune scurtă a numelui meu. M-am gândit că nu ar fi prea potrivit pentru numele unui cântăreţ, dar mi-a plăcut ca şi nume de trupă/proiect. Cam asta este povestea. Fără magie. De atunci s-a arătat a avea efect. E adevărat că nu e cel mai bun nume de căutat pe Google, dar ce mai contează? Internetul este supraestimat oricum.
Cum e ROME live? Eşti mulţumit de prestaţiile voastre live? Ce se pierde cântând… să zicem… pe un stadion plin?
Prestaţiile live se îmbunătăţesc, progresăm. Cred că muzica noastră e făcută să fie cântată în locaţii intime, deşi probabil că sunt şi piese care pot merge şi pe arene rock, mai mari. E vorba de atmosferă. Îmi place să văd pentru cine cântăm.
Vocea ta este una de genul celor care sunt recunoscute cu uşurinţă. Ca vocea lui Cohen sau cea a lui Nick Cave... Cât de conştient eşti de lucrul acesta?
Tocmai ai menţionat câţiva dintre eroii mei... Mă simt flatat. Încerc să sun cât pot de plăcut. Nu am învăţat niciodată cum să cânt şi acum, când aflu că sunt pe placul lumii, am ajuns la concluzia că nu ar trebui să iau lecţii – ca nu cumva să îmi stric stilul şoptit.
La ce ar trebui să ne aşteptăm de la ROME în viitor, ce sound-uri vom mai auzi, ce tărâmuri şi experienţe ni se vor dezvălui? Există ceva ce ai vrut să faci cu muzica ta, dar nu ai reuşit încă? Ai spus că ai idei foarte exacte vis-a-vis de ceea ce vrei să realizezi... Cum ar arăta pentru tine o carieră muzicală împlinită?
Nu o să dezvălui tărâmurile sau temele la care lucrăm acum, dar pot spune că avem mai multe lucruri în desfăşurare! Mai sunt multe chestii pe care am vrea să le includem pe albumele noastre, avem multe planuri, dar acestea se tot schimba odată cu trecerea timpului. Chiar nu cred că ar fi prea înţelept să fac dezvăluiri, scuze. Cât despre cariera împlinită, ce sa zic, nu prea ştiu. În ceea ce priveşte partea financiară, să fiu în stare să plătesc chiria este suficient pentru mine. Cât despre muzică, nu putem decât să încercăm să păstrăm focul lăuntric şi să facem cea mai bună muzică posibilă – asta după standardele noastre.
Ce aşteptări ai de la concertul din România? Ce ştii legat de ţara mea? Ştii, ai menţionat că locurile mai cu intimitate, teatrele cu locuri pe scaun sunt locaţiile tale preferate... Centrul Cultural Reduta este exact aşa...
Adevărul este că sunt interesat de ţara ta. Am citit mai multe cărţi despre subiecte legate oarecum şi de istoria ei, în mod special de perioada haotică dintre 1919 şi 1960. Aşa că stai liniştit, nu cred că totul se restrânge doar la Vlad. Sunt foarte curios ca în sfârşit să văd ţara. Şi acum, că mi-ai spus, abia aştept să văd şi locaţia... Aşteptăm cu nerăbdare să vă întâlnim!
DonisArt & Kogaionon |
