Plingerea de primavara a vaduvei
(traducere de A.E. Baconsky)
Durerea e gradina mea
unde tinara iarba
arde precum adesea
odinioara ardea,
dar nu ca focul de gheata
care azi ma inlantuie.
Treizeci si cinci de ani
Cu barbatul traii.
Prunul iata
de flori fara numar e alb.
Flori fara numar invaluie
Coroana ciresului,
si coloreaza tufarii
tu galben sau rosu –
dar mihnirea din inima
e mai tare ca toate
si daca odata mi-au fost bucurie,
vazindu-le astazi, privirea
mi-o intorc incercind sa le uit.
Azi fiul meu
mi-a spus ca-n poiana
din marginea codrilor
a vazut de departe
copaci cu flori albe.
Simt cum as vrea
sa alerg intr-acolo
sa cad printre florile-acelea
si-n mlastina de-alaturi sa pier. |
