Ioana FLOREA

tata

marul de sub geam isi plange frunzele
vantul inca mai alunga fotografiile la picioarele tatii
si parca as pluti in el
ca intr-o inima ce trage sa moara
in amintirea cuiva care nu mai exista...
si-n amestecul asta de lacrimi si cenusa si ochi
ce noima este?

dar afara cineva nu doarme
ma pazeste ca de un vis rau
cineva care a uitat cuvintele  odata asternute pe hartie
"dragostea e patata uzata imprastiata"

si tata... as vrea sa fiu eu in locul tau!

POEM

acest poem se va sfarsi
cu o lacrima
ca toate celelalte de altfel
si nimeni nu se va intreba
cine a murit
si de ce plang

din fotografiile alb-negru
s-a dus mama