Mihai VIERU

 

 

Ma traznise un sentiment de razuire

pe muschiul neted cum i-as fi pieptanat
suvoaiele de sentimente cu o perie de dinti
sa impiedic orice carie a amintirii
Cosciugul tau lucios sofisticat ca o limuzina de lux vina lacrimile
ascunse, bine pazite de dulaii schimonoselilor de durere
Brutal.
Pina la urma dadusei toti banii de vacanta pe el in locul
excursiei placute, minutios planificate, in Grecia, cu mama

Si groparii, atit de musculosi de atita tras de fiare de moarte,
sarmanii, paradoxal alcoolici perversi, inghesuiau pietre in pamintul
Unic. Naivi, il asteptau pe Dumnezeu sa faca din ele copiii preferati

Am tipat la ei sa nu zgirie caroseria care te proteja de claustrofobia intunericului
mi-a parut rau, erau prea obisnuiti, la bunica facusera la fel
cu o oarecare tandrete….

Mai bine ne-acopeream noi cu tot grohotisul dinspre Podragu
ne-am fi invelit cu el sub ceata, in circul glaciar
 poate chiar pe linga Nerlinger in buza aia de munte verde crapata de iarna
mai bine cadeam in Vinatoarea lui Buteanu, stiam un lucru clar.
In vreo avalansa pe Karp, poate chiar aia care ziceam noi ca tine de
telecabina, la inchiderea zilei, o pleoapa de jar intre alb si gheturi
sau in altarul sinclinal albastru simplu si-agatat….

Da ce mai conteaza acum, ca intre timp, cit, cum, in capsule luxuriante
ermetic inchise, pentru o teleportare rapida,
alti tati contempla tatii care pleaca

  

ne ramine numai un strat subtire de vint pentru vinat
unicorni

timpul mi se curbase in aorta
palmele tale s-au culcusit fortat pe inima

ca niste grizzly parinti, mestecati de hibernarea
unei pesteri calde, batrine, uitati, aproapiati de izbelistea zilei de iarna
puii pe-afara in joaca dinauntrul zapezii sint
si coboara odata cu limba ghetarului spre mare

 

acum trebuie alergat, e mult de alergat sa nu ne prinda lupii
sau mai rau Croitorasul cel viteaz, vataf pe felia lui de gem
sau pe felia lui si atit, crezind ca sintem muste verzi de imens.

Asa s-a injgebat un preludiu in pripa mai lung, mai grav,
ca in mai mare sau mai mic la scoala, mai mic sau egal
macar cu Mahler…
Alergatul tau .. de care ai fost ramas la fuga…

 

stau la o bere cu mine
te-am asteptat. Ne dadusem intilnire la si opt minute
ai intirziat si sfertul academic. Tu punctualitatea
inchegata. Mi se spusese sa nu vin la intilnire
pentru ca singurul lucru inchegat in tine era culoarea alba.
Albul perfect ca si negrul perfect este invizibil. Trebuie
ca nu te-am vazut venind. Poate nici de un sfert de ora
n-aveam nevoie ca sa ma lamuresti…
dar ai fost sugestiv
la intrare capul inert al unei plapinde, pletos, grizonat, mi-l fitiia
brancardierul prin fata
adrenalina nu joaca!

 

in vis niciodata
nu credem fugii
in rest tot universul devine
tocata

 

de tatal meu imi aduc aminte
cum ridea si de cit de putine de ori

in ultima vreme nu mai tinea minte ziua mamei
ea diplomata, indulgent ma dojenea rizind fara sa-mi spuna

cu aievea spre cit de departe tatal meu se uita
in zborul ergonomic al vinului, intarit mortar de privire

pe fotoliul din fata stearsa de culori a televizorului
cu sicanele lui de captare. Adormea cu gindul la Ioana

care n-a fost niciodata copilul lui. O sustinea in vis
ca pe cele cinci minute de minunata intelegere intre noi

din cele 24 de ore ale zilei “ce baiat bun esti tu
mai ales atunci cind dormi”, ma rasfata el

n-am apucat sa stam de vorba parca zigurati cu premeditare
prietenii mei, i-am parasit de dragul lor. Dar de dragul meu

tu ai fugit alaturi pina dincolo de destine
de tine

peronul garii de vest ala salbatic nu-si mai tinea surori
afara numai de ciinii sarutind pietrele incinse dintre sine.

 

tatal meu pe care am pus mina
s-a dus
tatal meu pe care am pus mina
cu buzele lui
sorbite
de cloroform
tatal meu parea el
dar cel pe care am pus mina s-a dus
tatal meu de cloroform
cu buzele lui pe care
as fi vrut sa pun mina
dar nu
 de teama ca
sarutul lui m-ar arde mai apoi
pe frunte
s-a dus
tatal meu care m-ar arde cu drag
cu sarut
s-a dus
pe frunte ca pe-o cimpie
si-mi aduc aminte
zimbetul lui elizeu
din aceeasi elizee cimpie

tatal meu de crimpei
de veselie…
tatal meu pe care-am pus mina
ca pe ranile Lui sa cred ca s-a dus

Redactia: Mihail. Vakulovski, Alexandru Vakulovski, Carmina Trambitas,
© grafica: Dan Perjovschi; Webdesign & Webmaster: Viorel Ciama
E-mail: revista.tiuk@gmail.com Site gazduit de http://reea.net