Alexandru VAKULOVSKI

Letopizdet. CACTUSI ALBI PENTRU IUBITA MEA

21. Welcome

O zi fericită de toamnă. Ne cazasem în XVI de câteva săptămâni. Dimineaţa ne trezisem trăgând dintr-un bulibuleator, apoi am început să jucăm cărţi. Eu, Allbe şi Scrof, Fane care era cazat în altă cameră.

La un moment dat uşa face buf! Intră un tataie. Privet, paţani, ce mai faceţi? Noi nu prea înţelegeam cine pula mai e şi ăsta, ce vrea? Răspunsul ne-a fost dat pe loc: sunt noul vostru coleg de cameră, sunteţi toţi de-ai noştri, da? Fără romici, da?

Romici, sau armeni, sau romaşchi sunt românii din România. Noi, basa, mai suntem numiţi şi coca-cola, căci oriunde nu te-ai duce: întotdeauna coca-cola!

Paţani, voi nu vă supăraţi pe mine, că eu îs obosit, am mers toată noaptea cu trenul şi m-am cam gruzit, blea, că mi-a dat un paţan o ţigară cu iarbă şi am fumat-o şi mi se părea că toţi se uită la mine, apoi am ieşit din compartiment şi acolo iarăşi toţi se uitau la mine, aşa că m-am gruzit pizdeţ, blea, am stat nouă ore dup-aia cu capul scos afară, mi-era frică să mă uit pe coridor, pizdeţ gruzon paţani, ia ibu, aşa ceva n-am mai păţit, blea, da şi jointul era crutoi, m-a încleiat, îmi ajungeau vreo două fumuri, da’ eu am tarmazit, blea, am kurnit toată ţigara…

Ne cam gruzise şi pe noi Tataie. Îţi dai seama, îţi intră un malac în cameră, gras, nebărbierit, în sacou, te aştepţi să fie de la administraţie, sau rudă cu cineva şi pizdânchi: sunt noul vostru coleg de cameră! Ne-am mai gruzit că, pula mea, cine fără să te cunoască îţi spune că a curnit şi din astea? Pe Tataie îl cam durea în cur, el continua să ne spună povestea:

…de-abia când am coborât în Cluj mi-am mai revenit. M-am dus la relaţii internaţionale, să mă cazez, să-mi anunţ sosirea…, pizdeţ! Pe nimeni nu interesa ce vreau eu. Şi atunci am făcut cum mi-a zis paţanu’ care mi-a dat jointu’ pe tren:

Tataie, dacă vrei ca toate să-ţi meargă strună, bagă câteva sute de vodcă şi ai să vezi cum nu trebuie să-ţi mai fuţi capul cu toate căcaturile. Gavniucii o să te asculte, o să-ţi facă din prima tot ce vrei, fără să te poarte ca pe un pizdiuc!

Chiar aşa şi-a fost, blea! Din prima cheochea de la relaţii internaţionale mi-a semnat tot, m-a trimis la cămin, aici administra zicea la început că nu mai poate caza, apoi eu i-am zis omeneşte, doamnă, ce vreţi să dorm în gară? Şi n-a vrut! Cre’ că-i plăcuse de mine, ce blea, doar îs om solid, serios!

Tataie hohoteşte şi noi încercăm, cam printre dinţi. Concluzia e că: pizdeţ cu noi, ce coleg de cameră pizdos avem!

Şi eu i-am zis deodată, doamnă, eu vreau să stau cu de-ai noştri, nu cu romici, că ei na hui îmi trebuie mie! Caroce, ce bem?, că travcă nu mai am. Să iau o ladă de vodcă pentru întâlnire? Şi, paţani, de unde găsesc o chitară?

Noi ieşim să întrebăm vecinii de chitară, Tataie merge după vodcă. Allbe: vom sta cu al doilea killer al Hasdeului în cameră, blea. Vot tebe i pizdeţ! Ca într-un alt banc de-al lui Allbe:

Se plimbă un mujicioc prin pustiu prin America. La un moment dat aude o hărmălaie mare. Se trezeşte cu un trib de indieni venind furioşi, cu arcurile şi ciomegele ridicate în aer. Pizdeţ cu mine, gândeşte mujiciocul. Dar glasul său interior îi spune: nu, asta încă nu-i pizdeţ. Şi îi comandă: ia arcul şi ocheşte în pieptul căpităniei. Mujiciocul aşa şi face. Indienii sunt şi mai furioşi, sunt doar la câţiva paşi de el. Şi glasul interior îi spune: iată acum e pizdeţ!

Tataie vine cu un braţ de sticle de vodcă, noi cu chitara. Numai când începe a cânta, totul revine la normal. E de-al nostru. Bem până ajungem toţi vafli, abia atunci scoatem bulibuleatorul. Ne punem în cerc şi tragem pe rând, eu nu mă pot abţine şi chiar după vreo două secunde, cu primul fum ţinut în piept, încep să hohotesc. Ca şi ceilalţi.

(va urma)