Liviu Ioan STOICIU

Pe mana cui a incaput Uniunea Scriitorilor

Reiau (rescriu) un contrapunct. Zilele trecute imi scria un tanar poet ca i s-a ratacit dosarul de primire in Uniunea Scriitorilor din Romania (USR), a intrebat la filiala (la Bucuresti) cum de e posibil, i s-a raspuns ca „trebuie sa se obisnuiasca si cu chestii din astea, ca asa e la USR”. Tanarul poet mi-a spus ca nu mai stie ce sa creada — merita sau nu sa insiste sa intre in USR, de drept? Castiga in definitiv ceva ca se inregimenteaza? Îl ajuta cu ceva „acest statut, de membru al unei uniuni de creatie?” Si a continuat cu (il citez iar): „Un prieten de la revista Tomis mi-a zis ca a auzit o chestie ciudata: in 2008 se pare ca USR-ul se va privatiza si va urma o cuponiada pentru proprietatile sau patrimoniul ei”! Marturisesc, m-a lasat cu gura cascata. La orice ma asteptam, dar sa aud ca se privatizeaza USR, nu! O fi bine, o fi rau ca se privatizeaza USR? Ca fiecare scriitor devine cuponar-actionar pe averea USR? Pe ce lume traiesc eu, membru al Consiliului de conducere al USR, daca habar nu am de o asemenea posibilitate, a privatizarii USR, „de care se discuta” (ca nu iese fum fara foc) la nivelul conducerii operative a USR? Iata cum se fac si se desfac peste capul tuturor, complet netransparent, afacerile la USR! O mana de oameni se crede providentiala, in frunte cu presedintele N. Manolescu… Stiam ca se rescrie in secret, in Comitetul Director („al celor 11”, complici ai presedintelui USR), Statutul USR, dar ca s-ar ajunge prin noul statut la privatizarea USR… Noua conducere a USR (aleasa in 2005 prin delegati ai scriitorilor, la o reprezentare de 1 la 40 de membri ai USR, ca adunarea generala nu mai poate fi convocata, din lipsa de bani) depaseste orice imaginatie, e clar. Si nu numai atat: contrariat, am intrebat un scriitor aflat in preajma conducerii operative a USR ce e cu comedia asta a privatizarii USR? Pana intr-atat se schimba Statutul USR? Raspunsul lui: el stia numai ca se regionalizeaza USR (nu auzise de „cuponiada”)... Alta bazaconie: acum s-a gasit USR sa-si piarda capul de la Bucuresti, sa se regionalizeze (sa aiba atatea capete cate filiale are USR, 15, eventual), cand Ministerul Muncii (care da o jumatate de pensie in plus fiecarui pensionar al USR, conform unei legi care functioneaza din 2007) tine cont de USR „ca institutie reprezentativa nationala, centralizata”? Numai un USR centralizat fiind cel ce poate confirma anual ca membrii USR isi platesc la zi cotizatia, ca n-au murit si pot primi jumatatea in plus de pensie… Tocmai laudam abilitatea USR de a se perpetua in structurile democratice ale Uniunii Europene centralizata (in UE nu exista decat uniuni regionale, pe landuri sau provincii, ale scriitorilor, dupa afinitati si interese) prin legea jumatatii de pensie in plus pentru membrii USR. În conditiile in care USR a devenit extrem de atragatoare pentru pensionari din cauza acestei legi (inventate de Adrian Paunescu si reevaluate de Varujan Vosganian, vicepresedinte al USR, la nivel parlamentar si guvernamental): cererile de intrare in USR s-au inmultit aberant, iar comisiile de validare sunt banuite de coruptie (circula deja legenda ca primirea se face azi pe mii de euro, nu doar pe o sticla de whisky). Ce o fi adevarat: se va privatiza USR, se va regionaliza? Cum va arata viitorul Statut al USR, pe care N. Manolescu (caruia i se pare ca nu are destule puteri de dominare, desi face ce doreste la USR, arogant cum e in functie, neindraznind nimeni sa-l traga de maneca) a anuntat din 2005 ca vrea sa-l schimbe radical, fara sa dea amanunte? Personal, nu uit ca N. Manolescu a fost acuzat de dictatura cat a condus Partidului Aliantei Civice, chiar de catre membrii lui scriitori, facandu-se caz in mass-media de o revolta oficiala, in acest sens. Ar trebui sa se ia aminte. Cu atat mai mult cu cat N. Manolescu nu mai e cel din 1990, modest si intelegator cu soarta scriitorului roman — azi domnia sa coboara din BMW-ul privat de zeci de mii de euro, are cu totul alta conditie de trai (de lux, face parte acum din „lumea buna”, cu venituri ametitoare), e ambasador la UNESCO, la Paris si se uita de sus la scriitorimea romana (nu se mai simte compatibil, am observat, decat cu imbogatitii si descurcaretii postcomunisti, inclusiv scriitori; nu pot sa uit ca a participat la lansarea unui singur poet, fost poet mai exact, la o carte politicianista, a Elenei Stefoi, fosta propagandist PCR, altfel, ambasadoare azi in Canada). N. Manolescu nu mai pierde vremea cu scriitorii muritori de rand. De altfel, pe acesti scriitori (deci, si pe mine) ii va invata minte cu Istoria sa critica… Apoi, N. Manolescu l-a pus la index pe marele scriitor disident Paul Goma, dupa ce l-a executat ca antisemit, in mod iresponsabil (Paul Goma traind de azi pe maine, din mila statului francez): nici o clipa nu s-a gandit presedintele USR sa-l umple de onoruri, fiind intre putinii scriitori necompromisi de comunism (in schimb ii tine la inima pe fostii colaborationisti cu PCR-Securitate). Vreau sa cred ca pana la viitoarele alegeri din USR Paul Goma va fi repus in drepturi cetatenesti si literare in Romania cu ajutorul USR. Si mizez pe bunul simt: pana atunci trebuie operata deconspirarea scriitorilor colaborationisti cu PCR-Securitate! Ca e nevoie si de curatenie morala la varful USR si al revistelor ce apar sub egida ei.
Altfel, USR a gasit solutii de supravietuire onorabile — ultima dintre ele, aceea a sustinerii financiare a revistelor ce apar sub egida USR, m-a luat prin surprindere: la votarea bugetului USR pe acest an s-a anuntat ca se vor face cheltuieli din banii timbrului de carte! Salvatoare idee (sa nu se uite ca, in 1994, USR, condusa de Mircea Dinescu, a dat faliment din cauza cheltuielilor cu multele reviste editate de USR). Ca Varujan Vosganian va face tot posibilul sa fie modificata legea timbrului de carte, prin ordonanta de urgenta, si ca banii veniti din timbrul literar vor fi cheltuiti si pe sustinerea revistelor literare, nu numai pe ajutorul social. În paranteza fie zis, N. Manolescu are o slabiciune pentru Noua Literatura (neintrata in constiinta scriitoriceasca, dar motivata ca e reprezentanta a „tinerilor scriitori”), aceasta revista isi acopera toate cheltuielile de la USR, fata de restul revistelor, care primesc bani selectiv, ori pentru plata colaborarilor, ori pentru tipografie, ori pentru salarii si chirii. Interesant, si noua serie a revistei Luceafarul a aparut numai din banii USR, ramane de vazut cat timp, neavand acordul Consiliului de conducere al USR, care raspunde de fiecare leu al USR cheltuit (Consiliu ignorat cinic; de altfel, nici un redactor-sef numit la revistele ce apar sub egida USR, dupa ce a fost ales noul presedinte al USR, nu a fost votat in Consiliu; N. Manolescu isi pune „oamenii” in functii dupa propriul plac).
Peste un an vor avea loc noi alegeri la USR. Eu fac parte dintre sceptici, n-as micsora rolul de sindicat al USR (cum aud ca se va intampla prin noul Statut la care se lucreaza), scriitorul trebuie protejat — fiindca numai ajutoarele sociale si medicale, plus cele de inmormantare il obliga moral pe scriitor cu adevarat. În rest, a fi membru al USR inseamna doar sa platesti o cotizatie si, daca esti pensionat, o jumatate de pensie in plus. E adevarat, scriitorii in activitate mai apeleaza la „Sala Oglinzilor” pentru o lansare, sau mai primeste 200 de euro pentru o lectura publica (daca e in gratiile presedintelui de filiala). În rest, „clubul” dominant, cel ce conduce operativ nu numai USR, ci si literatura romana (acest grup e cel care profita de traduceri si plimbari in strainatate pe gratis, la nivel de reciprocitate, inclusiv in China si Vietnam, de exemplu) isi vede mai departe de interesele lui, abuziv…

