Pavel PADURARU

Soarele cel mare-mare si luminos

 

 

     - De ce, cind vezi un soarece umblind prin odaia ta, te uiti la el? De ce nu te uiti la o floare din glastra?
     - Pentru ca eu nu am flori.
     - Eu te intreb de ce te uiti la soarece? Ai putea sa privesti prin geam.
     - Fereasta mea este sparta si eu sunt indurerat cind ma uit la ea. Ea este ca o femeie urita.
     - Dar de ce te uiti anume la soarece? De ce nu te uiti la miinile tale?
      - Ele seamana cu niste paianjeni, dar eu ma tem de paianjeni.
     - Tu ai mama?
     - Am.
     - Pai si soarecele are mama. Nu e treaba ta sa te uiti la el. La el se uita mama lui.
     - Noi toti avem cite o mama.
     - Iti plac soarecii?
     - Nu, ma deprima.
     - Iata de ce suferi. Daca prin odaia ta ar circula un soarece si tu nu i-ai da nici o atentie, ai fi mai multumit de tine. Acum n-ai plinge.
     - Nu stiu.
     - Daca te uiti la soarece, ai sa pierzi pofta de mincare.
     - Eu nu maninc, pentru ca mi-e sila de mincare.
     - In aceasta si consta problema. Vinovat nu esti tu, ci soarecele care te provoaca sa-l urmaresti. Trebuie sa fii indiferent, sa nu ai nici un sentiment fata de el.
     - Eu ma uit la el, pentru ca-s foarte curios sa vad ce-o sa faca, unde o sa se duca.
     - El urmeaza intotdeuna aceeasi cale. El nu poate devia de la traseul lui.
     - Ba nu, uneori, el se opreste si se uita la mine. Atunci e dragut. Ne suridem unul altuia si el merge mai departe. Eu ma bucur ca el ride, dar nu-mi plac dintii lui, fiindca-s uriti.
     - Ce-ai face daca dintii soarecelui ar fi frumosi?
     - M-as saruta cu el.
     - El ar putea sa te muste de buze.
     - El n-ar putea sa ma muste de buze.
     - Ce inseamna mama?
     - Fiinta in care poate intra ceva, dar neaparat va iesi altceva.
     - Cine este mama ta?
     - Toate mamele sunt mama mea.
     - Unde e Misa?
     - Misa este undeva.
     - De ce, cind umbla un soarece prin odaia ta, te uiti la el?
     - Pentru ca ma tem sa nu-mi sara in pat.
     - Trebuie sa te uiti la el numai in cazul in care iti sare in pat. El nu merita atentia ta. Ce inseamna iubire?
     - Inseamna sa fii apt de a-ti bate joc de cineva.
     - L-ai vazut vreodata pe Cadavrobora?
     - Vine si ala uneori. Nu-mi permite constiinta sa-l alung.
     - El e femeie sau barbat?
     - Unu plus unu este egal cu doi.
     - In ce se imbraca el? E frumos?
     - In alb. El este alb.
     - Despre ce iti vorbeste Cadavrobora?
     - Imi spune intotdeauna ca nu-i flamind. Eu cred ca se sinchiseste si-i mai propun o data, iar el imi spune ca nu-i flamind. Si eu il intreb iarasi si el imi raspunde ca nu-i flamind. Asa discutam, ca sa nu ne plictisim.
     - Ce vrei sa faci azi?
     - Vreau si eu sa fiu bucuros.
     - Dar miine?
     - As vrea ca macar miine sa fiu bucuros.
     - Ce-ti trebuie pentru aceasta?
     - Sa apara un soare mare-mare si luminos.
     - Azi e un soare mare-mare si luminos.
     - Nu-l vad. Acesta nu este soare. E un pumn care te bate in ochi si te orbeste. Soarele adevarat te umple de bucurie si poti sa te uiti la el permanent fara sa te doara ochii. Atunci nu mai vezi soareci.
     - Asa fel de soare nu exista.
     - El este undeva, dar nu va aparea pina n-am sa mor eu.
     - Pot sa ma duc sa ti-l aduc. Vrei?
     - Nu, tu ai sa-mi aduci un bec. Eu nu-s nebun. Soarele cel mare-mare si luminos nu mi-l poti aduce tu. El va aparea dupa moartea mea.
     - De ce esti pesimist?
     - Sunt realist. Eu nu pot sa vad soarele, ci numai soareci. Pe mine au sa ma manince soarecii. Ei se fac tot mai multi si mai multi. Ei n-au sa moara niciodata.
      - Soarecii nu sunt vesnici.
     - Crede-ma pe mine, ca eu stiu mai bine.
     - Dupa ce-au sa te sfisie pe tine, ce-au sa faca?
     - Au sa manince pe altcineva.
     - Pe cine?
     - Nu stiu. De exemplu, pe tine.
     - De ce nu-i omori?
     - Fiindca ei nu mor. Sau daca mor, imediat se nasc altii.
     - De ce ei nu te maninca acum? Sa iasa toti si sa te manince, ca sa-si ia de o grija.
     - Pentru ca eu mai astept sa iasa soarele cel mare-mare si luminos.
     - Tu poti sa astepti intotdeauna iesirea soarelui si atunci nu vei muri.
     - Intr-o zi, am sa-mi dau seama ca n-am sa vad niciodata soarele mare-mare si luminos. Si soarecii vor profita de acest moment.
     - Ce vrei acum? Uite un soarece. Fii atent. Vine spre noi si da din cap.
     - Asa face intotdeauna. 
     - De ce nu te uiti la el?
     - Mama mea e cea mai buna mama. Mama ta e cea mai buna mama. Mama lui e cea mai buna mama. Mama ei e cea mai buna mama.
     - Scoala, scoala, fii atent! Eu ma tem de el. Imi miroase degetele de la picioare. Isi scoate dintii.
     - El nu musca. E vesel si blind.
     - Eu ma tem foarte tare de el.
     - As vrea ca bricheta aceasta, galbena si luminoasa, sa arda, fara sa se stinga. Daca ea ar arde zi si noapte, eu as fi fericit. Sa arda pina ce-am sa mor eu. Aceasta insa se contrazice cu starea lucrurilor...
     - Care bricheta?! Nu vad nici o bricheta.
     - Inseamna ca esti gustos. Si au sa te manince soarecii chiar acum.

Redactia: Mihail. & Alexandru Vakulovski, Carmina Trambitas,
© grafica: Dan Perjovschi; Webdesign & Webmaster: Viorel Ciama
E-mail: revista.tiuk@gmail.com Site gazduit de http://reea.net