Teo L. PACURAR

T(o)ata tu...

Ma vei lua in brate si cu totii vor spune – e toata taica-sau, uitati-va la ochii aia! Vei fi tanar, cu carlionti pe dupa urechi, iar eu voi fi toata tu.

Apoi dintr-o data vor trece anii, tu vei fi tot mai putin, mai degraba la telefon, iar eu, cand voi avea timp, pe mess. Ai sa ma vezi din an in paste, mai degraba din smiley faces, dar vei sti ori de cate ori mananc paine cu pateu. Da, tocmai am luat pranzul, da, a fost excelent. Tu ce mai faci, te mai doare umarul? Ti-am mai zis sa nu iesi din casa pe vreme urata. Pentru ce sa mai cari picaturile de ploaie?

Lasa ca o sa cumpar inca un pat si promit, repar si televizorul: te muti la mine in Cluj si am eu grija sa nu te mai ploua. Vei sta in camera mea cu peretii galbeni si cateva poze si vei manca paine cu pateu. Poate iei si un bec in candelabru, ca nu l-am inlocuit de prin aprilie. Ce bine-ar fi, hai!

Ma vei lua in brate si-mi vei zice – sper ca nu te mai tunzi pana la nunta lui frate-tau! Toata tu, voi avea parul lung, probabil ca nu cat ti-ai fi dorit, dar nunta tot se va tine. Apoi ma voi rade iar pe cap si din nou nu ma vei mai vedea o bucata de timp. Vom astepta, probabil, vreo alta nunta sau vreun alt craciun sau... mai stii?