PS. Apropo de ajutorul de inmormantare si de „gasca Manolescu”. Am citit in presa ca „sefia” USR a refuzat sa depuna, la sediul ei din Calea Victoriei 115, pe catafalc, sicriul cu trupul lui Cezar Ivanescu, Dumnezeu sa-l ierte, sa poata sa se reculeaga prietenii si dusmanii poetului, la capatai. Mai mult, nici Muzeul National al Literaturii Romane (condus din 2008 de „un om al lui Manolescu”, Radu Calin Cristea) nu l-a primit pe catafalc – desi majoritatea scriitorilor disparuti au plecat spre cimitir de aici! Si am mai citit in presa ca USR s-a spalat pe maini, n-a cheltuit nici un leu cu inmormantarea lui Cezar Ivanescu, o personalitate extraordinara a literaturii romane (care a murit chiar in ziua in care „elita” USR serba cu fast Centenarul USR, pe 24 aprilie 2008), toate cheltuielile fiind suportate de autoritatile iesene – la inmormantarea sa neparticipand nici un membru bucurestean din conducerea USR… Asa ca trebuie sa intreb iar: pe mana cui a incaput USR? Numai „oamenii lui Manolescu” sunt „serviti”, dezonorant, chiar si cand mor scriitorii de prim rang, dovediti incomozi cat au fost in viata?

30 aprilie 2008. Bucuresti