George MURESAN

Guvernatorul

Tatal meu, guvernatorul, a fost o persoana foarte importanta. Era mai important decat insusi presedintele. Cand venea la noi acasa, in vizita neoficiala, presedintele ii pupa tatei mana. Cum de dadea tatal meu guvernatorul din mana, presedintele, hop! se repezea sa i-o pupe. Intr-atat il agasa pe tata sa aiba mana plina de balele presedintelui, ca ajunsese sa-si tina discursurile cu mainile la spate. Tata avea o pusca mare, si dimineata iesea in balcon si tragea cu pusca la nori, sa scoale poporul. Poporul sculat il intampina cu urale, si tata, fericit, le facea cu mana si isi dezvelea intr-un suras dintii de o albeata orbitoare. Tata era insa un om modest si un artist neinteles: duminica, intors de la slujba, dupa ce se juca cu noi si ne ridica in tavan- 'tata mare- mare, mare, mare!- se inchidea in atelier, si picta. Picturile lui insa nu placeau. Oamenii le gaseau atat de respingatoare, ca nici la magazinul de rame-oglinzi nu voia sa le cumpere nimeni. Oamenii preferau sa anine in culoar tablouri cu cerbi si cu ape de cristal, si cu june care isi dezveleau pudic un umar si o jumatate de san. Si oare cum sa cumpere acesti oameni picturile tatei, chiar asa cum era el cogeamite guvernatorul iubit de popor, daca in tara noastra pana si cheflii isi tatuau pe brate sirene in costum de baie? In tinerete ii tatuase tata unuia o sirena pe bratul paros, si i-a zis, ce-ai facut, domne, ai facut-o-n pielea goala, pai nu se face, domne, o sa ma omoare nevasta, ia tatueaza acolo deasupra un costum de baie, de fapt, ca eu sunt om serios. Si tata ii tatuase un costum de baie, de fapt, in loc de slip ii facuse un fel de colac textil, ca de, sirena n-are picioare pe care sa si le bage prin slip. De ciuda, tata i-a tatuat sirenei un neg pe brat-pe bratul betivului, dar se pare ca acestuia i-a placut ideea. Asa facuse tata bani, cu tatuajele- ca daca tatuai pe bratul cuiva, sau pe bratul sirenei de pe bratul cuiva un ceas Rolex, luai o gramada de bani. Dupa aia l-au ales guvernator, si de atunci pana la moartea tatei se tot vantura prin casa presedintele, la sarutat maini. Eu il loveam cu lopatica de cum il vedeam, si zicea mama, se poate, cum iti permiti sa dai in domnul presedinte, lasati, doamna, e un copil, ce stie el, zicea presedintele.
Mama se intelegea bine cu tata- il iubea si ea, ca si poporul. Numai ca il certa de fiecare data cand el uita sa-si spele ceasca de cafea. Nu sunt servitoarea ta, zicea ea. Ce, crezi ca daca acum esti guvernator, trebuie sa curat in urma ta? Prea ti s-a suit la cap! Asa se ratoia mama la tatal meu, Guvernatorul, de ale carui decizii depindea viata atator sute de mii de oameni. Dar tata o ierta, caci era un om bun si bland. Tata a murit in mod stupid, de apendicita. Cand s-a dus la spital, doctorii nu l-au recunoscut ca e guvernatorul, si cum nu le-a dat bacsis, de necaz i-au taiat colonul cu foarfeca mare. Tata a murit in chinuri, si doctorii au fost sanctionati disciplinar- li s-au taiat trei luni din salariu.
Am mostenit dintii orbitor de albi ai tatei, averea lui, si obiceiul de a lasa ceasca murdara. In schimb, eu pictez bine, oamenii cumpara tablourile mele.